* Sanguine Hum: ”Now We Have Light” -2 CD- (Esoteric Antenna, 2014)
* Sanguine Hum: ”What We Ask Is Where We Begin: The Song For Days Sessions” -2 CD- (Esoteric Antenna/Cherry Red , 2016)
Sanguine Hum au debutat oficial cu albumul ”Diving Bell” (2010), dar altele sunt titlurile legate de cele 2 albume conceptuale, respectiv 3 EP-uri, un album apărut numai în format virtual via ”download” prin Internet și un duo ”fantomă” (îi zic eu așa pentru că n-am găsit cu Nunbient nicio piesă), toate fiind experiențe anterioare ale celor 2 lideri secondați de câte o pereche ritmică la bas & tobe ce contribuie și vocal dar care s-a tot schimbat în timp, materialele mai vechi fiind în mare parte înglobate acum în noile 2 CD-uri, dar refăcute, extinse și remasterizate...sau incluzând piese la care se renunțase inițial, mai ales pe CD-ul cu nr. 2 din setul 2016 care într-un fel finalizează primul album, abia schițat în 2007 când numele ”Sanguine Hum” încă nici nu exista (și care album ”Songs for Days”, deși fusese un succes la critici, eșuase d.p.d.v. comercial la vânzări):
* Antique Seeking Nuns: ”Mild Profundities (An Initial Bursting)” -EP- (2001)
* Antique Seeking Nuns: ”Double Egg with Chips and Beans (And a Tea)” -EP- (2006)
* Antique Seeking Nuns: ”Careful, It´s Tepid” -EP- (2009)
* Joff Winks Band: ”Songs for Days” (2007)
* Nunbient (?)
Referințele la scena Canterbury anii '60/'70 se referă la ”sound”-ul unor trupe ca Hatfield & The North sau Matching Mole, lecții bine însușite de acești tineri din ”the next generation” care continuă liric povestea din setul 2014 plasată într-un viitor distropic, cu aventurile eroului principal numit simplu Don și ”teoria energiei perpetue a pisicii zburătoare unsă cu unt”. Și pentru că multe dintre piesele cuplului, fără a fi componistic facile, au acea atractivitate de tip ”radio friendly”, criticii au mai detectat în ADNul grupului și influența duoului Donald Fagen & Walter Becker/Steely Dan, cu-atât mai mult cu cât între piesele albumelor ”Zumzetului Sanguin” britanic se regăsește și o versiune la ”out-take”-ul “Here At the Western World” care a fost înregistrată în original în sesiunile superbului Steely Dan: ”The Royal Scam” (MCA, 1976), fără a fi (ciudat!) inclusă atunci pe disc (urma să apară abia ulterior pe compilații). Winks & Barber fac astfel și un gest cumva reparatoriu incluzând acest ”cover” pe CD 2 de pe ”What We Ask...”. Frank Zappa, Flaming Lips, Aphex Twin, Mahavishnu Orchestra și Radiohead din faza ”OK Computer” sunt alte trimiteri stilistice care ar trebui să facă curios pe orice meloman care se respectă, aflat în căutarea noutăților interesante...
https://www.youtube.com/watch?v=GmDwBKdO6fA
* The Breath (Ireland/UK): ”Carry Your Kin” (Real World, 2016)
....Ríoghnach Connolly/voc & flt & Stuart McCallum/gtr, ex-The Cinematic Orchestra
Fostul chitarist din The Cinematic Orchestra (**), numitul Stuart McCallum, e "pe val", cum se spune. Pe acest album face pereche în duoul The Breath/”Respirația” cu o irlandeză la voce și flaut, dar mai apar în plan secundar și bateristul Luke Flowers plus pianistul John Ellis (primul fiind membru oficial, al 2-lea ”ingredientul secret” din același The Cinematic Orch.). În ceea ce-o privește pe Ríoghnach Connolly, aș face analogii cu Maire Brennan/Clannad și Dolores O' Riordan, cu vechiul grup celtic Clannad (încă activ, vezi albumul ”Nádúr”, 2013) fiind apropieri chiar și de stil. Albumul a fost înregistrat și mixat modern de ”sound guru” Tchad Blake și a apărut la casa de discuri a lui Peter Gabriel.
* Stuart McCallum & Mike Walker: ”The Space Between” (Edition, 2016)
Tracklist:
1. And Finally (5:27)
2. Alfie (5:28)
3. Moment Us (6:03)
4. Yewfield (5:27)
5. String Quartet In G Minor (Excerpt From The 3rd Movement) (2:09)
6. The Space Between (6:08)
7. As The Trees Waltz (5:00)
8. My Ideal (5:25)
9. Sky Dancer (7:11)
Personnel:
- Stuart McCallum - acoustic guitar, electronics;
- Mike Walker - electric guitar;
- Laura Senior, Gemma South - violin;
- Lucy Nolan - viola;
- Peggy Nolan - cello on tracks 1,3,6,7.
Pe acest album care începe, paradoxal, cu superba temă ”...And Finally” (vezi clipul), Stuart McCallum îl are alături pe un alt chitarist demn de luat în seamă, unul tot englez ales dintre ”Gentlemen-ii imposibili”, cu care umple cu eleganță și cu fler ”new age” ”spațiul dintre” clasicul academic și modernul și melodiosul rock instrumental. Când cei 2 au debutat în 2014 ca duo au avut numai piese standard, acum din acestea sunt doar două, ”Alfie'' și ''My Ideal”, focalizarea fiind pe compozițiile originale McCallum de factura și nivelul unor artiști de mult mai mare rezonanță. Îmi vin în minte 2-3 nume (”Pat Metheny-like quality”, se zice și în recenzia de pe site-ul ”www.allaboutjazz.com”)...dar pentru că muzica asta mi-a amintit în primul rând de respectivul, o să aleg totuși unul puțin vehiculat pe la noi, ca și în general albumele label-ului pe care l-a fondat și condus, cât aceasta a existat și rezistat pe o piață mult prea ostilă cu independenții și originalii: chitaristul american Will(iam) Ackermann/Windham Hill, influențat de Erik Satie, John Fahey, Robbie Basho și Leo Kottke. Prin empatie aceste nume se răsfrâng implicit și asupra lui McCallum pe care l-am revizuit și completat apoi reascultându-i albumul de anul trecut cu multe ecouri pozitive în presă...și i-am mai descoperit și un album mai vechi, deasemenea interesant.
Mike Walker este un chitarist englez de 54 ani din zona Manchester, forța creativă alături de pianistul Gwilym Simcock (*) din deja amintitul 4-tet The Impossible Gentlemen al cărui nou și elegant album intră ca și ”The Space Between” în categoria celor pe care vrei să le reasculți.
https://en.wikipedia.org/wiki/Mike_Walker_(jazz_guitarist)
* Stuart McCallum: ”City” (2015)..."modal jazz, funk & electronica"
* Stuart McCallum: ”Distilled” (2011)
* The Impossible Gentlemen: ”Let's Get Deluxe” (Basho, 2016)
https://www.youtube.com/watch?v=MgPZZiZMF-E
(*) Gwilym Simcock a concertat solo de curând la Timișoara Jazz Festival VIII.
(**) La orizont se arată un nou album The Cinematic Orchestra, anticipat de piesa "To Believe" (feat. Moses Sumney) lansată pe 20 octombrie.
