Un meloman american care l-a văzut întrun concert în 1975 pe Todd Rundgren cântând la 11 instrumente îl include de atunci în selecta galerie a celor 14 genii ale rock-ului contemporan, alături de Robert Johnson, John Lennon, Bob Dylan, David Bowie, Stevie Wonder, Peter Gabriel, Michael Jackson, Madonna (geniu în marketing, branșa ”pop female”), Jimmy Page, Jimi Hendrix, Ray Charles, Neil Young și Little Richard. Ceilalți mari muzicieni, fără a atige profunzimile acestora, ar fi în opinia aceluiași, doar ”maeștrii”. Sigur că asta e o opinie/ierarhie subiectivă, dar cine ar avea răbdarea citirii măcar a ”comments”-urilor de la toate postările de pe YouTube -cu cîteva albume chiar integrale acolo, solo și cu Utopia- ar realiza fără dubii cât de important este acest muzician chitarist, vocalist & multi-instrumentist, compozitor, producător și inginer de sunet ce practic a fondat ceea ce avea să se numească ca gen muzical aparte ”power pop”, dar cu toate astea atât de puțin ”circulat” de mass-media din Ro...Și care după scurte stagii în trupele Nazz și Runt a demarat cariera solo și cu Utopia- cu care pentru mine a atins un nivel muzical ce-l situează vecin cu canadienii Klaatu, britanicii City Boy (de care m-am ocupat pe acest blog) ori cu primele albume Queen...și chiar selectiv cu unele materiale Frank Zappa's Mothers of Invention. Aș mai asocia, inclusiv din punct de vedere imagistic albumele Utopia cu grandilocvența a ceea ce apărea cam în aceeași perioadă de la mijlocul anilor '70 scos de (Ritchie Blackmore's) Rainbow.
”A Wizard, A True Star” (1973)...”Todd” (1974)...și ”Initiation” (1975) sunt albumele solo care au pregătit terenul pentru Utopia, faza stilistică avansată cea mai progresivă ce va dobândi și valențe psihedelice, un amestec elaborat de ”glam pop & cosmic rock” și jazz ”fusion”.
N-a ajuns la acest nivel deodată: dovedise până atunci că a asimilat curente și stiluri diverse, ”British Boom” pop-rock, classic American rock'n'roll, Broadway musicals, operetele cuplului Gilbert & Sullivan, American Soul & R&B...iar în plus compozițional în anii de început fusese puternic influențat de muzica regretatei cantautoare folk Laura Nyro (1947 – 1997).
”Mâna dreaptă” a lui Todd în Utopia pe 10 dintre cele 11 albume scoase în intervalul 1974-1985, plus la reformarea trupei din 2009, a fost Roger Powell -vocals, synthesizer, keyboards, trumpet, guitar- un programator, specialist și inventator al sintetizatorului digital precursor al MIDI și care pentru concerte folosea acel portabil polifonic numit Powell Probe cu control la distanță a unui pachet complex de sequencers și alte periferice din culise. Powell apăruse de fapt în anturajul lui Todd încă de pe ”Initiation”, înlocuind personajul de la clape cu toga argintie "M. Frog Labat" (Jean-Yves Labat de Rossi). Aici Todd Rundgren aduce încă o inovație tehnică: un album-LP vinil de 68 (!) minute, unul dintre cele mai lungi din istoria acestui format purtător de sunet ce gravita de regulă în jurul duratei de 45 minute.
În cazul unui titlu lipsit de modestie ca ”A Wizard, A True Star” am avut exact aceeași circumspecție ca la Sensational Alex Harvey Band...dar ca și în cazul fericit al scoțianului, după asimilarea mai multor albume cu sau fără Utopia m-am lăsat convins de adevărul atingerii unui asemenea statut enunțat încă din 1973. Iar ”RA” (vezi coperțile de mai sus) avea să ofere în 1977 chiar ceva în plus care-l face preferatul meu în ciuda doar a locului 79 în ”Billboard's Top 200 Pop Albums” sau a celor 2 steluțe și jumătate -din max. 5 posibile- ale zgârcitei cotații din Allmusic (Guide). În plin exod al punk-ului, multe albume reușite cu dominantă prog-rock din anii 1977-78 am observat că erau mai prost cotate decât înainte...
Track listing:
Side one:
1. "Overture: Mountaintop and Sunrise" / "Communion with the Sun" Herrmann / Rundgren 7:15
2. "Magic Dragon Theatre" Rundgren, Sulton 3:28
3. "Jealousy" Rundgren, Wilcox 4:43
4. "Eternal Love" Powell, Sulton 4:51
5. "Sunburst Finish" Powell, Rundgren 7:38
Side two:
1. "Hiroshima" Powell, Rundgren 7:16
2. "Singring and the Glass Guitar (An Electrified Fairytale)" Powell, Rundgren, Sulton, Wilcox 18:24
Personnel:
Todd Rundgren - guitar and vocals
Roger Powell - keyboards and vocals
Kasim Sulton - bass and vocals
John "Willie" Wilcox - drums, percussion and vocals
Clasicul compozitor de muzică de film Bernard Herrmann oferă ideea temei de deschidere, după care cuplul creativ excelează în formatul pop dar mai ales în extinsele A 5."Sunburst Finish" și B 2."Singring and the Glass Guitar (An Electrified Fairytale)"...dar fără a atinge durată ultimei suite cât o față de disc, anterioara B 1. "Hiroshima" de ”numai” 7 min. și ceva reprezintă o culme componistică, un climax interpretativ și din punct de vedere al mesajului de protest pacifist și totodată de tribut adus victimelor japoneze ale bombardamentelor atomice devastatoare din 1945....Radu Teodor a difuzat de câteva ori piesa cerută la ”By Request” la Radio Europa Liberă iar peste ani aveam să aflu și despre spectaculozitatea show-ului ”live” de promovare a albumului, cu acea piramidă de aproape 7 metri înălțime și despre elementele primordiale ale suitei ”Singring...” apa, vântul, focul și pământul susținute pe rând respectiv în solouri de tobe, bas, clape și chitară. Era perioada în care același Todd Rundgren experimenta când avea destui bani și spațiul necesar, cu convoaie imense de echipament, sistemul de sunet quadrofonic în concert.
Probabil că muzica Utopia -care în anii '80 a suferit influențele trendului ”new wave” la modă- ar fi fost mai cunoscută în estul Europei dacă fostul label-ul Bearsville Records (1970-1984) ar fi fost mai mult în atenția promotorilor...Foghat și Sparks (primele albume) au avut contracte la această casă a cărui catalog a fost preluat și perpetuat de Rhino Records.
Alte recomandări:
Roger Powell: ”Cosmic Furnace” (Bearsville, 1973)
Utopia: ”Todd Rundgren's Utopia” (1974)
Utopia: ”Oops! Wrong Planet” (Bearsville, 1977)
Utopia: ”Adventures in Utopia” (Bearsville, 1979)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu