vineri, 30 octombrie 2015

Laurie Anderson, Jean-Michel Jarre

* Laurie Anderson: „Heart of a Dog” -O.S.T.- (Nonesuch, 2015)
Așteptările-s uriașe la orice-ar intenționa și ar face o astfel de artistă multimedia atât de originală și vizionară, așa încât albumul trebuie privit în cheia ipostazei sale din ultimii ani de „storyteller”, o povestitoare-poetă profundă pe plan istoric, socio-politic și filozofic, comic-ironică și adesea sarcastic-pamfletară, dar afectată recent de tristele drame din viața personală pricinuite de pierderea mamei, a cățelușei Lolabelle și a soțului Lou Reed (1942 – 27 oct. 2013), co-fondatorul legendarei trupe Velvet Underground, Sunt 27 titluri pe acest album de meditații asupra iubirii, vieții și a morții („Three Ghosts”), cu referiri la renaștere, reîncarnare și la stările tibetane tranzitorii între o viață și următoarea, desfășurate pe „The Bardo”, cea mai lungă și introspectivă piesă a albumului...Mai aflăm „O poveste despre o poveste” ca în imaginarul vis dintr-un vis sau „Cum să te simți trist fără a fi trist”...„What If the Sky Froze?/Ce-ar fi dacă cerul ar îngheța?” nu e primul scenariu S.F. post-apocaliptic a lui Laurie din carieră: lumea e însă alta acum -„A Different World”-, cum ne zice și textul lui „From the Air”, cu totul altă piesă decât cea din deschiderea albumului de debut din 1982 „Big Science”. Piesa e culeasă ce-i drept tot „Din aer” dar, fără specificații, ca pe o continuare de tip „part 2”, aici autoarea newyorkeză e marcată de spectrul de trăiri tipice perioadei „post 9/11”. Ascult contrariat apoi pe „repeat” tema „Facebook” scurtă de 1:36 minute, aparent o (prea?) fină ironie la ce a ajuns să domine pe rețeaua de socializare, dar n-am descifrat tot misterul: se pleacă de la o notificare despre un nume recomandat de pictoriță căreia artista îi descoperă tablourile tulburătoare și haotice, posibil comparabile cu lucrări ale lui Goya, amintit ceva mai devreme în „Piano Lessons”...și brusc ca din greșeală la manipulat și juxtapus tracks-uri, e inserat fără intro și outro un pasaj „flash” anii '80, melodios și cu fler mexican, parcă extras de pe „Strange Angels”....așa încât deși e greu să mă surprindă ceva la L.A., voi căuta încă o sursă a albumului să mă conving că exact asta s-a vrut pe piesa „Facebook”. 
Mi-am amintit că nu demult artista își exprima parcă prin Australia dorința realizării unui album cu muzică specială pentru câini (!) cu spectrul de frecvențe depășind mult capacitățile auzului uman, n-am aflat s-o fi făcut încă...dar până atunci iată avem aici „flesh & blood” (& spirit!), „inima unui cîine”, odă implicită adusă celui mai credincios prieten al omului și încheiată cu surpriza de final, o piesă nouă în stil „americana”, probabil ultima înregistrare a lui Lou Reed, „Turning Time Around"...Cu un robotic alter-ego masculin Fenway Bergamot mult mai discret decât înainte -ca de ex. pe precedentul „Homeland” din 2010- Laurie Anderson la 68 ani recidivează regizoral la aproape 30 ani de la „Home Of The Brave” (1986), albumul audio fiind ideala și seducătoarea invitație la noul ei film. Vom înțelege fără îndoială mai bine muzica asta combinatorie de „spoken-word” vocal, vioară și fundal de claviaturi electronice și efecte, vizionând -când se va putea, integral- filmul documentar-ARTISTIC (în cel mai complet sens al cuvântului) „Heart of a Dog”, lansat deja la câteva festivaluri.




* Jean-Michel Jarre: Electronica 1: The Time Machine” (2015)


  • Zoolook (1984) e albumul care leagă cei 2 muzicieni din titlul postării și cam ultimul de interes major pentru mine din discografia francezului, prea focusat ulterior pe performanțele video și de show. Rely On Me” (feat. Laurie Anderson) ar fi însă link-ul actual, piesa a 12-a a noului opus cu 15 colaborări diferite, artiști diverși ca generații și curente muzicale cu care empatizează Jean-Michel Jarre, pionierul genurilor ambient, electronic și new-age
Aici, https://en.wikipedia.org/wiki/Jean_Michel_Jarre la secțiunea 2010s” sunt enumerați dintre ceilalți artiști, Pete Townshend -chitaristul din The Who- fiind cam prea discret la chitară, doar vocal remarcat în scurta Travelator” (part 2). La general, concesii componistice melodice cam mari făcute de veteranul de 67 ani celor tineri din duouri, mai puțin la Zero Gravity” în care J-M.J. plutește” frumos împreună cu nu mai puțin importanții germani din Tangerine Dream. 










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu