duminică, 2 februarie 2020

Robert Wyatt 75


„Privire intensă, hotarâtă, amestec de forță, tristețe, frumusețe a feței, bunătate a bărbatului cu o imensă barbă albă, mana luminoasă care îi picură pe obraji, pieptul, densitatea, intensitatea contrastului culorilor alb-negru, dezvăluitoarea carismă discretă a personajului, creatorul unui univers singular care îi izvorăște din voce cu prospețimea inocenței copilărești, cu un umor suprarealist absurd și cu libertatea debordantă a jazzului, Robert Wyatt aduce la suprafață un rock poetic de un lirism cristalin.
Când nu este singur cu vocea-i din care scapă o mie de suspine, murmure, vocalize îngropate reverberate ad infinitum, când nu schițează pe tastatură sau cu resturi de trompetă note esențiale, o frăție incredibilă îl înconjoară cu căldură, suflanți străluciți de „free jazz” evadați din Brotherhood of Breath-ul sud-africano britanic al lui Chris McGregor -Mongezi Feza, Gary Windo, Marc Charig, Elton Dean-...chitara „mecanicului” D.I.Y. Fred Frith din seminalul Henry Cow sau Nisar Ahmad Khan, saxofonistul „nebun” din Westbrook Brass Band....totul e atras de partea sa pentru această scufundare în meandrele labirintice de o angoasă frumusețe apăsătoare ieșind din acea gură cu o voce indecisă între orgasm și agonie, desenată de soția sa Alfreda „Alfie” Benge, printre altele, pe două Borne muzicale fascinante, „Rock Bottom” și „Ruth is Stranger Than Richard”.
Vocea îngerului din pământ în „The Hapless Child” pe texte plămădite de Edward Gorey, orchestrată ca o bijuterie de Carla Bley și Mike Mantler sau cea visând în „Shleep”, Wyatt atrage parteneri și din alte orizonturi improbabile: Brian Eno, Paul Weller, Evan Parker, Terje Rypdal, Steve Swallow, Jack deJohnette, Philip Catherine, toți slujitorii viziunii sale ca cetățeni ai lumii, adepți ai unui muzical și fraternal esperanto.
Singur, cu sunetul curgând al gurii ca instrument, solitar pe tastaturi, în stare de euforie sau pe cymbale aeriene, Robert plutește imponderabil doar cu vocea unică de copil în vârstă suspendată în aer intoxicând simțurile, transportată deasupra norilor, alături de pescăruși unde vântul proaspăt ghidează păsările de mare, unde aerul este încă pur, deasupra acestor amărâte ființe devenite deodată fabuloase, de-a lungul coastelor sălbatice care se învecinează cu oceanul, Robert și corpul sau inert zboară pe o pasăre uriașă, visând la o lume liberă, strigând la pian o melodie nostalgică, imaginând o lume fără nedreptate, tristețe rebelă într-un „Dondestan” atemporal (în spaniolă, „donde están?” înseamnă „unde sunt?”).
Poet solitar, tânăr/bătrân singur sau înconjurat de talente rare, total aparte în lumea sa muzicală enigmatică, adept al măruntului indignifiant, al tăcerii, unic, amuzant, ironic, vrăjitor, minimalist, protestant, ciudat, mișcător, profund, angajat, plin de voință, inspirat, Robert Wyatt apare mai presus de toate celelalte ca o ființă umană radiantă, un om simplu, umil, înzestrat cu talente creative extraordinare, aparținând numai lui.” (Christian Pouget)

....cea mai frumoasă descriere a celui numit de revista Uncut (febr. 2020) „a legendary musical maverick” pe care-am găsit-o postată la exact 75 ani împliniți de cel care-a dat numele paginii „Robert Wyatt” de pe Facebook, tradusă și adaptată de mine din limba franceză (aleasă dintre multe altele și în engleză, germană, italiană, spaniolă, etc)....însoțită și de această lucrare:



                                                                 ilustrația: Colocho

-Robert Wyatt (live Theatre Royal Drury Lane, London)- Alifib (1974):
https://www.youtube.com/watch?v=T8Ahe_jc1lY
 -Robert Wyatt - Sea Song (Theater Royal Drury Lane, 1974):
https://www.youtube.com/watch?v=s5rAzsj5c0E

 -Soft Machine-Moon In June-Bilzen Festival-August 22, 1969:
https://www.youtube.com/watch?v=fjHtOxUgEns

 -Matching Mole "O Caroline":
https://www.youtube.com/watch?v=MXXFp-9zsCQ

 -John Greaves_ The song:
https://www.youtube.com/watch?v=49YXalR1Z-E

Mică „expoziție” a coperților create de „Alfie” Benge:









....și o parte a interviului recent din Uncut:
https://www.uncut.co.uk/features/robert-wyatt-supporting-hendrix-was-very-scary-123053/

* Chris McGregor's Brotherhood of Breath - S/T (Neon, 1970)
* Chris McGregor's Brotherhood of Breath - Eclipse at Dawn -live- (Cuneiform/Rune, 1971)
* Chris McGregor's Brotherhood of Breath - Blue Notes for Mongezi -2 CD- (Ogun, 1975)


















....și cele 6 albume adăugate în arhiva digitală celor 3 de mai sus pe care le aveam cu cel mai important grup al colaboratorilor de pe albumele solo Robert Wyatt condus de excentricul pianist Chris McGregor (vezi pozele de mai sus), chiar dacă tot setul de 3 + 6 s-ar fi potrivit mai bine pe blogul „VicTim of Jazz” iar jazzul etalat, caracterizat la general, nu mai reprezintă pentru mine la nivelul exigențelor de azi o miză dintre cele mai tentante:

* Chris McGregor's Brotherhood of BreathAltena, Germany 1972 (06.24) -live- (FM Recording/mp3, 2009)
* Chris McGregor's Brotherhood of Breath – Brotherhood (RCA Victor, 1972)
* Chris McGregor's Brotherhood of Breath – Country Cooking (Venture/UK, 1988)
* Chris McGregor's Brotherhood of Breath – Procession: Live at Toulouse (Ogun, 1977)
* Chris McGregor's Brotherhood of Breath – Travelling Somewhere -2 CD live- (rec 1973, rel Cuneiform, 2001)
* Chris McGregor's Brotherhood of Breath – Yes Please (Angouleme, 1981) (In and Out, 1981)
   -Chris McGregor's Brotherhood of Breath 1977 Toulouse Full Album:
https://www.youtube.com/watch?v=3p-xf2w1-0s
   -Chris McGregor's Brotherhood of Breath, Willisau 1975, New Edition:
https://www.youtube.com/watch?v=drf5DeG8v1o

...și încă un extras „live” mai vechi în care un fan îl recunoaște în soloul de soprano saxofon pe John Surman:
   -Chris McGregor's Brotherhood of Breath - The Bride - 1971:
https://www.youtube.com/watch?v=vCBDExmB7Bo




....iar mai jos, cu putere de recomandare, sunt albume cu o trupă rusească care-i place lui Robert Wyatt - omul/artistul „care-a găsit lucruri frumoase întro situație tragică”-, cum am aflat spre finalul acestui recent interviu (rușii stând alături de Nérija cu Nubya Garcia, de care m-am ocupat):
https://morningstaronline.co.uk/article/c/always-finding-nice-things-in-a-tragic-situation-robert-wyatt-75

* Otava Yo (Отава Ё) (Russia) – Dayte Malen'koye Vremechko Vesolomu Pobyt'! (2015)
* Otava Yo – Любишь Ли Ты (2018)
* Otava Yo – Chto Za Pesni (2013)
* Otava Yo – Once Upon A Time (2009)
* Otava Yo – Pod Aptekoj (2006)
 -OTAVA YO [RU] @ KILKIM ŽAIBU 2019 06 22:
https://www.youtube.com/watch?v=JfVGxTLD2V0




Ce-am înșirat eu aici e un infim tribut față de ceea ce merită la 75 ani Robert Wyatt dar și un semnal întârziat de alarmă a lipsei lui din atenția mass mediei muzicale din România cât timp încă mai putem vorbi de o „legendă vie” a scenei Canterbury...

 -North Sea Radio Orchestra plays "Sea Song" by Robert Wyatt with John Greaves and Annie Barbazza:
https://www.youtube.com/watch?v=gPGUXX9UHME
 -North Sea Radio Orchestra with John Greaves and Annie Barbazza:
https://www.youtube.com/watch?v=5_hAl8POl7c


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu