„NEWS/NEW ENTRIES”:
* Alan Parsons – From the New World (2022)
* Journey – Freedom -2 LP/CD- (2022)
.....„arena rock” (cu sensul ușor peiorativ comercial inclus) sau ca în „vremurile bune”? Neal Schon și Jonathan Cain vin din „vechea gardă”, vocalistul Arnel Pineda „voiajează” cu trupa din 2007, iar basistul Randy Jackson a ajuns recent în componență, ca și cunoscutul Narada Michael Walden (70 ani). Fostul vocalist Steve Perry (73 ani) nu participă, dar el a schimbat în Freedom titlul inițial propus Raised on Radio, conform Wikipedia. In integrum, trupa arată așa:
Journey (2022):
- Arnel Pineda – lead vocals
- Neal Schon – guitars, backing vocals, keyboards
- Jonathan Cain – keyboards, backing vocals
- Randy Jackson – bass, backing vocals
- Narada Michael Walden – drums, backing vocals, keyboards
- Deen Castronovo – lead vocals on "After Glow"
- Jason Derlatka – backing vocals
* Chicago – Born for This Moment (a.k.a."Chicago XXXVIII") (2022)
.....canadianul Neil Donell (lead voc & gtr), acum titular cu drepturi depline și cu o voce de tenor comparabilă cu a lui Peter Cetera, este acum atuul principal în „brass rock act”-ul în care-i întâlnim și pe co-fondatorii veterani James Pankow, Lee Loughnane și Robert Lamm alături de invitați din Toto și Survivor, albumul fiind produs de Joe Thomas (Stevie Nicks, Brian Wilson, Tom Petty)....
* Jeff Beck & Johnny Depp – 18 (2022)
....lansat pe 15 iulie, albumul încununează prietenia dintre cei doi înfiripată de la întâlnirea lor din 2015 și pentru care finisare au lucrat circa 3 ani, din 2019. Include piese cu trimitere la recentul divorț al lui Depp de Amber Heard (comparată într-un text cu un câine spre furia fanilor acesteia), titlul 18 dominat de covers-uri (vezi lista) fiind decriptat de Jazz Times și ilustrat de „tinerii” Jeff (78 ani) și Johnny (59) de pe copertă: este vârsta pe care o resimt când sunt pe scenă și cântă rock (!)...
Dacă cineva nu știe sau a uitat, actorul vocalist/multiinstrumentist care „prea îl imită pe Lou Reed în Venus in Furs” (conform aceleiași cronici), este și co-fondator în trupa Hollywood Vampires (cu Joe Perry și Alice Cooper), având și alte antecedente muzicale...
„Tracklist:
Midnight Walker (Davy Spillane Cover)
Death and Resurrection Show (Killing Joke Cover)
Time (Dennis Wilson Cover)
Sad Motherfuckin' Parade (Johnny Depp Original)
Don't Talk (Put Your Head on My Shoulder) (Beach Boys Cover)
This is a Song for Miss Hedy Lamarr (Johnny Depp Original)
Caroline, No (Beach Boys Cover)
Ooo Baby Baby (The Miracles Cover)
What's Going on (Marvin Gaye Cover)
Venus in Furs (The Velvet Underground Cover)
Let It Be Me (The Everly Brothers Cover)
Stars (Janis Ian Cover)
Isolation (John Lennon Cover)”
Pe filieră digitală a circulat și un EP cu piesele 06, 07, 10 și 12 având durate sensibil diferite, dar n-am găsit coperta acestuia, dacă ea există...
* Neil Young & Crazy Horse – Toast (rec 2001, rel 2022)
....cu 7 piese neapărute în această interpretare, dintre care 4 aveau să fie revizuite în formele diferite apărute pe albumul mult discutat și „R&B/soul oriented” Are You Passionate? (2002), cu Booker T. (Jones) (and the M.G.’s)...„Boom Boom Boom” (de pe Toast) și similara sa „She’s a Healer” (Are You Passionate?) sunt printre cele mai „jazzy” piese din întreaga carieră a lui Neil Young, conform revistei Pitchfork....
* Bill Bruford – Making a Song and Dance: A Complete Career Collection -6 CD Box-Set- (2022)
....Antologie cu bateristul în 4 ipostaze/roluri foarte interesante chiar și pentru cei care-i știau toate albumele citate: Colaboratorul (CD 1 & CD 2)...Liderul compozitor (CD 3 & CD 4)....Invitatul special (CD 5) și Improvizatorul (CD 6)...
SOFT ROCK, BLUES, FOLK, ALTERNATIV, PSYCHEDELIC...:
* Mark “Moogy” Klingman – Moogy (1972, remaster 2022)
- Mark “Moogy” Klingman – Moogy II (1978)
* Kenny Neal – Straight from the Heart (2022)
* Dylan Triplett – who is he? (2022)
* The Canny Band (Scotland) – The Canny Band (2022)
* Alison Cotton (The Left Outsides) – The Portrait You Painted of Me (2022)
* Alice Cohen – Moonrising (2022)
* Elf Power – Artificial Countrysides (2022)
* Shit and Shine – Phase Corrected (2022)
ELECTRONIC, AMBIENT, EXPERIMENTAL, CLASSICAL....:
* Kali Malone – Living Torch (2022)
* Caterina Barbieri – Spirit Exit (2022)
* Vladislav Delay (a.k.a. Sasu Ripatti, Finland) – Isoviha (2022)
* Lamin Fofana – Ballad Air & Fire (2022)
* Samuel Kerridge – Kick to Kill (2022)
* Meijwahn – Beanna (2022)
* Svarte Greiner (a.k.a. Erik K Skodvin) – Devolving Trust (2022)
* Lining Time – Strike (1982, reissue 2022)
WORLD MUSIC, etc...:
* Naujawanan Baidar (Afghanistan/USA) – Khedmat Be Khalq (2022)
* Olav Luksengård Mjelva (Hardanger fiddle, Norway) – Hugnad (2022)....„folk, world”...
* V.A. – Crossroads Kenya: East African Benga and Rumba 1980-1985 (2022)
* Ferkat Al Ard (Lebanon) – Oghneya (1979, reissue 2022)
* Isaac Birituro & The Rail Abandon (a.k.a. Sonny Johns) (Ghana & UK) – Small Small (2022)
* Sushma Soma (Singapore) – Home (2022)
* The Umoza Music Project (Malawi) – Home (2022)....„funk, world”...
În mod normal din calupurile de mai sus de 8 + 8 + 7 titluri mi-aș fi ales câteva sublinieri, dar mi-am zis că e cald și vară, s-o las mai lejer (că oricum mai urmează subiecte grele!)...de aceea am punctat pe majorii din ROCK din deschidere, oricum absenți chiar și ei din vizorul presei muzicale aproape inexistentă în Ro, cum e și apetența tinzând spre ZERO la noutăți...
Stimulat de concertul „55 Years Tour” de la Gărâna XXVI am conversat cu Daniel Ionescu legat de episodul prezenței lui John Etheridge în Ro relatat pe scenă de chitarist și petrecut în urmă cu peste 50 ani, plus ce scrie Wikipedia, plus conversația din „back stage”, ne-au condus la concluzia unei amnezii sau confuzii...dar asta nu-i diminuează cu nimic rolul de muzician-pivot al scenei Canterbury, din perioada ante-Soft Machine datând următoarele albume cu tânărul chitarist pe-atunci de 22-24 ani: cel cu Icarus pe care a contribuit parțial (mai mult cu „overdubbings”) și cele 3 ale formulei violonistului din Curved Air, rolul său aici ca om nr. 2 din trupă, chitarist dar și compozitor, crescând treptat.
* Icarus – The Marvel World of Icarus (1972)
* Darryl Way's Wolf – Canis Lupus (1973)
* Darryl Way's Wolf – Saturation Point (1973)
* Darryl Way's Wolf – Night Music (1974)
....și rămânând în familie, un „remember”, cel mai...ermetic/apăsător album solo scos când protagonistul era încă membru în Soft Machine, sfatul și recomandarea mea în ceea ce-l privește, pentru începători, mult prea mulți în România (!): să-l asculte prima dată pe acesta și-abia APOI albume (din) restul discografiei (cronologic sau nu), va fi mult mai ușor astfel, d.p.d.v. al concentrării atenției și asimilării:
- Robert Wyatt - The End of an Ear (1970)
Descoperiri (cu mulțumiri aceluiași Daniel „Dion” Ionescu, respectiv Ștefan Pelin!)
Christian Wolz
Primesc cu brațele larg deschise „meta muzica” următorului artist berlinez autodidact de 55 ani acum retras din activitate: „...un artist convins într-o simbioză a formelor de artă: fotograf, instrumentist, vocalist, actor și regizor, totul concentrat într-unul singur. De ani de zile, Christian Wolz își perfectionează propria formă de exprimare, bizar, avangardist, experimental, emotionant și intim. O alegorie a sufletului și a vieții sale...”
Ascult chiar acum cel mai nou album La Fore și-mi imaginez, odată cu trimiterile la tragedia și cultura greacă cu care germanul a dovedit, printre multe altele, certe afinități, cum l-ar recepta Irene Papas (94 ani!) sau Diamanda Galás, mai ales la pasajele cu incantații în care CW folosește vocea sa perfect adaptată registrului de soprană”!
01."El Castata" (1992)
02. Devil Intus Mestra de la Fore (1993)
03. COR (1994)
04. Schmerzarie (1997)
05. AzA-DOMANA/H/ERTUM („Wir Leben Und Sterben”) (1998)
06. E Inom Rah (2000)
07. Todaycom (2001)
08. Emotions15 (2011)
09. Wolz (2013)
10. La Fore (2020)
* Seijaku (a.k.a. Haino Keiji Blues Band) – You Should Prepare to Survive Through Even Anything Happens [Doubtmusic, 2010]
* Seijaku (Japan) – Mail From Fushitsusha -live- [Doubtmusic, 2010]
* Seijaku (Japan) – Last Live (2015)
* Seijaku (Japan) – After Seijaku -live- (2015)
* Seijaku (Japan) – 2010-2011 -live- [Doubtmusic, 2011]
WAYSIDE MUSIC
^ Jones Jones (Larry Ochs, Vladimir Tarasov & Mark Dresser) - JUST JUSTICE (ESP-Disk', 2022)
- Avishai Cohen + International Vamp Band - Unity (Stretch Records, 2001)
- Blind Faith - Gothenburg '69 (Sweden) -2 LP live- (1969)
- Caligonaut (Ole Michael Bjørndal: gtr, Norway) - Magnified as Giants (2021)
- Cream - Stockholm, Sweden, Konserthusert, 14th November 1967 (CD3, 2021)
- Gang of Four - Entertainment! (1979)
- Glenn Jones (gtr) - Vade Mecum (2022)
- Guru Guru (Germany) - Hinten (1971)
- Joe Zawinul & The Zawinul Syndicate - 75th -2 CD- (Heads Up, 2008)
- Kuumba-Toudie Heath (a.k.a. Albert 'Tootie' Heath) - Kawaida (O'Be Records, 1970)
- Miles Davis - Black Beauty- at Fillmore West -2 CD- (CBS/Sony, 1970)
- October Equus (Spain) - Noches blancas, Luces Rojas (2022)
- Ozric Tentacles - The Floor's Too Far Away (2006)
- Prima Materia (Italy) - La Coda della Tigre ("Tail of the Tiger") (1977)
- Robert Reed - The Ringmaster Part Two (2022)
- Robert Reed - The Ringmaster Part One (2021)
- Takayanagi Masayuki New Direction for the Art (Japan) - La Grima (Doubtmusic, 2007)
- Terry Jennings - Piece for Cello and Saxophone* (1960)
- The Bad Plus joined by Wendy Lewis - For All I Care (EmArcy, 2008)
- The Fall - A Part of America Therein 1981 (2010)
- The Utopia Strong - International Treasure (2022)
- Toni Esposito (perc, Italy) - Rosso Napoletano (1974, 2021)
Am constatat că pe unii jazzofili români chiar dintre cei cu pretenții îi sperie aceste seturi, de aceea am subliniat câteva nume majore din acest stoc imposibil de etichetat „obscure”, ca dovadă că plaja stilistică e foarte vastă, axându-se și pe domeniul „mainstream” la discuri puțin circulate/rare sau nedreptățite de soartă...
- Aunt Mary (Norway) - S/T (1970)
- Aunt Mary (Norway) - Janus (1973)
- Clive Mitten - Tales from a Misspent Youth, Volume 1 -2 CD- (2022)
- Håkon Graf, Sveinung Hovensjø, Jon Eberson, Jon Christensen - Blow Out (Compendium Records, 1977)
- Kite Parade - The Way Home (2022)
- Ole G.(unnar) Nilssen (ex-Solaris, Norway) - World of Dreams (1976, 2022)
- Solaris (Norway) ~ Misty Morning (1977)
- Popol Vuh - Popol Vuh (1972)
- Robyn Hitchcock - Moss Elixir / Mossy Liquor (1996)
- St. Helena - Hello Friend (1974)
- Thomas Bartlett & Nico Muhly - Peter Pears: Balinese Ceremonial Music (2018)
- Twink and The Technicolour Dream - Sympathy for the Beat: Songs from the Poems of Aleister Crowley (2019)
- Vanessa (Norway) - Black and White (Compendium 1976, Norske Albumklassikere 2022)
...și un link pus și pe „victimofjazz”:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu