marți, 28 februarie 2023

De la „O galerie a imaginației” la „Lucrul pe care cunoașterea nu-l poate înghiți”...sau de la Rick Wakeman la Mike Keneally, cu o „Farfurie plină de spaghete” de rock progresiv italian, „in between”...


"NEWS / NEW ENTRIES" 

* Rick Wakeman & The English Rock EnsembleA Gallery of the Imagination (2023) 
* Savoy BrownBLUES ALL AROUND (2023)
* Gorillaz (Damon Albarn) – Cracker Island (2023)



Owen Pallett (vln & voc, Canada) – The Two EPs (Deluxe Edition) (2023): 
   - Owen Pallett – Spectrum, 14th Century -EP- (2008)
   - Owen Pallett – Plays to Please -EP- (2008)
* Lisel Patterns for Auto-Tuned Voices and Delay (2023)

Yikii (Japan) – The Crow-Cyan Lake (2023)

* King Ayisoba (Ghana) – Work Hard (2023)

* Kimi Djabaté (Guinea-Bissau/Portugal) – Dindin (2023)

* Moonlight Benjamin (Haiti/France) – Wayo ("Cry of Pain") (2023)
   * Moonlight Benjamin (Haiti/France) – Simido (2020)
   * Moonlight Benjamin (Haiti) – Siltane (2018)

Jim O'Rourke & Giovanni Di Domenico – Immanent in Nervous Activity (2022)
* Alexander Tucker + Keith CollinsFifth Continent (2023)
3Phaz (Egypt) – Ends Meet (2023)
* Saint Abdullah & Jason NazaryEvicted in the Morning (2023)


* Spaceseed (UK) – Architects of Twilight (2009)
* Stomu Yamash'ta (Japan) – The World of Stomu Yamash'ta -live- (1971)
* V.A.The Last Daze of the Underground: The Delerium Records Anthology -3 CD- (2011)

* Simon FinnMagic Moments (2005)
* Simon FinnPass the Distance (1970)

Haken – Fauna (2023)
* (Terry) Syrek – Story (2021)

...aversiunile mele care privesc termenul "metal" se diminuează până la dispariție când e vorba de un asemenea album de chitarist cu invitați diverși din care remarcăm cel puțin 3, între care și violonistul român Florian Cristea....

 

Supersister (Netherlands) - Live in Scheveningen 1972 (2021)

* Omni (Poland) – Omnia Opera -2 CD Compilation- (rec. 1983-2006, rel. 2021)

HP Lovecraft - Live • May 11, 1968 (1991)
* MaduraMadura II (1973, remastered 2007)

Mother's Cake (Austria) – Creation's Finest (2012)
* Mother's Cake (Austria) – Love the Filth (2015)
* Mother's Cake (Austria) – No Rhyme No Reason (2017)
* Mother's Cake (Austria) – Cyberfunk! (2020)
* Mother's Cake (Austria) – Studio Live Session (2022)


                                                                          Hellfire
black midi – Hellfire (2022)
...."their most thematically cohesive and intentional album yet"....
versiune "bootleg":

Azi fără stoc WM (echipa trebuind să-și mute sediul deținut de peste 30 ani cu tot cu arhiva masivă de LPs & CDs...), dar cu aceste precizări:



....The Muffins - Baker's Dozen interview with Steve, Paul and Tom:

Platforma Wayside Music a „țintit” mereu scena PROG/"RPI" italiană atât de vag cunoscută pe la noi, iată apropo și de Enciclopedia „A Fistful of Spaghetti” recent lansată pe care-am semnalat-o într-o postare anterioară, un interesant articol pornit de la recomandarea albumului „Ys” al trupei Il Balletto di Bronzo (incluzând multe dintre trupe care au fost incluse prin stocurile WM din ultimii circa 4 ani, deci selectate și de mine)
"Scrotum Scissor", citat de Udi Koomran, admin. paginii "Avant Progressive":
„Ideea că o mare parte/cea mai mare parte a RPI a anilor '70 a fost despre „Geneze” post-PFM este în mare parte un mit. Am colecționat progresiv italian în primii ani ai reeditărilor (1989-95) și curând am ajuns să descifrez acest mit după cifre. Aș spune că cea mai mare parte a RPI a fost orice altceva decât „Geneze”, și că această din urmă noțiune provine în principal din lipsa unui cadru de referință din partea receptorului anumitor audiențe „prog” anglosaxone a căror nevoie de a adapta obiectiv pentru propriul său domeniu este mereu la fel de imperios necesar.
Singura tendință dominantă la grupurile rock italiene în perioada aproximativă 1970-1973, a fost acea "tocană" aproape maniacă de agresiune hard rock cu structuri și modele mai interesante și adesea fără o evidentă sofisticare ca la majoritatea trupelor progresive britanice. Multe dintre ele sună deosebit de crud pentru urechile neobișnuite; Biglietto per L'Inferno, Raccomandata Ricevuta Ritorno, Campo di Marte, Procession, Capitolo Sei, Semiramis, Flea, chiar nume mai mari precum Osanna - iar lista poate continua. Unele cu interpretări grozave și idei extrem de ambițioase în mijlocul unei abordări adesea semi-haotice a aranjamentelor și formei. Multe dintre acestea au apărut din influențele particulare ale acestor acte; VdGG, Jethro Tull și King Crimson au fost menținuți la o mare atenție de la început și într-adevăr asta se vede. Au existat, bineînțeles, și alte școli, cum ar fi trupele cu claviaturi "heavy" (The Trip, Orme, Metamorfosi, L'Uovo di Colombo, Latte e Miele etc.) care au afișat o influență proeminentă de la The Nice/ELP și Quatermass, până la cele mai rafinate precum Banco del Mutuo Soccorso, Quella Vecchia Locanda, Premiata Forneria Marconi, Maxophone, Arti e Mestieri, Museo Rosenbach și Locanda delle Fate (unde într-adevăr vibe-ul Genesis devine pronunțat), trupele experimentale influențate de jazz (AreA, Picchio dal Pozzo, Il Baricentro și multe altele) și așa mai departe. Il Balletto di Bronzo a emanat din acea masă „maniacală” menționată anterior, dar cu albumul Ys a creat ceva cu totul idiosincratic și ei bine, diferit.
„Complexitatea” sau mult presupusa „inaccesibilitate” (din păcate sunt adesea confundate una cu alta) a acestei lucrări se bazează pe scara mare a conceptului său structural general, cred. Era o idee care cerea pur și simplu tonul de energie brută prin care era livrat; sentimentul de încărcare și atac, de eliberare și răspuns, de osândă și dezastru. Oricine citește saga originală a lui „Ys” va cunoaște profunzimea implicațiilor alegorice aici. Și da, acestea nu erau „zâne” sau „fântâni” sau „topografii” de nici un fel – erau cuvinte și povești muzicale despre disperare și distrugerea cosmosului însuși.
Îmi place. Dobândește o putere instrumentală și o autoritate de convingere pe care FOARTE puține acte progresive „simfonice” din anii ’70 au fost aproape de a le atinge și presupun că asta a detectat și Steven Stapleton când a adăugat-o la faimoasa lui „Nurse With Wound-list”. De asemenea, mi se pare fascinant modul în care influența albumului a transgresat total circuitul „prog” și a primit credit din partea trupelor japoneze, trupe de metal extrem și numeroși exponenți de „fringe rock” în general.
Singurul alt act italian care se potrivește cu această combinație de niveluri cerebrale și forță sonoră a fost Cervello, al cărui „Melos” rămâne titlul meu progresiv „simfonic” preferat numărul 1.”


Umut Çağlar (Turkey)
...."Dj, visual artist, guitar/woodwinds player and co-founder of experimental bands Konstrukt and Karkhana"...

(*) Konstrukt featuring Graham Massey & David Andrew McLeanLive at Islington Mill -cassette/CD- (Astral Spirits 2016, remaster 2022)
* Karkhana (Lebanon) – Bitter Balls (2020)
* Karkhana (Lebanon) – Al Dar Al Hamra (2017)

 ...de la defuncta FOT Records...

V.A. – Passed Normal -Vol 1; 4; 5; 6 & 7- (1987-1993)
...."Electronic, Jazz, Rock, Avantgarde"....



* Mike KeneallyThe Thing That Knowledge Can’t Eat (2023)
.....„accesibil și aventuros”, ca întotdeauna, alte analogii fiind făcute prin cronici mai ales cu anteriorul album-concept „ambițios” Scambot 2 din 2016...




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu