„…AL ULTIMEI FIINȚE UMANE”...
* Sleepytime Gorilla Museum: of the Last Human Being (2024)
https://sleepytimegorillamuseum1.bandcamp.com/album/of-the-last-human-being
„Muzeul Gorilei Somnoroase”, trezită după 13 ani de hibernare...
„Un fel de căldură zgomotoasă mi se agită în burtă. Parțial, este reluarea vechilor prietenii dar este vorba și de conectarea reaprinderii unei comunități, a unui etos și a angajamentului față de exprimarea creativă și independentă, față de colectivismul vibrant. Cred în fiecare moleculă dezordonată de SGM, de la multiplele sale capete până la degetele ei leneșe, de la muzica „Gorilei Somnoroase” până la sufletul ei rătăcitor. Cât de norocoși suntem să ne întoarcem la matcă după toți acești ani?!” zicea Carla Kihlstedt despre revenirea mult așteptată cu al 4-lea CD/LP al ciudaților rockeri mesianici la încheierea misiunii lor, piesele fiind compuse și înregistrate mai toate la început în 2010-2011, înainte de inactivitatea trupei de circa 12 ani. Multi-instrumentiștii și vocaliștii rotativi Nils Frykdahl, Carla Kihlstedt, Michael "Iago" Mellender, Matthias Bossi și Dan Rathbun, cântă la un arsenal de instrumente variind de la cele oarecum standard (tobe, chitare electrice, bas, vioară electrică), la unele rare (muzicuță bas, harfă din nichel, marxofon, glockenspiel) până la cele făcute în casă sau obiecte obișnuite (Slide-Piano Log, Electric Pancreas, Pedal-Action Wiggler, oale, tigăi, clopoței, lame de fierăstrău, o roată de bicicletă montată)
„Nimeni altcineva, nici măcar pe departe, nu sună ca ei...SGM e una dintre trupele americane existente cele mai glorios „necategorizabile” (conform Google Translate, pentru „uncategorizable”) ”...
„SGM și-a construit sunetul - o confluență dintr-o altă lume de prog ambițios, metal maniacal, rock magnetic, cabaret și avangardă ciudată - în jurul intereselor în compoziția clasică contemporană a secolului XX și cu accentul textural al muzicii industriale. Conceptual, oferta care i-a ajutat să-și strângă urmăritorii de cult implică însă mult mai mult, pe un palier între muzică, teatru, umor și artă vizuală, împreună cu impulsurile dadaiste - iraționalitate, absurditate, neortodoxie și o viziune revoluționară pendulând între teroare și triumf. Acesta este rock în opoziție „ROCK AGAINST ROCK”, așa cum este gravat în notițele albumului, semnificanții de gen rareori încapsulând întregul spectacol afișat.
Criptice și adesea inspirate de puncte de vedere ezoterice, versurile apelează la suprarealism, simbolism, alegorii și metafore pentru a spune povești întortocheate legate de natură, societate, viață și moarte: „Salamandra a crescut și a devenit mai puternică din otravă”...zice Nils Frykdahl chiar în deschiderea “Salamander in Two Worlds” despre fragilitatea și rezistența abia posibile ale victimelor progresului”...„Apocalipsa s-a întâmplat deja, suntem doar prinși în urma ei mereu prezentă”...„Ascunde și caută / Păstătorii găsitorilor / Plângăcioșii învinșilor”...
„Nu sună ca alții” dar prin cronici și în interviul de mai jos semnatarii au detectat totuși punctual la SGM „urme” de la The Cardiacs, The Residents, Laurie Anderson, Mr. Bungle (Mike Patton), Primus, Captain Beefheart...
Printre ele și cea din revista „Exclaim” de unde-am preluat o parte a „review”-ului care etichetează albumul drept „art rock, cabaret, prog-rock”, titlul fiind derivat din cartea Theodorei Kroeber „Ishi in Two Worlds”, o biografie despre un Ishi capturat și dezumanizat, ultimul membru cunoscut al indienilor nativ americani Yahi din nordul Californiei.
Alte surse din literatură găsiți în link-ul „Big Ears Festival”.
La ediția din 2007 „Music Unlimited” / Wels, Austria îi urmărisem „live” și parcă mă feream să numesc la superlativ concertul de teama unei exagerări via impulsul primului contact, fiind mult bazat și pe vizual (costume extravagante, efecte pirotehnice, etc)...dar acum retroactiv nu mai ezit nici „o iotă” și o spun cât pot de apăsat: acela de duminică 11 noiembrie 2007 a fost un show de final de festival cu-adevărat APOTEOTIC !”
...„discover a band or artist whose sound is like no one or nothing else”... (Connor Patrick Ryan)
Sleepytime Gorilla Museum - Hush, Hush (Official Music Video)
Sleepytime Gorilla Museum - Burn Into Light (Official Music Video)
Sleepytime Gorilla Museum - Helpless Corpses Enactment (Music Video)
Sleepytime Gorilla Museum Interview: Part 1
Sleepytime Gorilla Museum Interview: Part 2
Of Natural History (2004), album cu titlu înrudit ascultabil integral piesă-cu-piesă, aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu