Formate inedite și alte circa 30 „gadgets”-uri primăvăratice

Le dădeam în postarea anterioară motive de reflexie amatorilor formatelor analogice, LP/EP/single din vinil. Cu limitările lor de rigoare pe care unii artiști avansați conceptual nu le mai acceptă, căutând variante noi vizavi și de revoluția din domeniul I.T. Era vorba de ultimele 2 albume ale părintelui rockului ambiental Brian Eno și de ce se întâmpla cândva în urmă cu aproape 30 ani în urmă cu un anume grup californian -întâmplător aflat în actualitate cu noul ”The Ghost Of Hope”- numit pe un recent afiș francez anunțând un concert din toamnă, ”cel mai celebru grup necunoscut din lume”. Totul pleacă de la ce-și dorește estetic artistul/trupa și cum își organizează ”discursul” muzical, inclusiv din punct de vedere temporal. Prin 1987-88 veșnicii anonimi The Residents -pentru că despre aceștia este vorba- își concepeau ”God In Three Persons” ca pe un prim album din carieră gândit exclusiv pentru formatul digital CD la modă și ascultabil fluent pentru a nu-i mai obliga la 2 părți/fețe sensibil egale A și B cu o întrerupere ”naturală” a muzicii la jumătate (precum sugestiva poză de pe copertă ruptă abrupt pe mijloc), cu 2 începuturi și 2 finaluri impuse, chiar dacă întregul e tot pentru o durată limitată, dar semnificativ mai mare, de 74 min. (80 ulterior) față de circa 50 la un LP/vinil analogic:
https://www.youtube.com/watch?v=fntErJnXLU8&t=2935s

Încă un caz nou-nouț e cel al chitaristului vocalist din King Crimson ProjeKCt și Adrian Belew Power Trio care și-a pregătit cu meticulozitate și a ținut învăluită în mare mister seria începută de:
* Adrian Belew - FLUX, Volume One (2016)
* Adrian Belew - FLUX, Volume Two (2017)

”FLUX”, explică artistul, înseamnă ”muzică niciodată aceeași de 2 ori” datorită aplicației cu algoritmi inteligenți pentru iPhone și iPad care activează 30 minute de material audio & video mereu diferit dintro bază masivă de conținut. Strict auditiv, e ca și când ai pune un CD/album la ascultat cu funcția aleatoare ”shuffle”, ceea ce chiar recomandă Adrian Belew celor cu CD-player clasic fără aplicația și ”devices”-urile respective, în ideea de a-și face fiecare un ”playlist” personal din întregul set al ambelor volume (cu 44 titluri primul, respectiv 50 al 2-lea) și din cele ce vor urma. Care-va-să-zică, conceptual, e total exclusă tocmai varianta obișnuită a citirii albumului în ordinea cronologică a pieselor în ideea că, dacă s-ar proceda astfel, ar oferi doar disonanța unor frânturi disparate. Conservatorii consideră toate astea doar extravaganțe și cazuri izolate în ”oceanul muzical”, dar cine poate prevedea dacă nu cumva artistul multi media de acest tip conectat nu numai noilor tehnologii I.T. ci poate chiar unui posibil scenariu de viitor al percepției și asimilării muzicii?
Aș pune aceste albume implicând o componentă vizuală importantă alături de recente demonstrații ale tehnologiei 7 D din Japonia sau de expozițiile imersive precum "Disney and Dali" sau "Bosch, Brueghel, Arcimboldo - Fantastique et merveilleux"
https://www.facebook.com/BeautyofNature9/videos/611641569023236/
https://www.facebook.com/CarrieresDeLumieres/videos/1498347080200283/
...cu-atât mai mult cu cât unul dintre cele mai distinctive albume din discografia lui Adrian Belew și cu siguranță cel mai...cubist este ”Desire Caught by the Tail” (1986), inspirat de lucrări celebre ale lui Pablo Picasso.

* Nick Millevoi (with Jamie Saft, Johnny DeBlase & Ches Smith) – Desertion (2016)
Cel mai accesibil ”classic rock & Sergio Leone & Ennio Morricone's soundtracks influenced” album solo al chitaristului descoperit de mine anul trecut, cu 2/3 din formula Many Arms (Nick & Johnny), plus "organ B3 wizard" J. Saft și bateristul C. Smith din Ceramic Dog-ul lui Marc Ribot. Disc ideal de ales pentru început pentru cine vrea dar nu-l știe deloc pe acest chitarist.

                                                   
Set prog-rock cu ajutoare primite de la Sorin Voichiță din Canada (**). De remarcat noua formulă a fostului ”frontman” suedez E. Lundberg din Soundtrack of Our Lives și Union Carbide Productions, acum influențat de psihedelismul anilor '60-'70, mai ales de Arthur Lee/Love, The Stooges și MC5, cu flerul indie-pop melodios mai recent al unor Echo and the Bunnymen sau The Beta Band.
* Cavalier Song - Blezard (2016)
* Knight Area - Heaven and Beyond (2017)
* Causa Sui (Denmark) - Live in Copenhagen -2 CD- (2017)
** Barock Project - Detachment (2017)
** Mastodon - Emperor of Sand (2017)
* Bardo Pond – Under the Pines (2017)
* Ebbot Lundberg & The Indigo Children (Sweden) – For the Ages to Come (2016)

* Éléphant Tôk (Daniel Jeand'heur/France) – Tôk 1 (Soleil Mutant, 2016)
În condițiile unei perioade obișnuite aș fi dedicat o postare exclusivă acestui nou grup francez ”zeuhl” post-Magma, cu trompetistul venit chiar din Magma, Aymeric Avice. Liderul baterist Daniel s-a inspirat pentru numele trupei de la piesa King Crimson de pe ”Discipline” „Elephant Talk” (cu același Adrian Belew la voce), albumul de debut al francezilor fiind anticipat de realizările trupelor sale din decada anterioară, Snake Oil și One Shot, dar acum ca noutate și surpriză cu un vocalist foarte incisiv, ”noisy” și teatral de tip Mike Patton (mai ales în piesa centrală ”Ghost”), pe numele său de scenă Onan (a.k.a. Sebastien Morin)
* One Shot (Daniel Jeand'heur/France) - Reforged (1999/Soleil Zeuhl, 2010)
* One Shot - Vendredi 13 (Soleil Zeuhl, 2001)
* One Shot - Ewaz Vader (Le Triton/Musea, 2006)
* One Shot - "Dark Shot" (Le Triton, 2008)
* Snake Oil - Uppercut Attitude -Vol. 1 & 2- (Import/12 Productions, 2007)

Clapele de pian și keyboards sunt în prim-plan pe:
* Jef Neve (p-no) - Spirit Control (2017)
* Jacaszek (Poland) - Kwiaty (”Flowers”) (2017)....”Sonic explorations of beauty in desolation from the master of melancholy”.

În ramura ”World” am remarcat amazoanele ”republicane” africane și pe cea irlandeză cu fler celtic precum o nouă Moya/Máire Brennan din Clannad, pe albumele:         
* Les Amazones d'Afrique (Oumou Sangaré, Mamani Keita, Mariam Doumbia, etc) - Republique Amazone (2017)
* Aoife O'Donovan - In the Magic Hour [Limited Edition] (2016)

Mini set blues-istic american:
* Eric Gales - Middle of the Road (2017)
* Coco Montoya - Hard Truth (2017)
* Elvin Bishop - Elvin Bishop's Big Fun Trio (2017)

Greu încadrabile stilistic dar și greu de neglijat:
* Mount Eerie - A Crow Looked at Me (2017)
* The Moonlandingz - Interplanetary Class Classics (2017)

* The Bug vs. Earth - Concrete Desert (Ninja Tune, 2017)
* Wire - Silver/Lead (2017)

Următoarele doamne din generații diferite, sunt la înălțime pe noile:
* Diamanda Galás - All the Way -live- (2017)
* Diamanda Galás - At Saint Thomas the Apostle Harlem -live- (2017)
  (cu puține piese noi dar remarcabil interpretate în același stil personal și atmosferă apăsătoare de tragedie antică)
* Saltland (Rebecca Foon: cello/Canada) - A Common Truth (2017)
* Laetitia Sadier Source Ensemble (ex-Stereolab) - Find Me Finding You (Drag City, 2017)
* Ruthie Foster - Joy Comes Back (2017)

Piese Jethro Tull simfonice, cu titlurile pieselor ușor schimbate sau prescurtate pentru evidențierea aranjamentelor camerale orchestrate de John O’Hara, înregistrate în 2 catedrale și, conform lui Ian Anderson, ”perfecte pentru lenevirea din lungi după-amieze însorite, nopți friguroase de iarnă, nunți sau înmormântări”. 

* Ian Anderson & Carducci String Quartet - Jethro Tull; The String Quartets (2017)

”Vintage hard rock” chitaristic bine fuzzat, cu un chitarist/vocalist/frontman din Philadelphia clar Hendrix-ian, influențat însă și de Gregg Ginn (Black Flag), Jimmy Page, Neil Young și Kerry King (Slayer)....și cu mai multe alternanțe de tempo la australienii cu mult fler cinematic de pe:
* Purling Hiss (Mike Polizze) – High Bias (Drag City, 2016)
* sleepmakeswaves (Australia) - Made of Breath Only (2017)

* Birds Of Maya (Mike Polizze) - Vol. 1 (2008)
* Birds Of Maya - Ready to Howl (2010)