Completare la postarea trecută:
...- Dominique A – Toute Latitude (2018)
...- Dominique A – Éléor. (2015)
...albume care completează portretul acestui sensibil cantautor francez despre care am amintiri vechi și plăcute datorate albumelor din anii '90, comune și cu ale câtorva melomani din micul cerc JADD.
Postării respective îi dădusem numele „Guess Who?” ca să trezesc curiozitatea dar gândindu-mă și la festivalul olandez foarte diversificat „Le Guess Who ?” de la UItrecht care urmează, suprapunându-se însă din nou în weekend-ul 8-10 noiembrie peste „Music Unlimited”-ul austriac nr. 33, iar anul acesta, din păcate...simultan și cu...„Simultan”/Timișoara, unde se întâmplă și acolo „lucruri”, aproape și peste Timișoara Jazz Festival-ul lui Marius Giura, ediția a 11-a, 10-12 noiembrie (teoretic doar seara de duminică 10 noiembrie e suprapusă cu festivalul din Timișoara...practic însă, reîntorcându-mă din Austria abia marți dimineață, o să-i ratez și pe norvegienii Red Kite și pe Sinikka Langeland (Group). Ziceam „din păcate”, pentru că anul acesta eu sunt demult cu alegerea austriacă antamată (vezi și postarea „Nov I, 2009...” de pe „VicTim of Jazz”):
http://www.waschaecht.at/music-unlimited/
https://www.simultan.org/
https://leguesswho.nl/
În Olanda ajunge anul ăsta și indianca Asha Puthli (74 ani), surprinzătoarea apariție din 1971 de pe albumul lui Ornette Coleman „Science Fiction” care a propulsat-o în cariera solo, însă în principal nu pe scena jazzului ci în arealul pop-rock, disco, funk și soul -în perioada de vârf a genurilor- dar și în lumea filmului, unii critici considerând-o, muzical vorbind, o pionieră a „fusion”-ului. Între muzicienii cunoscuți care-au invitat-o pe albumele lor îi întâlnim pe Charlie Mariano, Henry Threadgill și Bill Laswell. „Recolta” mea cu indianca solo înseamnă următoarele titluri:
* Asha Puthli – The Devil is Loose (CBS, 1976)
* Asha – L'Indiana (CBS, 1978)
* Asha – I'm Gonna Kill It Tonight (Autobahn Records, 1980)
* Asha – Only the Headaches Remain (Woorell Records, 1982)
* Asha Puthli – Lost (Kyrone Gp Music, 2009)
-Asha Puthli - Right Down Here [1973]:
https://www.youtube.com/watch?v=AXVuQrDCXoE
* Bruce Soord (Pineapple Thief) – All This Will Be Yours (2019)
* Leprous – Pitfalls (2019)
* The Stargazer Lilies – Occabot (2019)
* Diagonal – Arc (2019)
* Lucky Peterson – 50: Just warming up! (2019)
* Black Stone Cherry – Black to Blues, Vol.2 (2019)
* The Shivas – Dark Thoughts (2019)
* Sudan Archives – Athena (2019)
* The Kinks – Arthur or the Decline and Fall of the British Empire -4 CD Super Deluxe Edition- (2019)
....La 50 ani de la lansare, reeditarea în format box-set extins a acestui „clasic” The Kinks se remarcă prin CD1 & CD3, respectiv „ORIGINAL STEREO ALBUM, 2019 REMASTER” cu 7 piese-bonus și „THE GREAT LOST DAVE DAVIES ALBUM (STEREO)” (+ 11).
„Fără deviere de la normă nu există progres” zicea cândva Frank Zappa: o butadă și vorbă de duh pe care-o pot pune ca preambul la multe nume, cum sunt și cele care urmează de care sunt sigur că cei mai mulți care intrați pe blog auziți prima oară. Mai adaug devierii clamate de marele Frank și „elementul atonal/disonant” căutat și de mine și de amicul MK -în particular la norvegienii Krokofant, dar și în general și nu numai la jazz-...nu unul căutat și forțat inserat dinadins ci complementar, armonizând -dacă nu-i forțat să spun așa-...oricum, făcând corp comun ca un tot unitar cu restul discursului muzical. Cum e și cazul celor care urmează...
Inspiratele...„Respirații” ale Katheelin-ei:
Kat (Kathleen) Baird / Spires That In The Sunset Rise
* Ka Baird – Respires -LP/8 X File- (RVNG Intl, 2019)
„Dacă vocea umană este instrumentul originar, așa cum a stipulat odată vocalista și compozitoarea experimentală Joan La Barbara, Respires a lui Ka Baird se restrânge aparent la și mai puțin, la naturala și vitala respirație. Aici, în studiile induse în transă pentru tobe și voce, respirația și bătăile inimii sunt surse ale majorității expresiilor. Vocalizele adesea fără cuvinte ale artistei din New York sunt amortizate de fluxuri de aer audibile, incantațiile ritualice vin într-o grămadă de șuierături și zumzete. Ceea ce este în mod normal tăcut, devine la fel de palpabil ca un suspin greu din zilele de iarnă. Chiar și la instrumentul principal ales al lui Baird, flautul, el însuși un fel de încarnare a respirației, marginile tonului său devin confuze și difuze: o rememorare că sunetul este doar aer agitat, o perturbare a invizibilului. Iar dacă acest lucru sună aproape mistic, ei bine, la fel face și Kat: pe „Respires”, mantrele ei scandate sună adesea ca și cum ar smulge fantome din eter”.
https://pitchfork.com/reviews/albums/ka-baird-respires/
...„Mai mult ca sigur că cine face așa ceva nu e o artistă la debut” mi-am zis eu în gând, dincolo de vârsta de circa 40 ani, deductibilă dintr-un interviu pentru că altfel nu apare prin obișnuitele surse....dar riscul la o recuperare a ceea ce a făcut până în prezent cineva de care auzi acum pentru prima dată rămâne imens dacă te gândești că-i vorba de regulă de o evoluție artistică naturală odată cu vârsta și deci că-s șanse foarte mari ca tu de fapt să fi luat contact chiar cu cea mai interesantă/complexă/desăvârșită lucrare a celui/celei în cauză încât logic, mergând înapoi în timp, să ți se pară o...„involuție” la ce vei descoperi. Pe de altă parte, senzația dispare treptat cu cât deții mai multe lucrări/albume pe care le poziționezi și analizezi cronologic ca să te dumirești și să realizezi cum s-a ajuns în această ultimă fază de libertate și posibilități muzicale nelimitate, plecând de la „avant psychedelic folk”-ul de prin 2004-2005 cu explorarea improvizațiilor pianului, intervenții electroacustice, tehnica vocală extinsă, mișcarea fizică și procesarea electronică a interpretării ei la flautul de bază....până acum în 2019, la atmosfera de junglă ecuatorială cu animale și păsări din specii nedescoperite sau dispărute care se aud pe “Symanimagenic” și “Azha”, în timp ce tema centrală a primei părți “Teaching Lodge of the Arrows” e o mixtură de free jazz și arie de operă. Partea a 2-a e mai percusivă dar nu mai puțin intensă și mai aproape de ritualul sacru (ex. “The Orion Arm”)....„cu tipurile de ritmuri pe care oamenii le-au folosit pentru a intra în contact cu divinul încă din vremuri imemoriale”. O extensie și la conceptul de „body music” această serie de 8 teme de acțiuni viscerale capturate, sacrificate și conturate în mod complex de o artistă care „estompează linia dintre cuvânt și acțiune, definiție și posibilitate”, cu contribuția adusă de Zach Rowden (bass), Max Eilbacher și Andrew Fitzpatrick (synths) și Greg Fox (drums)....în frunte cu „written-by, performer, mixed by, producer, artwork: Ka Baird”.
-Ka Baird - Symanimagenic:
https://www.youtube.com/watch?time_continue=4&v=pCVH2vG1qEE....de-aici, de la acest provocator și incitant album, începea recuperarea discografiei lui Kat, cât mai aproape de completă de-ar fi posibil. Eu sunt din specia aceea probabil foarte rară care deși conștientă că n-are cum să asimileze atâta material din cauză de timp fizic -în primul rând-, se simte bine dacă are materialul pus undeva și oricând la dispoziție...„just in case”: pentru că nu știi niciodată, citind/auzind despre cine-știe-ce disc, concert, artist, festival, etc...un nene X pomenește ceva despre artistul/trupa Y și albumul Z (piesa N, etc)...și-atunci, nu-i bine să știi, pentru dovedirea celor scrise sau din pură curiozitate, că o ai pe respectiva întro arhivă și că e accesibilă/audibilă în câteva secunde?...chiar frumos ordonat în cazul de față al lui Respires lângă celelalte titluri, așa cum le am eu pe virtualul DVD de aproape 4 GB pe care l-am numit „Ka Baird & co”, în plină eră digitală unele apărute exclusiv pe formatul casetă audio!
* Ka Baird – Sapropelic Pycnic (2017)
* Sapropelic Pycnic (Kathleen Baird) – See Sun Think Shadow (2015)
* Sapropelic Pycnic (Kathleen Baird) – A Love Supreme -cassette- (No Index, 2016)
....tribut John Coltrane.
* Ka Baird, John Zuma St. Pelvyn & Camilla Padgitt-Coles – Five Years Inside The Sun (2017)
* Kathleen Baird – Lullaby for Strangers (2006)
* Travelling Bell (Kathleen Baird) – Scatter Ways (2005)
-Sapropelic Pycnic at GAZE on January 21, 2017 at Curia Off The Drag, Gainesville, FL:
https://www.youtube.com/watch?v=ejq4qKO630w
* Michael Zerang & Spires That In The Sunset Rise – Illinois -LP- Glossolalia (Feeding Tube Records, 2017)
* Spires That In The Sunset Rise with Michael Zerang – Kata Physin -cassette- (No Index, 2016)
* Phill Niblock – Four Full Flutes (1991)
* V.A. – Sacred Flute Music from New Guinea: Madang / Windim Mabu (2 LPs 1976, 2 LP/2 CD, 2016)
.....2 colaborări cu bateristul Zerang care-ar putea fi oricând subiecte jazzistice pe blogul „VicTim of Jazz”, în timp ce următoarele 2 albume sunt cele de la care s-a inspirat artista în proiectele ei, așa cum declara într-un interviu acordat după lansarea primului album solo Sapropelic Pycnic al cărui titlu compilează cuvintele grecești „sapros” (= putrification = dezagregare) și „pelos” (= mud = noroi):
https://kraak.net/avant-guardian/ka-baird (2017)
* Spires That In The Sunset Rise (Ka & Taralie) – House Ecstatic (Cover Your Blood) -cassette-(Astral Spirits, 2019)
* Spires That In The Sunset Rise – Beasts In The Garden (2015)
-Beasts in the Garden by Spires that in the Sunset Rise (film by Lori Felker):
https://www.youtube.com/watch?v=Xg7rRGv-K48
* Spires That In The Sunset Rise – Mirror Cave -cassette- (2014)
* Spires That In The Sunset Rise – Ancient Patience Wills It Again (2012)
* Spires That In The Sunset Rise – Ancient Patience Wills It Again, Part 2 (2012)
* Spires That In The Sunset Rise – Curse The Traced Bird (2008)
* Spires That In The Sunset Rise – Four Winds The Walker (2005)
* Spires That In The Sunset Rise – This Is Fire (2006)
* Spires That In The Sunset Rise – S/T (2004)
-Spires That In The Sunset Rise – This Is Fire [Full Album]:
https://www.youtube.com/watch?v=I5c6bkm7Z0g
....sper că v-au plăcut și coperțile albumelor, ceea ce rămâne valabil și la partenera principală din Spires That In The Sunset Rise, alături de o muzică comparativă în care numita Tar(alie) Peterson, „lucrând” în principal la saxofon, clarinet, violoncel, voce și harpă „denaturată”...creează explorări mistice, extatice, spirituale din altă lume, cu un punct de vedere complet unic”, cum apare scris aici despre proiectul în care este implicată chiar acum, Noise Knowledge Consortium:
https://brinnlabs.org/event/noise-knowledge-consortium-taralie-peterson-2019-11-16/
* Tar Pet (Taralie Peterson) – The Artist Revealed Is Taralie Dawn (2002)
* Tar Pet (Taralie Peterson) – Deaf Drawing Blind Listening (2013)
-Tar Pet - Poem By Fineus:
https://www.youtube.com/watch?v=uayJNLmKsIQ
* Louise Bock (Taralie Peterson) – Repetitives In Illocality -LP- (Feeding Tube Records, 2017)
...Am reușit deci găsirea majorității materialelor cu Kat Baird, proiecte solo și cu trupa, plus 3 albume și cu cealaltă „eminență cenușie” feminină din Spires...Îmi lipsește o colaborare a lui Kat cu prolificul electronist Andy Ortman -a.k.a. Panicville- cu care în compensație am găsit și arhivat 2 albume solo, în afara celui în duo pe care-l aveam și pe care-l inseram nu demult în postarea în care m-am ocupat de experimentalistul compozitor/pianist veteran croat (82 ani):
- Dubravko Detoni / Panicsville (Andy Ortmann) – Security of Ignorance (Thaglasz/Germany, 2002)
...Cele de acum sunt:
- Andy Ortmann, Weasel Walter – Contradiction (2004)
- Andy Ortmann (Panicsville) – Provocative Electronics (2008)
Când credeam că subiectul e terminat, dau de acest link:
https://www.cafeoto.co.uk/events/ka-baird-sarathy-kowar-hieroglyphic-being/
„KA BAIRD - WITH SPECIAL GUESTS SARATHY KORWAR + ROBERT AA LOWE + RUTGER HAUSER”
....despre apariția la final de octombrie a lui Kat Baird în concert la Cafe Oto/Londra cu invitații, care deschide alte portaluri spre muzicieni interesanți, pe lângă indianul Korwar pe care-l știam și l-am tratat datorită acestor albume:
- Sarathy Korwar (dr, perc) - Day to Day (Ninja Tune, 2016)...."jazz, electronic and Indian harmonics"
- Sarathy Korwar & Upaj Collective – My East Is Your West -2 CD Live- (Gearbox Records, 2018)
- Sarathy Korwar – More Arriving (The Leaf Label, 2019)
Cu electronistul Robert A.A. Lowe, pe care-l aveam în colaborarea:
- YoshimiO, Susie Ibarra, Robert Aiki Aubrey Lowe – Flower of Sulphur (Thrill Jockey, 2018)
....îmi lipseau însă multe titluri și pentru că mi s-a părut suficient de interesant pentru a fi aprofundat, am făcut introspecții pentru a-l descoperi cu ce face și pe alte albume și EPuri din ultima perioadă, minus primul care-i include însă pe indian dar și pe saxofonistul Shabaka Hutchings:
* A.R.E. Project (Hieroglyphic Being, Sarathy Korwar & Shabaka Hutchings) – S/T -EP- (2017)
https://hieroglyphicbeing.bandcamp.com/
* Lichens (Robert Aiki Aubrey Lowe) – Lítió Fólk (2012)
* Lichens (Robert Aiki Aubrey Lowe) – The Psychic Nature of Being (2005)
* Robert A.A. Lowe – Eclipses (2010)
* Robert Aiki Aubrey Lowe – Cognition / Observation -EP- (2016)
* Robert Aiki Aubrey Lowe – Thought Withdrawal -EP- (2016)
* Robert Aiki Aubrey Lowe – Kulthan -EP- (2017)
* Robert Aiki Aubrey Lowe – Marlek -EP- (2017)
* Robert Aiki Aubrey Lowe – Two Orb Reel (2017)
* Robert Aiki Aubrey Lowe & Ariel Kalma – We Know Each Other Somehow -2 CD- (2015)
În ceea ce privește 6-tetul, iată cum „caracatița” deja cu destule „tentacule” conduce la încă un nume, apoi prin „ricoșeu” comparativ la altul:
* Rutger Hauser (6-tet) – The Swim (2019)
...foarte interesanți și acești britanici, plasați stilistic „undeva între This Heat și „noise-funk”-erii Black Midi”, cum zicea Luke Cartledge de la The Quietus....
- DunningWebsterUnderwood + Rutger Hauser - Viol of Acetate CS (The Lumen Lake, 2016)
- Rutger Hauser (6-tet) – Rutger Hauser (2015)
https://rutgerhauser.bandcamp.com/releases
http://thelumenlake.bandcamp.com
* Black Midi – Schlagenheim (2019)
- Black Midi – Live on KEXP -EP/CD- (2018)
-black midi - Schlagenheim (full album):
https://www.youtube.com/watch?v=6aF7bJsYs74
....alt critic găsind la aceeași Ka Baird -ca să nu uităm de la cine am plecat (!)- similitudini și motive de inspirație la mai vechile...(și promit, fără a fi o temă complet epuizată, că mă opresc aici...deja am depășit demult „granița” DVDului „Ka Baird & co”):
- Maryanne Amacher – Sound Characters (Making the Third Ear) (1999)
- Maryanne Amacher – Sound Characters 2 (Making Sonic Spaces) (2008)
- Don Cherry – Organic Music Society (Caprice, 1973)
- Chaitanya Hari / Deuter – Kundalini Meditation Music (1979)
Remarcați și grafica la coperțile extrem de compatibile între cele mai noi 2 albume Rutger Hauser și Black Midi (primii cu numele amintind de regretatul actor olandez dispărut anul trecut la 75 ani, „Hauser = case” fiind format, coincidență sau nu, printr-un „s” inserat în „Hauer”) :
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu