vineri, 31 iulie 2015

”Marele secret” francez: Archaïa, cu ecouri britanice ale ”Zgomotului Alb” dintro ”Furtună Electrică”


Archaïa (France): ”Archaïa” (LP 1977, CD 1998)

Excepțional acest album de prog-rock/zeuhl/R.I.O., singurul material al trioului francez Archaïa și foarte prețuit ca LP printre colecționari (se zice că jumătate dintre cele 1000 copii presate au fost distruse de membrii grupului!). Alienarea ritualistică bazată pe riff-uri de bas a grupului Magma, spațialitatea atmosferică a claviaturilor de la Heldon, nesupunerea spontană tipică pentru The Residents sau contrastele de la co-naționalii lor Arachnoid (albumul eponim din 1979) sunt analogiile pe care le-am întâlnit prin recenzii, dar chitara cu distors, vocile sau percuțiile stranii (”La Rue”) le-am mai putea asocia și altor sound-uri/trupe, fiecare după bagajul muzical acumulat, fără a altera originalitatea celor 3 muzicieni dintre care basistul și autorul coperții Michel Munier s-a sinucis după 3 ani de la apariția albumului (dramă care ne duce automat cu gândul, privind și coperta, la regretatul Ian Curtis, frontman-ul de la Joy Division).
Eponimul ”Archaïa” din 1977 a fost reeditat pe CD în 1998 cu 3 piese-bonus dintre care ultimele 2 înregistrate ”live” în Paris, 1978. Albumul mie mi-a mai amintit și de fenomenalul White Noise: ”An Electric Storm” (Island, 1969), creația electronistului și inventatorul kaleidophonului David Vorhaus cu participarea câtorva membrii din echipa radioului central britanic BBC (vezi recenzia de mai jos).
Archaïa:
* Bass, Artwork By [Drawing] – Michel Munier
* Guitar, Synthesizer, Vocals – Pierrick Le Bras
* Vocals, Synthesizer, Percussion – Philippe Bersan
Piesa de deschidere ”Soleil Noir” -chiar dacă are un titlul sumbru, destul de...normală, neanticipând alienarea și surprizele ”în lanț” care urmează să vină (!)- e urmată de cea centrală psihedelica ”L'Arche Des Mutations”, de misterioasele ”Sur Les Traces Du Vieux Roy” și ”Le Festin Du Lion Vert”...alte teme memorabile continuând același ”festin (aural) al Leului Verde”, practic tot restul rămas: apăsătoarea ”Massa Confusa”, plutitoarea ”Vol Du Phénix” (à la Steve Hillage/Gong) sau emblematica ”Le Grand Secret”.
Adăugatele ”Armagghedon” și piesele ”live” ”Roboți în formol” și ”Chronos” păstrează linia albumului inițial, carate în plus la un album oricum foarte galonat.




White Noise: ”An Electric Storm” (rec. 1968, rel. Island, 1969)

Electronistul David Vauhaus plus Delia Derbyshire & Brian Hodgson (ambii de la BBC Radiophonic Workshop, grup specializat în sound-uri și efecte de scenă) inițial plănuiseră doar un disc single cu primele 2 piese, dar sunt convinși prin 1968 de Chris Blackwell -unul dintre boșii de la Island Records- să se extindă la un întreg album/LP. Le-a mai luat un an compunerea și finisarea următoarelor 4 piese deși finalul "Black Mass: An Electric Storm in Hell" avea să fie adăugat în mare grabă în ultima zi (!) când le expira ultimatumul primit din partea staff-ului casei de discuri. Un pasaj din această piesă avea să fie folosit la coloana sonoră a filmului horror ”Dracula A.D. 1972” cu Christopher Lee.
Delia Derbyshire & Brian Hodgson erau deja cunoscuți pentru festivalul ”The Million Volt Light and Sound Rave” (în care faimoșii The Beatles participaseră ”live” cu ”Carnival Of Light”, prestație unicat rămasă fără înregistrare audio/video) și făceau parte din organizația Unit Delta Plus care crea și promova muzica electronică produsă în studioul Kaleidophon pentru teatrele londoneze. Grup din care făcea parte și inginerul și inventatorul Peter Zinovieff, unul dintre artizanii celebrului sintetizator VCS 3 (vezi fotografia). 
În studioul Kaleidophon avea așadar să ia naștere ceea ce este considerat un foarte important și influent album în dezvoltarea ulterioară a muzicii electronice. Albumul deși e o creație colectivă apare greșit în unele surse și reeditări ca LPul de debut solo David Vorhaus.





A / ”Phase-In”:
1."Love without Sound"      Delia Derbyshire, David Vorhaus          3:07
2."My Game of Loving"       Duncan, Vorhaus                                 4:10
3."Here Come the Fleas"     McDonald, Vorhaus                             2:15
4."Firebird"                       Derbyshire, Vorhaus                           3:05
5."Your Hidden Dreams"      McDonald, Vorhaus                             4:58

B / ”Phase-Out”:
6."The Visitation"               McDonald, Vorhaus                            11:14
7."Black Mass: An Electric Storm in Hell" White Noise (Duncan, Derbyrshire, Vorhaus, Lytton, Hodgson)                                                                       7:22                                        
Personnel:                                                             
Kaleidophon – production
David Vorhaus – production co-ordinator
Delia Derbyshire, Brian Hodgson – electronic sound realisation
Paul Lytton – percussion
John Whitman, Annie Bird, Val Shaw – vocals




Recomandări:
* Arachnoid: ”Arachnoid” (1979) 
* Electrophon (Brian Hodgson): ”Zygoat” (1974)
* White Noise (David Vorhaus): seria de 5 albume numerotată ”2-5” & ”5.5”  


duminică, 19 iulie 2015

G.F. Fitz-Gerald / Sam(uel) Gopal

G.F. Fitz-Gerald: "MOUSEPROOF" (UK 1970 LP)

Gerald Frazer Fitz-Gerald este un frizer, alchimist britanic și chitarist autodidact întâlnit întro selectă înșiruire alături de Fred Frith și între timp deja clasicii Derek Bailey și Hans Reichel pe un album chitaristic avangardist de improvizație liberă numit ”Guitar Solos 2” din 1976....el apărând acolo cu o singură piesă -”Brixton Winter 1976”- care e a 2-a cea mai lungă de pe album  (9:40). 
Mai are la activ 2 colaborări în care face pereche cu saxofonistul Lol Coxhill (vezi recomandările de la final), dar principala sa realizare rămâne debutul ”Mouseproof”, LP ale cărui copii originale au ajuns evaluate la sume fabuloase între colecționari. Descrierea e făcută pe coperta din spate a reeditării pe CD din 2006 pe care o puteți vedea și citi în limba engleză mai jos, ușor de înțeles așa încât n-o s-o mai traduc, o să adaug doar din opiniile câtorva cronicari ce detectau în muzica albumului urme de la Frank Zappa, Captain Beefheart, Bonzo Dog (Doo Dah) Band, Soft Machine, Sha-na-na sau...Bob Dylan și Ray Connif. Desigur că piesa de rezistență e cea mai lungă și care apare la final, ”Opal Pyramid Drifting Over Time” (pe alta lăudată întro cronică și numită "Factory Sample Not For Resale" n-am găsit-o pe acest album...)





Tracklist:

April Affair (Lead Guitar – Rod Herman)   5:22

New Lodger   1:12

Country Mouse (Steel Guitar – Brian Cole*

                      Vocals, Lead Guitar – Alan Place)    2:12

It Takes More Than A Clear Day To See It    0:31

May Four    2:56

Ashes Of An Empire / The End    3:50

Under And Over The Waterfall    2:57

A Movement Lost In Twilight Stone    2:10

Political Machine   2:50

Opal Pyramid Drifting Over Time   8:40


Credits:

Alto Saxophone, Tenor Saxophone, Flute – Geoff Leigh


Backing Vocals – Almond Valley Peoples' Choir, Martin Rushent, Roger Watson, Steve Moyce

Bass Guitar – Rick Kenton

Double Bass, Bass Guitar, Mellotron, Synthesizer [Moog] – Ian Andrews 

Drums – Ted Tetlon, Tony Turnbull

Tabla – Sam Gopal


Vocals, Lead Guitar, Acoustic Guitar, Banjo [Electric], Piano, Bass, Performer [Gifflid],  Percussion, Synthesizer [Moog] – G.F. Fitz-Gerald*


Basistul Rick Kenton ajunge ulterior la Roxy Music, tabla-istul Sam Gopal e subiect tratat separat mai jos, mai rămâne să-l subliniez ca acompaniator important al chitaristului titular al albumului pe saxofonistul Geoff Leigh care are și el un pedigree muzical select, apărând în arealul ”avant-prog/R.I.O.” pe albume Slap Happy, Henry Cow, Hatfield & The North, în duoul Ex-Wise Heads, recent prin 2010 în Radar Favourites, etc...și chiar în această vară 2015 îl regăsim activ în trupa The Artaud Beats (după titlul unei compoziții faimoase ”Living In The Heart Of The Beast” a legendarilor Henry Cow)...plus cu câteva colaborări interesante cu Yumi Hara, Frank Wuyts și Cathy Williams, tripletă de albume atât de diverse încât merită oricând o dezvoltare pentru o postare separată. 





Geoff Leigh / Frank Wuyts: ”From Here to Drums” (No Man's Land, 1988)
Geoff Leigh & Cathy Williams: ”Mirage” (Hard World, 2006)
Geoff Leigh & Yumi Hara (Henry Cow): ”Upstream” (MoonJune, 2009)

Samuel Gopal
Sam Gopal's Dream 
Sam Gopal: "ESCALATOR" (Stable Records/UK, 1969), cu Ian Fraser Killmister, celebrul viitor Lemmy, frontman-ul basist de la Motörhead.

Malaezian de origine, Samuel Gopal ajunge în 1962 în Anglia, singurul album cu trupa înființată în 1968 fiind ”Elevator/Liftul” înregistrat în luna noiembrie a acelui an, un material încadrat stilistic ”rock psihedelic” și în care titularul excelează la tabla indiană și alte percuții în timp ce la voce și chitară apărea viitorul celebru Lemmy, cel care și compune jumătate dintre piese. Dintre excepții, se distinge varianta la ”Season Of The Witch” a scoțianului Donovan. Există circa 13 variante reeditate ale albumului pe LP și CD, dintre care nu mai puțin de 4 au fost lansate în Germania. 




















Recomandări și referințe:

* G.F. Fitz-Gerald & Lol Coxhill: ”Echoes of Duneden” [Reel Recordings, 1975]
...."Three Fairy Dance Duets for Electric Guitar & Soprano Saxophone"

* G.F. Fitz-Gerald & Lol Coxhill featuring Ian Hinchcliffe: ”The Poppy Seed Affair” -DVD/2 CD- (Reel Recordings, 2011)...Solo Electric Guitar, Tape Collage & Loops The Team
....Drums, Vocals [Chicken Clucks] – Robert Wyatt 
....Limited numbered edition of 500 copies. Double gatefold card sleeve

* Lady June (June Campbell Cramer): ”Lady June's Hit And Myth” (Gas Records, 1996)
.....13. "Let's Blame It All On God" (6:12)
         Bass Guitar, Drum Machine: Tony Waite
         Guitar: Gerry "Mouseproof" Fitgerald*
* Radar Favourites (Fr): ”Radar Favourites” [Reel Recordings, 2010]