marți, 29 noiembrie 2016

De la galezii Multi Story la francezul Falter Bramnk (Frank Lambert)...via Anakdota (Israel) și Collins/Kerzner (UK/US)


* Multi Story (Wales): "Crimson Stone" (Festival Music, 2016)
Grupul acesta din sud-estul Țării Galilor puțin cunoscut în afara U.K. -dar în unele cercuri din regat considerat un grup ”de cult” (!)-, s-a refăcut după aproape 30 ani, cei 2 co-fondatori și principali compozitori Paul și Rob completând garnitura cu frații Neale și basistul Kyle. Interesant că trupa al cărui nume pe primele 2 albume apăruse cu cratimă -”Multi-Story”-, a scos noul album (primul după 29 ani!), ca o coincidență ”tehnică” și fără nicio legătură, la un label tot cu inițialele FM, respectiv ”Festival Music”, ca odinioară la acum defuncta FM ”Coast To Coast”, ulterior ”FM Revolver Records”. Stilul muzical însă a rămas cam același, un prog-rock melodic tipic anilor '80...și a trebuit să caut destul de mult printre ”reviews”-uri până am găsit confirmări la ceea ce mie mi s-a părut evident de la primele acorduri ale deschiderii ”Murmuration”: apropierea de stilul Marillion cu Fish vocalist, pentru Paul Ford scoțianul William Derek Dick/ ”Fish” fiind cu siguranță un model (alte paralele stilistice fiind făcute cu trupele Pallas, Pendragon, IQ, Supertramp și Twelfth Night):

http://theprogressiveaspect.net/blog/2016/10/04/multi-story-crimson-stone/
http://www.rockreport.be/review.asp?id=4804

Lesne de bănuit cărui tip de fani/audiență se adresează această muzică, așa încât vă mai indic doar site-ul trupei ”www.multistoryband.co.uk” și ”www.discogs.com” ca surse de aflat...”story/bio”-ul trupei în detalii și marchez cu (*) piesele mele preferate de pe noul album:
Track List:
* 01. Murmuration (8:31)
   02. Sly Dream Catcher (6:03)
   03. 12:16 (6:35)
* 04. Tutankhamun (8:39)
   05. White Star (5:40)
* 06. Black Gold - Parts 1 & 2 (9:42)
   07. The Viewers (4:47)
* 08. Crimson Stone (10:51)

Line-up:
- Paul Ford (voc, a-gtrs)
- Rob Wilsher (keys, programming)
- Aedan Neale (lead gtr)
- Jordan Neale (dr, perc)
- Kyle Jones (bass)


* Anakdota (Israel): ”Overloading” (AltrOck / Italy, 2016)
Cum am postat și pe Facebook, e preferatul meu al acestei toamne! Grup nou din Israel aflat la albumul de debut lansat pe 4 noiembrie la Milano, însă anticipat de un videoclip lansat ce vreo 3 ani în urmă, ”The Girl Next Door”. Albumul e descris pe site-ul label-ului italian așa: ”un voiaj plin de culori și emoții, o muzică ce mixează frumoase melodii originale cuprinzând structuri complexe....cu rezultate strălucitoare! Voci de ambele sexe cu un ”interplay” care amintește de mari clasici ca Gentle Giant și Genesis dar cu o abordare modernă, ușoară și complexă în același timp. Un nou mod de a asculta rock progresiv!”
https://altrockproductions.bandcamp.com/album/overloading



Nu pot evidenția nici măcar un titlu, aș fi nedrept cu restul: nivelul este apropiat și ridicat la toate cele 8 piese, inclusiv la a priori suspectata mai comercială (dar nu e!) ”Fata de alături din vecini”!
Tracklist:
1. One More Day 07:03
2. Different Views 05:42
3. Late 04:20
4. Mourning 05:28
5. Overloading 07:08
6. Staying Up Late 08:24
7. Girl Next Door 05:01 (single 2013)
8. End of the Show 05:58
Credits :
- Ray Livnat (Project RnL): VOCALS
- Ayala Fossfeld: VOCALS
- Erez Aviram: PIANO & KEYS, producer
- Guy Bernfeld: BASS
- Yogev Gabay: DRUMS
   * Guitar playing on ”Mourning”: Yoel Genin
http://www.mikeportnoy.com/Forum/tm.aspx?m=2976715
https://www.youtube.com/watch?v=v2qzn-d3WCI

Recomandări:
* Reign of Kindo (Italy). ”Play with Fire” (2013)
* Lanterns On The Lake: ”Beings” (2015)


Tot o postare pe FB, din ciclul la modă acolo "Never Underestimate A Man Who Listen To...":
”Totul a început pentru mine cu Simon Collins: "U-Catastrophe" (2008), al 3-lea album solo pe care bateristul anglo-canadian, fiul din primul mariaj al tobarului Phil Collins, a fost ajutat, printre alții, chiar de ilustrul său tată și de nu-mai-puțin celebru chitarist ex-Genesis Steve Hackett.
Urmează cronologic Sound Of Contact, grup în care Simon se aliază cu americanul Dave Kerzner și care debutează cu un album îndelung măiestrit, "Dimensionaut" (2013).
Cu o voce descrisă de un critic undeva "între David Gilmour și Eric Woolfson (regretatul co-fondator la The Alan Parsons Project)", acest talentat Dave (David Nathaniel) Kerzner (voce, keyboards, guitar) debutează și el solo cu un dublu set foarte...Pink Floyd-esque "New World" -2 CD Expanded Deluxe Edition- (2015), material concept și complex autoprodus la care și-au adus contribuția, printre alții, același Steve Hackett, Colin Edwin -basistul din Porcupine Tree-, bateristul Simon Phillips și regretatul Keith Emerson. Detalii, aici:
https://en.wikipedia.org/wiki/New_World_(Dave_Kerzner_album)

Ieșea la rampă pe acest album și producatorul multi-instrumentist -în principal chitarist- Fernando Perdomo originar din Miami Beach/Florida, foarte activ în ultimii 6-7 ani în diverse proiecte/trupe/colaborări, vreo 8 diferite, inclusiv cu albume solo ca "Warm" (2014) sau "Voyeurs" (2016).
Și abia cu acest bagaj "neo-prog" sau "crossover prog" recomandabil a fi mai mult sau mai puțin asimilat, ajungem la materialul acum în lucru și viitorul conceptual "Static" al lui Dave Kerzner, cu acelasi Fernando Perdomo într-un rol principal, trailer-ul autorului fiind vizionabil aici:

https://www.kickstarter.com/…/static-a-progressive-rock-alb…






















Tot în acest set mai intră un album în care-s implicați dintre muzicienii de mai sus, dar care pe mine m-a dezamăgit așa încât nu-l trec la ”recomandări”:
Mantra Vega: ”The Illusion's Reckoning” (2016)


O descoperire importantă pentru mine a lunii noiembrie a fost Falter Bramnk (a.k.a. Frank Lambert), muzicianul improvizator francez autodidact de tip D.I.Y., radio DJ și ”sound designer” (ocazional și fotograf) lăudat de percuționistul englez Chris Cutler (ex-Henry Cow) și pe care vi-l recomand împreună cu toate -sau cu oricare dintre...- cele 3 albume eclectice consecutive pe care le știu (din 12 în total), mici/mari  perle de ”avant-prog rock/post-R.I.O” (aș defini eu), scoase în 3 țări diferite și toate 3 greu de clasificat stilistic (dar nu atât de dificil ca să fi nevoit a insera și nefericitul ”Non-Music” între termeni, cum apare pe site-ul discogs.com la albumele din 2004...pentru că totuși nu-i altceva decât muzică acolo, ca dominantă):

* Falter Bramnk (a.k.a. Frank Lambert): ”Soundtracks Stories” (2004)
* Falter Bramnk: ”Paradise Discount” (2004)
* Falter Bramnk: ”Minimal Romance” (2005)