joi, 28 februarie 2019

John Mayall, Klaus Schulze, R.I.P. Mark Hollis (Talk Talk), R. Stevie Moore (set), Greenslade (reissue)...


„Etichetele sunt precarități ale minții, servituți ori comodități ale gândirii, jucarii mai mult sau mai puțin inofensive ori periculoase”.
Mihai Șora / București, 21 februarie 2019
....De această povață a veteranului nostru filozof și adevărat Cetățean mi-am propus să-mi amintesc ori de câte ori voi fi părtaș la definirea adesea complicată a unor muzici fie și numai ca traducător, tot așa cum poate ar trebui s-o fac și cu „a vorbi despre muzică e ca și când ai dansa pe (subiectul) arhitectură” a lui Laurie Anderson.
Cu toate astea, pentru că ne aflăm într-un cu totul alt spațiu geografic și cultural, mult mai văduvit muzical...postările mele includ multe titluri nu numai din primordialul motiv că nu prea scrie nimeni despre ele pentru melomanii vorbitori de limba română, ca și cum acestea nici n-ar exista, nici din vreo utopică speranță că ar epuiza domeniul mult prea vast al aparițiilor, ci pentru a reflecta măcar evenimentele mai importante din lumea muzicală cu accent tocmai pe cei nemediatizați la noi dar semnificativi altor mari zone. Mă mai obligă la acest nr. mare și dinamica faptelor: reeditarea unor serii de albume cu același artist/grup (de regulă din aceeași perioadă sau fază stilistică), sinteza in memoriam a ceea ce a făcut mai important un artist care ne-a părăsit -încercând o rezultantă între evaluarea mea (posibil subiectivă) și părerea experților pe subiect-, focalizarea pe mai multe titluri pornind de la o noutate în cazul celor nepromovați/necunoscuți pe la noi cum spuneam înainte, asocieri/similitudini/comparații între noua apariție și ceva anterior (obișnuința poate cea mai frecventă a "reviews"-urilor), albume intenționat scoase în serii tematice, etc. Vor fi din cam toate aceste categorii și azi, o selecție grupată de mine cu sau fără scurte sublinieri/adnotări: 

„MISCELANEOUS”....Capitol superficial parcurs cu diverse și amestecate, în frunte cu noul album și cu respectul cuvenit celui care la 85 ani ține încă acolo sus unde el însuși l-a fondat și „înfipt”, stindardul blues-rock-ului britanic și nu numai (!), de data asta la voce, muzicuță și clape...pentru ca la chitară să-i etaleze alternativ, printre alții, pe Joe Bonamassa, Alex Lifeson/Rush, Todd Rundgren, Steven Van Zandt.  
* John Mayall Nobody Told Me (2019)




* Tiffany Pollack & Eric JohansonBlues in My Blood (2019)
* Gary Clark, Jr.This Land (2019)...."Texan blues-rock"
* The Gloaming (Ireland/USA) – The Gloaming 3 (2019)...."celtic folk, world"
Susanna (Wallumrød) & The Brotherhood of Our Lady (Norway) – Garden of Earthly Delights (2019)...."alternative folk, chamber pop"
* Adia VictoriaSilences (2019)...."blues, folk, indie-rock"
* StumpWater – Motel in Saginaw (rec 1973, 1st release 2019)...."folk-rock"
* Teeth of the SeaWRAITH (2019)...."post-rock, ambient, krautrock, techno"
* Pom Poko (Norway) – Birthday (2019)...."art rock, indie-rock"
* The Chocolate WatchbandThis Is My Voice (2019)...."psychedelic vintage punk rock"
* The Vryll SocietyCourse of the Satellite [Limited Edition] (2018)...."indie-pop, psychedelic rock"
* Black Merlin (George Thompson) – Kosua -2 CD- (2018)...."ambient, experimental, world"
* Refree (Raül Fernandez Miró, Spain) – La Otra Mitad (“The Other Half”) (2018)...."experimental, world"

* Klaus Schulze Timbres of Ice (2019)...."reissue as a part of "Contemporary Works II", 2002s limited boxset"
Album foarte interesant mai ales datorită contribuțiilor invitaților electronistului aflat desigur constant la clape pe fundal: soloul de chitară al lui Michael "Mickes" Lücker și de oboi al lui Tobias Becker (în "The Lonely Dead of Midnight"), vioara, flautul și vocea lui Thomas Kagermann (în centrala "They Shut Him Out of Paradise") și recitativele cu distorsiuni ale lui Audrey Motaung în singura piesă cu titlul în germană din toată seria, finalul Die Prophezeiung Erfüllt Sich
Alte electronici noi și interesante:
* Leila Abdul-RaufDiminution (2018)...."ambient"
* ThighpaulsandraPractical Electronics -LP- (Editions Mego, 2019)
* Daphne Oram (BBC Radiophonic Worlshop) – Oramics -2 CD- (2007, reissue 2019)






















O.R.k. (LEF/Lorenzo Esposito Fornasari, Colin Edwin, Pat Mastelotto & Carmelo Pipitone) – Ramagehead (Kscope Music, 2019)
Deși al 3-lea material al acestui supergrup cu membrii din Berserk!, Porcupine Tree, King Crimson și Marta Sui Tubi e scos la a tot atâta casă de discuri după Hard World a debutului Inflamed Rides și RareNoise Records a anteriorului Soul of an Octopus, inspirația pieselor și până la urmă calitatea muzicală de ansamblu, cu un bun balans între acustic și electric, nu-mi pare semnificativ diferită, parcă acum ușor aplecată spre un mai pronunțat și direct "dark & heavy" la care se aliază foarte bine întro piesă la voce și Serj Tankian din System of A Down. Vocea principală a lui LEF e considerată de către un critic (unul care cotează destul de modest albumul, respectiv cu 5 * din 10 posibile, vezi în link) „un bizar mix între Chris Cornell și Devin Townsend”:
https://distortedsoundmag.com/









The Legendary Pink Dots – The Tunnel -EP- (2018)
* The Legendary Pink Dots – Shadow Weaver, Part 2: Malachai (1993, Remaster 2018, 2019)
Nu contestă nimeni că englezii Pink Floyd sunt legendari, dar mai există în istoria muzicii rock moderne o entitate de aceeași culoare și de înaltă elită, niște „puncte legendare roz” aproape necunoscute pe la noi, din păcate: anglo-olandezi experimentaliști și psihedelici fără compromisuri, cu aceeași atmosferă amenințătoare de mister și fragilitate a muzicii lor și care rămân la înălțime și pe scurtul Tunel de circa 25 minute apărut la 39 de ani de la înființare, ca dovadă și reeditarea unor albume "clasice" din propriul catalog. Revizuind ce-a mai scos Amanda Palmer înainte de noul ei There Will Be No Intermission (2019) pregătit pentru o postare ulterioară, pe boss-ul Edward Ka-Spel l-am reîntâlnit și pe destul de surprinzătoarea dar onoranta colaborare pentru ambii:
* Amanda Palmer & Edward Ka-Spel – I Can Spin A Rainbow (2017)
...același Tunel, revenind la tema de azi, fiind pretext pentru a ne aminti de una dintre emblematicele teme de o „frumusețe tragică”, auto-definitorie pentru muzica trupei în general, cu un climax estetic în perioada anilor '80-'90: 
 The Legendary Pink Dots - I Love You in Your Tragic Beauty (1990):
https://www.youtube.com/watch?v=YwU27t2DHcw
...sau piesa aceasta, cu o tripletă minunată de muzică, video & animație:
 The Legendary Pink Dots - Hotel Z (1994):
https://www.youtube.com/watch?v=S3pTxwPFXec


* R. Stevie Moore Afterlife (Bar None Records, 2019)
"RSM" (cum mai e numit abreviat Robert Steven Moore) a împlinit 67 ani pe 18 ianuarie și este din tinerețe un artist multi-instrumentist, vocalist și autor, zappafil convins, colagist, beatnik, parodiant și bun imitator, maestru artizan de pionierat de peste 4 decade al D.I.Y.-urilor (sau "home recordings" = înregistrări de casă) cu peste 400 casete audio autoproduse la activ în genul dominant definit ca "lo-fi/bedroom pop/vaporwave" sau "hypnagogic pop" (ramură actualizată a psihedelicului nostalgic al anilor '80 conform definirii încă din 2009 a jurnalistului David Keenan de la revista The Wire), plus circa 3 duzini de albume oficiale CDs/LPs, majoritatea compilații, numărul total al neoficialelor fiind oricum variabil de nu-l mai știe precis nici autorul. Noul și oficialul album nu face excepție de la categoria "Compilațiidar e mai mult decât atât pentru că, deși adună piese trase, noi sau mai vechi și refăcute în intervalul limitat 2006-2013, este de fapt o însumare rezultantă a întregii lui cariere și unul dintre cele mai "highest-fi" ca producție, grație cuplului Irwin Chusid & Kramer (de la casa Shimmy Disc)...în vreme ce, muzical, autorul îi are alături de el ca invitați contributori pe discipolii și recenții săi colaboratori Ariel Pink, Jason Falkner și Lane Steinberg. Dacă vrem să lărgim arealul albumului acesta omagial, n-avem cum să ocolim nume ca Everly Brothers, Beach Boys, The Kinks, Roy Wood sau Kevin Ayers -ultimii 3, din devastatoarea "Invazie Britanică" din cultura americană a anilor '60-, ceea ce înseamnă că autorul cu echipa lui face aici, mai puțin în balada finală cu iz de Canterbury prog-rock "Back In Time", ceva rar întâlnit înainte: concesii mari "mainstream pop"-ului și pieselor gen hit de circa 3 minute. Așa încât considerați inserarea pe blog a acestui titlu "După viață" mai mult ca pretext pentru focalizarea pe excentricul autor. „Mi-a plăcut să încerc din toate genurile și stilurile, de la beat la avangardă și de la "noise" la jazz, chiar dacă uneori am eșuat. Nu contează.” -zicea despre sine colecționarul/arhivar, istoricul muzical și adeptul radiourilor total liberale. Așa că, dacă vi s-a părut incitant ce-ați aflat aici, bine ar fi să mai alegeți câte ceva pentru conturarea mai bună a portretului său și din setul de albume oficiale de mai jos, de ex. primul dintre ele fiind foarte bine primit la vremea lui în cercurile punk și "new wave":
  - R. Stevie MoorePhonography (1976)
  - R. Stevie MooreTeenage Spectacular (1978)
  - RStevie MooreClack! (1980)
  - R. Stevie MooreWhat's The Point?!! (Cuneiform, 1984)
  - R. Stevie MooreSwing & Miss (1977, reissue 2008)
  - Ariel Pink & R. Stevie Moore – Ku Klux Glam -2 CD- (2012)
  - R. Stevie Moore & Jason Falkner Make It Be (2017)
  



      

















      R.I.P. Mark (David) Hollis: 4 ianuarie 1955 – 25 februarie 2019...
Retras de mult timp din viața muzicală („nu pot fi simultan și un bun soț și tată familist și un bun artist”), Mark Hollis ne-a părăsit cu amintirea unuia dintre puținii artiști care după ce-a făcut bani ca vocalist și principal autor la Talk Talk cu câteva singles hituri pop, i-a investit apoi în producții elaborate -culminând cu „Spiritul Edenului”, prezent prin mai multe clasamente cu „Albumele decadei anilor '80”- mult mai puțin bănoase inspirate de clasicii Claude Debussy, Béla Bartók sau de minimaliștii de frunte americani, fără a-i diminua din calitățile sale proprii. Mai jos, însumarea a tot ceea ce ne-a lăsat și mi se pare mai interesant și valoros de la cel care poate acum ne privește prea devreme de sus din grădinile Edenului unde muzica lui i-a permis să aspire: 
* Mark Hollis (ex-Talk Talk) – S/T (1998)
* Allinson / Brown AV 1 (1998)....with Mark Hollis as John Cope
* Talk TalkSpirit of Eden -LP- (1988)....FLAC
* Talk TalkThe Colour of Spring (1986)
* Talk TalkLaughing Stock (1993)
* Talk TalkMissing Pieces -Compilation- (2001)















Urmează reeditarea celei mai bune perioade a trupei organistului Dave Greenslade care ar fi avut cu siguranță un impact istoric mai mare în Rock iar albumele considerate mai de preț printre colecționari dacă nu apărea după Colosseum I în care vocea lui Chris Farlowe, la apogeu pe epicul dublul set Live, n-a mai putut fi egalată de cea a claviaturistului Dave Lawson:
* GreensladeTime and Tide -2 CD Expanded Edition- (1975/Esoteric, 2019)
* GreensladeSpyglass Guest -2 CD Expanded Edition- (1974/Esoteric, 2018)
* GreensladeGreenslade (S/T) -2 CD Expanded Edition- (1973/Esoteric, 2018)
* GreensladeBedside Manners Are Extra (1973)








* V.A.Antologia de Música Atípica Portuguesa Vol.2: Regiões (2019)
* V.A.Antologia de Música Atípica Portuguesa Vol.1: O Trabalho (2017)
* V.A.The Rough Guide to the Music of Eastern Europe (2019)



* FocusThe Focus Family Album -2 CD Compilation- (2017)
* Hanson (Junior Marvin: gtr/voc, ex-The Wailers) – Now Hear This (Manticore, 1973)
* HansonMagic Dragon (Manticore, 1974)






vineri, 22 februarie 2019

Focus, John Greaves, Pavlov's Dog: legendele merg mai departe....


* Focus (Netherlands) – Focus 11 (2019)
Originalii veterani Thijs Van Leer („Hammond organ, flute, vocoder, vocals”) și Pierre Van Der Linden („drums, percussion”) se raliază cu tinerii Menno Gootjes („guitars”) și Udo Pannekeet („bass”) pentru a continua cu forțe proaspete legenda olandeză începută la Amsterdam cu exact jumătate de secol în urmă. Tocmai stilul diferit componistico-interpretativ față de cel cu yodeling-uri al lui Jan Akkerman e considerat de mulți a fi un atu al trupei de azi, albumul acesta fiind pentru mine și un bun prilej de recuperare a unui material genul compilație care-mi scăpase din atenție, cu piese noi și versiuni inedite adunate de trupă în intervalul 2012-2017:
 - The Focus - Family Album -2 CD- (2017), în detaliu prezentat aici:
https://en.wikipedia.org/wiki/The_Focus_Family_Album





* John Greaves (bass, ex-Henry Cow / National Health / Love of Life Orchestra) – Life Size (Manticore, 2018)
Totul e „în grafic” cu acest superb muzician galez de origine care la 69 de ani împliniți pe 23 februarie și după stagiul îndelung de albume scoase la casa franceză Harmonia Mundi, duce mai departe viziunea regretatului Greg Lake de când acesta, cu puțin timp înainte de a ne părăsi, a repus pe picioare la Londra casa de discuri Manticore, cu un puternic suport tehnic și artistic italian anticipat de anteriorul și aclamatul album "live" Piacenza (2015). Un titlu de nou album de studio adus pe tapet al basistului, acum parcă inspirat de filozofia Zen, cu o muzică ce-ar trebui să intre instant în atenția melomanilor români fani de Brian Eno, Robert Wyatt, Mike Oldfield, Michael Nyman, Carla Bley sau Michael Mantler, artiști majori cu care John Greaves a cântat, printre alții, cu-atât mai mult dacă "Henry Cow", "Slapp Happy", "National Health" sau "Peter Blegvad" sunt nume care nu se regăsesc în colecțiile lor. Cu greu ar putea cineva formula mai bine și mai concis decât a făcut-o criticul Max Marchini: „un album de o frumusețe uluitoare și grație interioară care sigur va deveni un "clasic" al viitorului în Prog-Rock, intenționat ca o continuare conceptuală a aclamatului Songs (Recommended Records, 1994)...album cu Robert Wyatt, S'Ange, Kristoffer Blegvad, Caroline Loeb, etc (remasterizat recent și relansat de Dark Companion Records).
Dimensiunea vieții” înseamnă 12  piese noi și reluări cu o echipă care merită menționată integral și în care regăsim și recunoaștem artiști și din alte constelații, în frunte cu cele 3 vocaliste interpretând-recitând, singure sau în duo cu maestrul, în italiană, franceză și engleză pe o plajă stilistică ce trece de la „pop pur, prin pasaje clasice gen Claude Debussy spre recitative senzuale în stilul poeziilor/desene spațiale ale lui Guillaume Apollinaire”. Aș recomanda albumul și fanilor lui Scott Walker/Engel.
Tracklist:
1 Air De La Lune
2 The Same Thing
3 In Te
4 God Song
5 Kew Rhône Is Real
6 Earthly Powers
7 Still Life
8 La Lune Blanche
9 Sweetheart Goodbye
10 Hôtels
11 How Beautiful You Are    Written-By – John Greaves, Peter Blegvad
12 Lie Still, Sleep Becalmed

Personnel:
 - John Greaves: voice, bass guitar piano, sequences, string arrangements
 - Annie Barbazza: voice (3,6,7,11) piano (11), acoustic guitar (3)
 - Valérie Gabail: voice (1, 10)
 - Himiko Paganotti: voice (8)
 - Vincent Courtois: cello
 - Matthieu Rabaté: drums
 - Olivier Mellano: guitar (1,2,6,8)
 - Sophia Domancich: treated piano (8)
 - Zeena Parkins: harp (10)
 - Jakko Jakszyk: electric guitar (4)
 - Lino Capra Vaccina: piano, gongs, vibes, cymbals, percussion (12)
 - Camillo Mozzoni: oboe
 - Max Marchini: sub aquatic electric guitar (3)
 - Jordi Tagliaferri: vibes (2,10), congas (7)
 - Irene Barbieri: violins (1,7)
 - Diego Romani: violas (1,7)
 - The Warm Morning Brothers: bkg. vocals (3)




Cu plăcută surpriză am aflat via Wikipedia că John Greaves împreună cu alți membrii Henry Cow, Soft Machine și Gong au participat la o versiune de circa 25 min. din 1973 a lucrării chintesențiale Tubular Bells (Part I) cu care tocmai debutase la 20 ani Mike Oldfield, apărută însă abia 2 decade mai târziu (cam în perioada când autorul își lansa vol/part II al seriei de 3) pe DVDul (VHS & Laserdisc): The Best Of Mike Oldfield -Elements-(1993):


Pavlov's DogProdigal Dreamer (2018)
David Surkamp cu vibrato-ul vocii sale încă bine conservat, alături de soția Sara (gtr & voc) și de restul trupei cu unele schimbări între timp, m-a cucerit de la prima piesă "Paris" și n-a mai fost cale de întoarcere până la final ("The Wind Wild Early"). Dar cea mai omniprezentă prezență pe album e versatila violonistă Abbie Steiling adaptată oricărei teme sau tempo. Am citit prin câteva reviews-uri că vocea lui David a avut și mai are și detractori și nu-mi prea dau seama de ce, aceștia neavând printre preferați aproape sigur nici pe cei înrudiții stilistic cu Surkamp: Geddy Lee (Rush), Roger Chapman (Family), Burke Shelley (Budgie) sau Feargal Sharkey (Undertones). „De gustibus...”






















Yann Tiersen – All (2019)
Aș pune acest al 9-lea album, unul cu fler breton arhaic inspirat ca și un material anterior de împrejurimile insulei Eusa/Ushant unde artistul locuiește, lângă noul "piano only" Vangelis - Nocturne: The Piano Album (2019) amintit/recomandat în postarea precedentă, cele 2 având unele similitudini de atmosferă în ciuda corurilor dominant feminine și a vocilor prezente în general la francez, dar complet absente la grec. Reclamîndu-mi cantitatea prea mare de informație din postări versus prea puține albume trecute prin filtrul personal, amicul Adi Sinescu din Deva se întreba recent și retoric „la care album am stat ultima dată să-l asimilez pe îndelete în 5-6 ascultări?” Iată că-i pot oferi azi un răspuns: la acest All, urmat la mică distanță de cele dinainte comentate, reluate de câteva ori....iar șanse destul de mari ca să-mi mai permit acest adevărat lux al alocării timpului în noianul imens de noutăți îl mai au și albumele:
* The Claypool Lennon DeliriumSouth of Reality (2019)....care pare muzical, cel puțin la prima „vedere” a acestui al 2-lea efort al duoului, exact ceea ce „spune” numele: fuziunea dintre The Beatles și Primus, entități aparent greu de alăturat dar dovedind până la urmă că „delirul” lor nu alienează ci mai degrabă încântă, cei 2 fiind perfect complementari. „Cricket Chronicles Revisited”, una dintre cele 2 suite, reia și continuă o temă prezentă și pe debutul din 2016 Monolith of Phobos: „Cricket And The Genie”. Mi-a plăcut la nebunie expresia șugubeață „Pritles/Beamus” a unui comentator de la o postare pe YouTube!

Motorpsycho – The Crucible (Rune Grammofon, 2019)...."psychedelic rock"
Cum am dificultăți (citește: „exigențe sporite”!) în abordarea a cam tot ceea ce include „metal” prin etichetări/caracterizări, n-am să fac excepție nici de data asta, în ciuda respectului pentru prolificii norvegieni și brandul dominant jazzistic Rune Grammofon: nu m-a „atins” din prima acest album înregistrat în trio prin Țara Galilor, poate ar trebui „privit” nu doar separat ci asociat și cu anteriorul „The Tower”, cum de regulă se obișnuiește (dar astfel timpul alocat trebuie aproximativ dublat, așa înțeleg eu un titlu de piesă ca „Lux Aeterna”....). Totuși la reluare, odată cu regăsirea în noianul de „Neanderthal rock” și distors-fuzz-uri a unor riff-uri chitaristice à la King Crimson -mai ales în extinsa temă-titlu- am devenit brusc mai indulgent: încercând o cotație, o săritură cam de la 7+ la 8+ pentru Hans Magnus Ryan (guitars, vocals), Bent Sæther (bass, vocals, sundry) and Tomas Järmyr (drums). 























Câteva completări la selectul poll „Avant-Prog” din link-ul  de mai jos de care m-am ocupat, set de 40 "acoperit" pe circa 3 sferturi cu încă 3 albume:
   http://www.artrockin.com/reviews/2019/01/top-40-music-choices-of-2018/

* (15) ARMY of MOTHS (UK) – Sorry to Disturb You (2018)
* (36) Syrinx Call featuring Isgaard (Volker Kunke & Jens Lueck/Germany) – The Moon on a Stick (Cargo, 2018)...."Prog-Folk"
* (37) The Wrong Object (Belgium) – Into The Herd (Off/MoonJune, 2019)
Reatrag atenția asupra acestui grup activ de peste 10 ani și în a cărui muzică se resimt benefic influențe de la Frank Zappa, Soft Machine/scena Canterbury (au de altfel un album în comun cu regretatul Elton Dean), AKA MOON, Charles Mingus sau Belà Bartok. Despre anteriorul Zappa Jawaka („ghici ciupercă ce-i?”), apărut tot la începutul acestui an, am amintit. 








 - Syrinx Call - featuring Isgaard - The Moon On A Stick - Making Of - Part 1 & 2:
https://www.youtube.com/watch?v=bqVOHw2gb3M
 - THE WRONG OBJECT Into The Herd:
https://www.youtube.com/watch?v=KTX4l8vPzYA
 - the WRONG OBJECT (B) le 6 mai 2016 au 17è PROG'SUD ! ("Tuna Sandwich, suite"):
https://www.youtube.com/watch?v=CB2FtFAr4oE


„Ceilalți”....(prea puțin abordați):

* Seth Walker Are You Open? (2019)
* The Sonic DawnEclipse (2019)
* Tedeschi Trucks BandSigns (2019)
* Kel AssoufBlack Tenere (2019)...."World, Desert Blues, Tuareg Rock"
* Mayra AndradeManga (2019)
* Kerri PowersStarseeds (2018)
* King Midas Sound (Kevin Martin & Roger Robinson) – Solitude (2019)
* Yiddish Glory (Various Artists) – The Lost Songs of World War II (2018)
* (Dayron) Ortega (Guzmán), (Eduardo) Silveira, (Maykel) Elizarde (Ruano) – Espontáneo: The Abdala Sessions (2018)
* Katarina Pejak (voc & p-no) – Roads That Cross (2019)
* Dream TheaterDistance Over Time (2019)

Recuperări, reeditări:

* CamarãoThe Imaginary Soundtrack to a Brazilian Western Movie 1964-1974 (2018)
The Third Eye – Awakening... (1969)
* Robert FrippExposure (1979, remaster 2 CD, 2006/2016)
Nu se simt cei 40 ani trecuți de la lansare în sensul și de prospețime componistico-stilistico-avangardistă ce a rezistat testului timpului dar și acel sentiment că reeditarea la un asemenea album marcat de geniu merită făcută la orice interval regulat de timp sau nu, fiind aureolat cu „cireașa de pe tort”: capodopera lui Peter Gabriel "Here Comes The Flood", baladă aflată aici și în cea mai bună versiune!

https://musicaficionado.blog/2016/01/24/here-comes-the-flood-by-robert-fripp-and-peter-gabriel/





miercuri, 13 februarie 2019

Sub lupă: Harvey Mandel, Vangelis, Michael Chapman, Mercury Rev, ZGA & stuff (Rusia), integrala Helena Espvall & stuff


* Jeff Lynne's ELOWembley or Bust -2 CD live- (2017)
 ...Setul "live" recuperat cu întârziere invită la revizuirea perioadei de apogeu plină de hituri la Electric Light Orchestra/ELO, adică anii 1976-1983 (cu 5 albume multi-platinate), compararea după circa 4 decade cu versiunile originale de studio, a vocii lui Jeff de-atunci și de acum, aranjamentele, etc.
* Harvey ("Snake") Mandel (gtr & voc) – Snake Attack (2017)...."blues-rock"
În peste 50 ani de carieră, ce-i drept cu câteva hiatusuri mari chiar și de câte 10-11 ani între albume, acest pionier inovator al bluesului electric din Chicago prin punțile de legătură create cu jazzul și cu rockul, a cîntat cu John Mayall, Canned Heat, Howlin' Wolf, Mike Bloomfield, Charlie Musselwhite, Steve Miller, Muddy Waters, Barry Goldberg și Rolling Stones, la festivalul de la Woodstock și la ceremoniile decernărilor de premii Grammy cu Bob Dylan, influențând, printre alții, pe Stanley Jordan, Eddie Van Halen și Steve Vai. "Atacul șarpelui" apărea, cu nimic mai prejos, la 1 an distanță de revenirea sa cu "Cuibul șarpelui" (2016), ambele titluri folosind porecla atribuită odinioară pentru tehnica sa de interpretare, de către cunoscutul claviaturist și producător Barry Goldberg.
 - Suport: Barry Goldberg – In The Groove (2018)




* Ogun Afrobeat (Spain) – Koko Iroyin (2016)...."funk / soul / afrobeat"
  - Ogun Afrobeat (Spain) – The Observer (2012)
* Phil Lanzon (keybs, Uriah Heep) – If You Think I'm Crazy! (2017)
* William Fitzsimmons (voc, ac-gtr) – The Sparrow and the Crow (2009)
* Lenka Dusilová (Czechia) Spatrit svetlo sveta (2003)

* PAK (Ron Anderson: gtr, p-no, voc) – Motel (Ra Sounds, 2005)....with Carla Kihlstedt......"experimental rock"
* The Molecules (Ron Anderson & Thomas Scandura) – Friends (Ra Sounds, 2007)
* RonRuins (Ron Anderson, Sasaki Hisashi, Tatsuya Yoshida) – Big Shoes (Magaibutsu, 2001)
3 albume care etalează fațeta ne-jazzistică a lui Ron Anderson, dar nu mai puțin de neglijat (a se vedea și postarea de pe victimofjazz).
.....
* Steven WilsonWeekender 221113 -live- (2019)
* Peter GabrielGrowing Up Live -2 CD- (rec 2002-2003, rel 2019)

* VangelisNocturne: The Piano Album (2019)
....11 compoziții noi + 6 reluări, totul interpretat pt. prima oară la un pian de concert clasic fără sintetizatoare.
* Michael ChapmanTrue North (2019)
Nemaiavând nimic anume de demonstrat la 78 ani când îți poți permite să-ți revizuiești și din melodiile vechi ("Youth Is Wasted on the Young", "Hell To Pay"), folk-istul veteran britanic -genul "muzicianul muzicienilor", dar la fel de puțin cunoscut pe la noi ca și Harvey Mandel, din păcate...- și-a găsit în vestul Țării Galilor platforma potrivită pentru "o subtilă explorare și profundă reflecție...între melancolie și tranchilitate" ("It's Too Late","Vanity & Pride","Full Bottle","Empty Heart"), printre alții împreună cu legendarul "pedal steel guitar"-ist B.J. Cole și cu discipolul său Steve Gunn prezent și pe anteriorul "americana album", 50 (2017). „Mi-ar plăcea să cred că-n zilele astea cânt la chitară mai atmosferic decât tehnic” zicea M. Chapman despre albumul finalizat prin “Bon Ton Roolay”, într-un mod neașteptat de optimist față de albumul de până în acel moment: expresia tipică stilului cajun “Laissez les bon temps rouler” vine la pachet cu râsul său entuziast pe fondul remarcii „călătoria (= viața!) s-a derulat rapid, hai să găsim jubilația pe unde și când mai putem”.






* Eric GalesThe Bookends (2019)
....cu Doyle Bramhall II (“Southpaw Serenade”) și Beth Hart (“With a Little Help from My Friends”).
* Colin Linden & Luther Dickinson with the Tennessee Valentines (Canada) – Amour (2019)...."blues, folk, rock"
* Chris O’Leary – 7 Minutes Late (2019)...."blues-rock"
* Mercury RevBobbie Gentry's the Delta Sweete Revisited (2019)
Mini-set de 4 albume cu blues-ul bine infiltrat, cu o turnură neașteptată spre country la "indie/chamber/psychedelic rock"-erii  Mercury Rev, în sensul de resurecție și reparație morală pentru prima operă country-rock din istorie, destul de puțin băgată în seamă la data apariției în 1968 deși venea ca o prelungire la...și în ciuda succesului de Number One Single pt. 3 săptămâni al lui "Ode to Billie Joe", debutul din 1967 al cantautoarei Bobbie Gentry și considerat "cel mai psihedelic cântec" din celebra "Vară a dragostei". În plus, Delta Sweete a anticipat totodată cu 3 decade ceea ce va fi propria "expediție pivotală prin America transcendentă", albumul Mercury Rev: Deserter's Songs (1998). Nucleul Jonathan Donahue, Grasshopper și Jesse Chandler (anterior în grupul texan Midlake) a invitat pentru acest demers omagial revizuit o serie întreagă de celebrități, mai ales vocaliste, printre care Norah Jones, Laetitia Sadier, Vashti Bunyan, Beth Orton, Lucinda Willims.

















The Diary of Robert Reverie






                                                                                                        Senki Madara 


* Needlepoint (Norway) – The Diary of Robert Reverie (2018)

....Influențe "early Pink Floyd & Soft Machine, Caravan, Hatfield and The North", "Byrds-like vocal harmonies"...la trupa aceasta cu textele în engleză în care cântă și basistul din Elephant9, Nikolai Hængsle.
* Yesterdays (Ro) – Senki Madara (2018)
....Prog-rock modern și inspirat pe stilul "retro" anii '70, melodic cu ecouri din...Yes, se subînțelege, dar și cu adaptări din folclorul tradițional, titlurile și textele la trupa din Cluj-Napoca fiind în limba maghiară.

* Khana Bierbood (Thailand) – Strangers from the Far East (EP) (2019)...."garage, psychedelic rock, world"
* Young Paint & Actress – Young Paint (2018)
* The Tiger Lillies (feat. BERG Orchestra)Devil's Fairground -live- (2019)
* JH1.FS3Trials and Tribulations (2019)
* Kaviar SpecialVortex (2018)
* LCD SoundsystemElectric Lady Sessions (2019)
* Jozef Van Wissem & Jim JarmuschAn Attempt to Draw Aside the Veil (2019)
* Hauschka (Volker Bertelmann) – A Different Forest (2019)
* Jessica PrattQuiet Signs (2019)
* Cosey Fanni Tutti (Throbbing Gristle/Chris & Cosey/Carter Tutti) – Tutti (2019)
* ENDON (Japan) – Boy Meets Girl (2018)...."grindcore/noise/industrial experimental"


  https://mailchi.mp/waysidemusic/wayside-music-new-in-stock-february-12-2019

* Astral Navigations (Mike Levon) – S/T (1970)
* Colin MassonIsle of Eight (1999)...."in a Mike Oldfield-elesque style!"
.....C.M.: Acoustic Guitar, Electric Guitar, Bass, Recorder, Keyboards, Percussion, Trombone, Drum Programming
* Dominique Guiot (synths) – L'Univers De La Mer (1978, CD 2000)
* Dominique GuiotMCT103: Go On (1987)
* Dominique Guiot & Eric MalletPlans & Sequences (LP 1986)
* Wendy Eisenberg (gtr) – The Machinic Unconscious (Tzadik, 2018)
* Wendy Eisenberg (gtr) – Its Shape Is Your Touch (Vin Du Select Qualitite, 2018)







* ZGA (Russia) – Riga (1989)
* ZGAThe End of an Epoch (RéR Megacorp, 1992)
* ZGA – Zgamoniums (RéR Megacorp, 1995)
* ZGA – Sub Luna Morrior (RéR Megacorp, 1996)
* ZGA & Opus PosthCarmina Moriturorum (2007)
* ZGAVarious
* Nick Sudnick & Vyacheslav GayvoronskyDelikatessen (2004)
* Vetrophonia (Nick Sudnick & Alexander Lebedev-Frontov) – Shumografika (2004)
* VetrophoniaRisveglio Di Una Citta/Futurogrammatika (1999)
* VetrophoniaSimultannostb (2003)
* VetrophoniaSymFormoza (2001)
* K2/VetrophoniaSplit -cassette- (2000)
Intrarea în vizorul casei britanice RéR Megacorp a cuplului Chris Cutler & Mick Hobbs, fie și selectiv discografic și pe o perioadă limitată a acestui grup din "underground"-ul ex-sovietic, a fost pt. mine un imbold suficient ca să caut muzica aceasta fără compromisuri, un melanj vâscos de "noise / industrial / electronic / experimental".


















* Helena, Tara, Gillian, Sharon, etc....  
     (pachet actualizat)   
* David Maranha (el-org, vln) & Helena Espvall (cello) – Sombras Incendiadas -LP- (Three:four Records, 2015)
* Meg Baird (gtr, voc), Helena Espvall (cello, voc) & Sharron Kraus (gtr, voc & dulcimer) – Leaves From Off The Tree (Bo'Weavil Recordings, 2006)
* Helena Espvall (ex-Espers/USA) & Masaki Batoh (ex-Ghost/Japan) – S/T (Drag City, 2008)
* Helena Espvall Nimis & Arx (Fire Museum/Pax Recordings, 2006)
* (Helena)Espvall/(Marielle)Jakobsons/(Agnes)SzelagImprovisations for Strings and Electronics (Arachnidiscs, 2012)
* Alan Sondheim, Helena Espvall & Azure CarterCauldron -LP- (Tequila Sunrise/Fire Museum, 2012)
* Marcia Bassett & Helena EspvallLapidary (Heavy Blossom, 2010)
...."Writing for The Wire magazine, Keith Moliné compared it to the first Ash Ra Tempel album and dubbed it "an impressively powerful record"
* Anahita (Helena Espvall & Tara Burke, a.k.a. Fursaxa) – Matricaria (Important Records, 2008)
* AnahitaTourmaline (Three:four Records, 2016)
* The Valerie Project (Espers + Fern Knight) – S/T (Drag City, 2007)...."experimental, free improv, psychedelic folk, drone"
* Fursaxa (Tara Burke) – Amulet (Last Visible Dog, 2004)...."psychedelic/freak folk"
* Fursaxa (Tara Burke) – Lepidoptera (ATP Recordings, 2005)
* Fursaxa (Tara Burke) – Alone In The Dark Wood (ATP Recordings, 2007)
* Fursaxa (Tara Burke) – Mycorrhizae Realm (ATP Recordings, 2010)
* Fursaxa (Tara Burke) – Immured -LP- (Sloowax, 2016)
* Fern KnightSeven Years of Severed Limbs (2004)
...."folk-rock psychedelic inspired by the spooky, pastoral sounds of classic British acts like Pentangle and Steeleye Span"
* Fern KnightMusic for Witches and Alchemists (2006)
* Fern KnightFern Knight (S/T) (2008)
* Fern KnightCastings (2010)
* Rusalnaia (Gillian Chadwick & Sharron Kraus) – S/T (2008)
* RusalnaiaTime Takes Away (Feeding Tube, 2017)
* Tau Emerald (Sharron Kraus & Tara Burke) – Travellers Two (Important Records, 2008)

....Fern KnightSolstice....7 febr. 2019
....„with echos of British folk leanings in the manner of  The Strawbs, Sourdeline's trad-folk and old-school riffage in the vein of cult-rockers Asgard”