luni, 31 august 2015

Rex Ilusivii (Mitar Subotić): „In the Moon Cage” (rec 1988, rel 2015)

Rar am mai avut asemenea plăcute surprize ca la acest album pe care regretatul autor spre finele anilor '80 îl dăruia apropiaților pe casete audio...și asta cu toate că eram oarecum pus în temă” de ceea ce cunoșteam anterior cu el, albumul brazilian semnat Suba și proiectul Angel's Breath. Muzica inovativă și interesantă merită în sine de una singură să facă parte din orice colecție care se respectă, fără alte conotații sau suport...dar parcă ea capătă valențe în plus când aflăm că autorul la început de noiembrie 1999 la vârsta de abia 38 de ani, în plin succes chiar după lansarea lui Suba: São Paulo Confessions”, a murit asfixiat cu fumul dintrun incendiu de la studioul de înregistrări din São Paulo/Brazilia încercând să salveze benzile master cu tânăra speranță de moment în stilul bossa nova”, Bebel Gilberto și Tanto Tempo” (2002), albumul aflat atunci spre finalizare pe care el l-a produs și masterizat și care avea să devină post-mortem cel mai bine vândut album brazilian în afara granițelor țării fotbalului și cafelei (!).
Presupunând că v-am provocat curiozitatea și poate chiar un mic frison aflând toate astea, să-l desconspir pe pionierul muzicii electronice sârbe Mitar Subotić (născut pe 23 iunie 23, 1961 la Novi Sad – decedat pe 2 noiembrie 1999 în São Paulo, Brazilia) și care a lăsat în locuința mamei sale o colecție extinsă și aproape nemaiauzită până în 2015. 
Experiența sa yugoslavă din anii '80 însemnase mixajul și producția unor albume importante pentru new-wave”-ul din țara vecină, respectiv pentru trupele Katarina (II), Ekaterina Velika, Haustor și pentru Marina Perazić (din duoul Denis & Denis). Urmează înregistrarea acelei casete apărute în tiraj mic, respectiv pe 2 EP-uri In the Moon Cage” sub numele latinesc de artist Rex Ilusivii (Regele iluziei”) care ajunge la urechile emisarilor UNESCO, cei care apreciază vechile cântece de leagăn, incantațiile și baladele yugoslave combinate cu electronicile inspirate și-i oferă autorului un premiu și o bursă care-i permit excursia și rezidența braziliană, țară de care era cultural foarte atras...cu o haltă scurtă la Paris, acolo unde pentru ultima dată sub numele Rex Ilusivii înregistrează cu fostul partizan devenit multimedia artist Goran Vejvoda  The Dreambird/In The Mooncage” (1994), un album ce folosește înregistrări cu păsări exotice din Madagascar, dar care deși are variante de nume incluzând The Mooncage” nu repetă din material -fiind de fapt format exclusiv din suita în 4 părți Meditation”. Altfel, albumul face bună pereche cu In the Moon...” și, deasemenea cu Disillusioned!” (LP 1987), un alt material semnat Rex Ilusivii înregistrat în studiurile PR-1 și M de la radio Novi Sad. Vi le recomand aici pe toate 3 la pachet” și nu numai...chiar dacă titlul și focalizarea este pe acest nou” In the Moon Cage/În peștera lunară”, un album care nu-i poate lăsa indiferenți pe fanii unui areal stilistic care se întinde de la Goran Bregović până undeva pe la Dead Can Dance. Și la a cărui nouă versiune apar și 2 bonusuri-anexă de circa 15 minute (vezi jos unul dintre videoclipuri). La recomandări mai găsiți și alte câteva titluri interesante, printre care deja amintitul Angel's Breath”, proiect yugo-brazilian și totodată ultima realizare pentru Milan Mladenović, regretatul chitarist de la Ekaterina Velika dispărut și el prematur în 1994 la doar 36 ani (cancer pancreatic).




Recomandări cronologice, referințe:
* Katarina II ‎(ex-Šarlo Akrobata): Katarina II” (1984)
* Rex Ilusivii: Disillusioned!” (LP 1987)...compus în perioada martie 1985-iunie 1986 și presat în doar 500 bucăți, albumul este dedicat artistului Hrundi Bakshi și include piesa ambientală extinsă Thanks Mr. Rorschach” pe teme de Erik Satie.
* Mitar Subotić & Goran Vejvoda: The Dreambird” (Meditation I-IV) (1994)
* Angel's Breath (Milan Mladenović de la Ekatarina Velika, Mitar Suba" Subotić, Fabio Golfetti): Angel's Breath” (1994)....Album realizat cu muzicieni invitați brazilieni și portughezi: percuționistul João Parayba, chitaristul Fabio Golfetti, vocalistele Mariza și Madalena, etc...stilul combinând rock alternativ cu muzică tradițională din Serbia și Balcani.
* Suba: São Paulo Confessions” (Trama Music/Crammed Discs, 1999)
* Bebel Gilberto: Tanto Tempo” (2002)
* Suba & Various Artists: Tributo” (2002)
* Rex Ilusivii: In Vitro / Suba Within Us” (2005)....include părțile I și III ale suitei Moon Cage”. Muzică folosită pentru un balet bazat pe autobiografia lui Mitar Subotić, aka Suba, aka Rex Ilusivii. S-a presat pe CD doar întro ediție limitată de 300 copii.













luni, 10 august 2015

Alcatraz: "Vampire State Building"


După revelația grupului Archaïa (Franța) din postarea precedentă vă propun aici încă una:

* Alcatraz (Germany): "Vampire State Building" (LP Philips 1971, CD LHM, 2002)
"This record should be played loud"
Insulița celebrului fost penitenciar-fortăreață californian ”The Rock” de maximă securitate, subiect de cărți și filme a fost deasemenea numele ales de acest grup german din Hamburg al cărui prim album compilează în titlu mitul vampirului cu celebrul zgârie-nori new yorkez. Poate titlul și coperta nu-s cele mai inspirate alegeri, dar dacă dăm volumul sunetului mare așa cum suntem sfătuiți pe ”back cover”, devenim martorii întârziați la o muzică cu mult peste așteptări de la un grup care începuse inițial cu coveruri după Vanilla Fudge, Ten Years After, Black Sabbath și Uriah Heep, dar care odată cu primele compoziții proprii avea să schimbe orientarea spre jazz-rockul avangardist de tip Soft Machine, Tony Williams Lifetime sau Colosseum I.
Piesei de deschidere ”Simple Headphone Mind” -a 2-a cea mai lungă- i s-au găsit analogii cu celebra temă-fanion, epica ”In A Silent Way” a lui Miles Davis, chiar fără un Joe Zawinul la pian însăr cu ”drive” comparativ și un ”groove” sincopat imediat captivant...apoi în următoarele piese se simt influențe krautrock, blues psihedelic -cu pasaj vocal de tip Colosseum în ”Your Chance Of A Lifetime”-și chiar un moment ”free” spre finalul dominat totuși de inflexiunile de hard & blues-rock, scurtele solouri de sax și chitară menținând însă balansul...Cele doar 3 minute din ”Where The Wild Things Are” trec parcă prea repede, pentru a compensa în tema-titlu centrala de peste 13 minute cu lejeritatea riff-urilor, solourile inspirate -inclusiv unul de tobe în partea centrală și unul de flaut spre final- cu tempouri alternante de la agresiv la pastoral și spațial...plus un alt pasaj vocal nelipsit de dramatism deși acum diferit de Colosseum I și care ”colorează” și mai bine această suită complexă. Mult experiment și efecte psihedelice întâlnim în penultima piesă ”Piss Off”, pentru ca bonusul de pe CD ”Change Will Come” să încheie discul cu reminiscențe din Cream, Mountain sau If întrun mod mai convențional jazz-rock pentru un album considerat acum retrospectiv ca un ”document muzical important” al generației hippy, un amalgam ”Dirty, Heavy druggy psychedelica”, conform ”http://frgk.blogspot.ro/2010/01/alcatraz-vampire-state-building-1971.html”.

1. Simple Headphone Mind (10:00)
2. Your Chance Of A Lifetime (5:06)
3. Where The Wild Things Are (3:03)
4. Vampire State Building (13:10)
5. Piss Off (3:18)
6. Change Will Come (6:08)

- Rüdiger Berghan - Piano, Vocals
- Klaus Holst - Guitar
- Klaus Nagurski - Flute, Tenor Saxophone
- Ronald Wilson - Bass
- Jan Rieck - Drums, Percussion

Unii au numit ”bombastic” acest ”fusion” complex plin de contraste care însă se atrag reciproc întrun tot unitar mult prea reușit pentru a nu fi avut o soartă mai bună, cu nimic inferior pe acest prim album muzicii trupelor cu care în meteorica sa existență Alcatraz a cântat pe aceeași scenă: Birth Control, Can, Neu!, Jane, etc.
Emblematice pentru soarta nedreaptă sunt și versurile din piesa a 2-a, promisiuni mincinoase despre bogăție și faimă ale managerilor și caselor de discuri care în realitate îi folosesc pe muzicieni doar pentru propriul lor câștig. Dacă nu accepți să cânți cum vor ei, managerul va râde și îți va face semnul de ”goodbye” cu mâna, doar sunt atâția alții dispuși să-ți ia locul...
Iluștrii necunoscuți din Alcatraz n-au acceptat nici un compromis și au făcut din fericire exact muzica pe care au dorit-o.  
”N-am știut nimic despre acest obscur și subevaluat grup. Acum însă sunt fericit să vă mărturisesc cât de norocos am fost descoperind acest mic giuvaer muzical” spunea unul dintre deținătorii albumului. Subscriu 100% acestei păreri și vi-l recomand în orice format, cele 2 piese principale de pe album fiind postate pe YouTube (vezi mai jos).

Câteva recenzii găsiți aici:
http://www.progarchives.com/album.asp?id=10591

http://www.toterallee.blogspot.ro/2010/08/alcatraz-vampire-state-building-1971.html




Recomandări:
Alcatraz: ”Live” (1980)
Alcatraz: ”No. 4” (1982)