Despre noile albume ”Silver Apples/ Mere de argint” (faza a III-a) și Gong (post-Daevid Allen)

* Silver Apples: ”Clinging To A Dream” (ChickenCoop Recordings/Cargo, 2016)

După 19 ani de tăcere apare acest nou album al pionierilor în electronica ”primitivă” în format, conform spuselor liderului, ”aproape ca un ”one-man band” (Simeon Coxe) cu toboșar (Danny Taylor)” și care au dobândit progresiv o atracție de cult odată cu revenirea de după 1996 și reeditarea pe varii formate a întregului catalog. Prima fază a trupei înființată prin 1967 s-a încheiat abrupt după mai puțin de 3 ani, 2 albume lansate și unul doar înregistrat, odată cu represaliile care au ajuns până la confiscarea instrumentelor muzicale (!), urmare a proceselelor intentate de celebra firmă Pan Am(erican) Airlines pentru coperta din spate a albumului/LP ”Contact” care imaginează rămășițele prăbușite ale unui avion al companiei,  în timp ce pe coperta din față -care ar fi fost de una singură super OK, adică reclamă gratuită!- cei 2 sunt arătați pe post de piloți la bordul aceluiași Pan Am...

Fondatorul supraviețuitor născut în 1938 și maestrul autodidact al setului de el inventat și auto-botezat ”The Simeon” (9-13 oscilatoare montate orizontal și 86 controale manuale, ”garnisite” cu clape de telegraf, filtre, ecoplexuri și pedale ”wah-wah” pe care le folosea simultan cu mâinile, coatele, genunchii și labele picioarelor!), revine la statutul anterior de grafic designer, iar Taylor își ia un job de telefonist așa încât cei 2 nu se mai întâlnesc timp de peste 25 ani până prin 1997 când ”Merele de argint” se refac pentru doar 3 apariții ”live” împreună, acum și cu alți 2 noi recrutați -Xian Hawkins (keybs) și Michael Lerner (drums)- până are loc accidentul auto care-l lasă pe Simeon cu o fractură cervicală și răni la coloană care-i afectează iremediabil simțul tactil. Cu văzul rămas însă intact, se adaptează relativ ușor noilor condiții colorând diferit butoanele aparatelor și înregistrează noi materiale, 2 albume, 1 EP în colaborare și câteva singles între 1996-1999. Grupul mai apare sporadic până în 2005 când bateristul Danny moare de cancer la doar 56 ani, dar Simeon păstrează cu el benzi cu mai multe ore de ”samplings”-uri utile de ritm trase pe 2 canale (cu care se completase și albumul ”The Garden”) și își adaptează setul său analogic noilor tehnologii digitale, inventând în continuare surse sonore ingenioase din genul ”found sound” precum un tub mai gros de PVC cu o balama de ușă introdusă glisând în el și care, prin 2 comutatoare de la un radio vechi puse la capete și mutate rapid ”on/off” făcea să rezulte un sunet ca de la o pană pe chitară (vezi pe una dintre coperțile noului album).
Numele de ”Silver Apples” fusese preluat de la un poem al irlandezului clasic W.B. Yeats iar duoul a avut ca fani celebri în prima fază pe celebrii John Lennon și Jimi Hendrix. Cu acesta din urmă au și cântat, păstrându-se câteva piese printre care și ”Anthem” din finalul albumului-compilație editat în ediție limitată în Olanda ”Selections From The Early Sessions” (piesă radiată mai nou, din păcate, de pe YouTube...).
Părerile au fost mixte, nu de multe ori opozite: Blood, Sweat & Tears în deschiderea cărora au cîntat cândva i-au criticat în timp ce Procol Harum, dimpotrivă, i-au găsit foarte interesanți...iar printre artiștii prozeliți de-a lungul timpului s-au numărat Suicide, Beck, The Beastie Boys, Stereolab, Spacemen 3, Laika, Sean Lennon, Geoff Barrow din Portishead și noul grup al acestuia, Bleak>. Mai ales prin albumul eponim de debut din 1968, cu 7 dintre cele 9 cântece pe versurile poetului Stanley Warren, ”Silver Apples” a anticipat prin stilul minimalist-discordant nu numai muzica electronică experimentală și ”krautrock”-ul dominant german din anii '70, ci și ”underground dance music” și ”indie rock”-ul din anii '90.
La primul concert al trupei din Cental Park/New York au asistat 30.000 spectatori.
* "Zeii ”Space Rock”-ului s-au întors!"  Now Magazine
* "Silver Apples…un frumos și misterios artifact"  New York Times
* ”Silver Apples” reprezintă pentru muzica electronică ceea ce este Thomas Edison pentru Facebook"
Trebuchet Magazine
http://www.silverapples.com/

Noul album ”Clinging To A Dream/Agață de un vis” 2016 este, bineînțeles, unul surprinzător...la modul evident plăcut pentru cei însetați de inedit care știau fie și parțial de ”Merele de argint”...poate unul contrariant sau fără importanță pentru cei neinițiați sau mai conservatori. Sunt 11 piese semnate de un Simeon Coxe ajuns la 78 ani, cu o durată medie de circa 4 min și cu o melodicitate minimală și poetică nealterată după aproape 4 decade de la debut, un ”sound” care-mi aduce aminte pe alocuri pur întâmplător și fără conexiuni de britanicul Gary Numan (”The Edge Of Wonder”, ”Missin You”, ”Susie”) sau de californienii perpetuu anonimi The Residents (”The Mist”, ”Charred Fragments”). În piesa ”Nothing Matters” apare invitată la voce Lydia Winn LeVert din grupul Amphibian Lark iar producător acum e Graham Sutton din fostul Bark Psychosis. Site-ul ”www.discogs.com” numește trupa ”una dintre adevăratele enigme ale muzicii pop” și încadrează stilistic albumul acesta nou astfel: ”Power Electronics, Psychedelic Rock, Experimental”:
https://en.wikipedia.org/wiki/Silver_Apples

https://www.discogs.com/artist/15444-Silver-Apples

* Silver Apples: ”Beacon” (1997)...cu Hawkins și Lerner și înreg. de Steve Albini.
* Silver Apples: ”Decatur” (1998)...cu Hawkins și Lerner și prod. & înreg. de Tom Smith, ”un voiaj de pură explorare dincolo de orizonturile previzibile ale muzicii electronice. O aventură în perceperea unui univers paralel unicat”.
* Silver Apples: ”The Garden” (1998)...”lost” 3rd album” din 1970, rezultat de pe o bandă demo găsită întro cutie din mansarda casei lui Danny Taylor.
* Spectrum & Silver Apples: ”A Lake Of Teardrops” -EP- (Space Age Rec., 1999)
* Silver Apples: ”Gremlins” -EP- (2008)
* Silver Apples: ”Selections From The Early Sessions” -LP- (Chickencoop Rec./Holland, 2008)..."Limited to 1000 copies"
* Beak> (Geoff Barrow of Portishead's new group): ”Couple in a Hole” -O.S.T.- (2016)

* Gong: ”Rejoice! I’m Dead!” (2016)

....Kavus Torabi (voc/gtr), Fabio Golfetti (gtr/voc), Dave Sturt (bass/voc), Ian East (sax/flute), Cheb Nettles (dr/voc), with Steve Hillage, Didier "Bloomdido" Malherbe & Graham Clark.

Odiseea Gong continuă spectaculos fără fondatorul trecut în neființă în martie trecut, dar cu un expat iranian în UK, proprietar al casei de discuri Believers Roast, om de radio, chitaristul și vocalistul de 44 ani Kavus Torabi deja cu realizări marcante ca lider în Knifeworld, component de bază în Guapo, Mediæval Bæbes și alte trupe foste sau actuale. Regretatul Daevid Allen la o întâlnire de prin 2011 i-a propus acestuia după o conversație de circa 1 oră postul de chitarist fără să-l fi ascultat (!) pe cel care de peste 20 ani era oricum fan Gong înfocat. ”Vreau, desigur, dar să știi că nu pot să cânt ca Steve Hillage”, l-a avertizat Torabi. ”Nu-mi pasă de ceea ce nu știi” -i-a replicat Daevid Allen- ”ci de ceea ce poți să faci!” Kavus i-a cântat atunci ceva din ceea ce avea să devină ”When God Shakes Hands With The Devil” (din albumul ”I See You”) iar Daevid a exclamat: ”Wow Kav, mai ai (riffuri) din astea?” ”Mai am, iată-le!” Și cam așa au apărut ele în 2014, inclusiv în turneul mondial de promovare atent supervizat de Allen de pe patul de spital...Același nivel înalt și variat se menține și pe noul titlu antagonic ”Rejoice! ”I’m Dead” (Allen), sugerându-l pe ”I’m Alive” (Torabi)!: 9 piese ”elastice” la care au contribuit și componistic toți componenții. Vorba basistului Dave Sturt: “You bet it’s a Gong record!”
Iată piesele, prea puțin ascultate ca să fac deocamdată evidențieri:

1. The Thing That Should Be [03:34]

2. Rejoice! [10:17]

3. Kaptial [03:21]

4. Model Village [06:43]

5. Beatrix [02:54]

6. Visions [04:29]

7. The Unspeakable Stands Revealed [11:49]

8. Through Restless Seas I Come [06:58]

9. Insert Yr Own Prophecy [09:36]

Ca să-l conturăm și mai bine pe plurivalentul Kavus Torabi, setul său de instrumente etalat la modul general, conform Wikipedia engleză, este acesta: ”Guitar, vocals, bass guitar, keyboards, mandolin, cuatro, santoor, melodica, violin, various other instruments”.

Despre If 5, noul Cactus, norvegianul Moddi cu ”Unsongs” (cântece interzise), Jack Broadbent...

* If: ”If 5” (2016)

* Cactus: ”Black Dawn” (2016)

Reveniri spectaculoase teoretic la trupe care-au pierdut cu timpul dintre membri dar ce încă mai includ azi și componenți veterani rezistând din formulele perioadelor de ”heyday” ale ambelor, de ex. Dave Quincy (saxes) și Terry Smith (guitar) din If...dar oarecum dezamăgitoare pe plan muzical, fără sclipirile regretatului saxist Dick Morrissey (1940-2000) sau vocale ca ale lui J.W. Hodkinson (1942-2013) la britanici...și parcă prea mult orientat spre un epuizat ”hard & blues rock” în cazul americanilor fără vocea lui Rusty Day (1945-1982) de pe vremea când grupul era considerat replica americană a lui Led Zeppelin (!). Sau poate că aveam eu apriori așteptări prea mari? Voi mai asculta să-mi clarific, deocamdată să vă dezvălui noul Cactus care revine după aproape 7 ani și care înseamnă azi Carmine Appice (drums & vocal), Jim McCarty (guitars), Pete Bremy (bass), Randy Pratt (harp) și Jimmy Kunes (lead singer). Apar pe album 2 piese inedite de arhivă cu formula Appice, Bogert, Day & McCarty iar liderul Appice care va împlini în decembrie 70 ani consideră cu un optimism debordant că “Black Dawn” este doar începutul iar noul/vechiul Cactus nu poate să meargă de-acum decât înainte și în sus”.

Atenție, ”If 5” nu înseamnă albumul cu nr. 5 ci se reia numărătoarea oprită la ”If 4” în 1972 (pentru ulterioarele albume cu titluri literare trupa apărând cu apelativele ”if” sau cu majusculele ”IF” și cu stilul ușor schimbat). Continuarea numeric logică a venit urmare a interesului renăscut după reeditarea recentă a primelor 4 albume, Dave Quincy și Terry Smith anunțând reformarea în 2015 întro nouă componență.
Despre cele 8 piese: 4 sunt compoziții noi iar restul de 4 după cum urmează: ”Yardbird Showed The Way” a lui Dave Quincey e inspirată de Charlie Parker, ”Guess Who” e preluată din repertoriul lui B.B. King, ”You Will Know What I Mean” (D. Quincey) de la cuplul care-a lansat-o Morrissey/Mullen (Band) iar ”Resolution/Part 2 - A Love Supreme” e variantă a piesei lui John Coltrane de pe albumul-fanion în idiomul ”spiritual jazz”.

* Moddi (Pål Moddi Knutsen): ”Unsongs” (2016)

”Sunt mii de cântece care au fost cenzurate de-a lungul istoriei și am vrut să aleg 12 care să reprezinte tot atâtea moduri diferite în care muzica poate fi suprimată”, spune Moddi. ”Oameni care au fost omorâți din cauza muzicii lor, cântece care au fost pur și simplu negate și interzise de posturile de radio. Realizând «Unsongs», am vrut să arăt că explimarea liberă e o provocare în toate colțurile lumii, adesea în moduri pe care nu ni le-am putea imagina.”

Un album-concept așadar exclusiv cu cântece interzise, toate cu versiuni în limba engleză ale cantautorului norvegian, totul pornind de la ”Eli Geva”, o piesă despre invazia israeliană din 1982 din Liban. Autoritățile norvegiene au pus presiune pe Moddi să nu-l cânte ca să nu-i deranjeze pe israelieni și de aici ideea de a căuta alte cântece cenzurate similare de pe mapamond. A mai rezultat alături de cele 12 ”covers”-uri și o adevărată lecție de istorie predată în booklet care ne poartă din China până în Chile și din Algeria în Rusia, cu detalii amănunțit descrise de autor despre fiecare piesă în sine, autorii sau autoarele lor și întreg contextul socio-politic care au dus la interzicerea acestora, plus concluziile personale și pertinente ale autorului norvegian. Povestiri fascinante, majoritatea puțin cunoscute, inclusiv și surprinzător în cazul ”Army Dreamers” a lui Kate Bush, aflată cu încă 67 (!) de piese pe lista neagră a BBC-ului în 1990 la declanșarea războiului din Golf...Putem să considerăm astfel albumul unul actual de ”protest (folk) songs”, în buna tradiție a pionierilor americani ai genului:

Tracklist:
01. ”June 4th 1989: From the Shattered Pieces of a Stone It Begins” (Liu Xiaobo / China...piesă a câștigătorului Premiului Nobel pentru Pace din 2011 despre masacrul din piața Tiananmen)
02. ”A Matter of Habit” (Yizhar Ashdot, ”the Bruce Springsteen of Israel”...despre mărturiile foștilor soldați din organizația ”Breaking the Silence”)
03. ”Punk Prayer” (Pussy Riot / Rusia)
04. ”Open Letter (to the High Lords)” (Lounès Matoub, poet/muzician berber din Algeria, apărător al culturii berbere, asasinat în 1998)
05. ”Army Dreamers” (Kate Bush / Anglia)
06. ”Our Worker” (Victor Jara / Chile...piesă a reprezentantului ”La Nueva Cancion” ucis în timpul dictaturii militare)
07. ”Parrot, Goat & Rooster” (cântec pentru copii tradițional din Taiwan, metaforă pentru ”Narcocorridos”, coridoarele transnaționale ale drogurilor)
08. ”The Shaman & The Thief” (tradițional norvegian compus în 1840 de un preot Sami dintro cultură considerată astăzi oficial ”inferioară”...)
09. ”Eli Geva” (Richard Burgess / Norvegia...despre un ofițer israelian care a refuzat să atace Beirutul, cântecul anti-războinic fiindu-i interzis în 1982 cântăreței folk Birgitte Grimstad (81 ani) în turneul din Israel)
10. ”Strange Fruit” (Billie Holiday / USA)
11. ”Where Is My Vietnam?” (Viet Khang - născut Vo Minh Tri / Vietnam...”anti-war song”, vezi videoclipul și versurile)
12. ”Oh My Father, I am Joseph” (Marcel Khalife / Liban...vezi în videoclip descrisă povestea chiar de autor)
https://www.youtube.com/watch?v=r1Ab2mG16oc

* Jack Broadbent (gtr/voc): ”Along the Trail of Tears” (2015)

* Jack Broadbent (gtr/voc): ”Portrait” (2016)
Regal de folk și blues-rock dominant rural de chitară ”slide” marca Höfner -pe care de regulă o ține pe orizontală în poală precum regretatul canadian Jeff Healey- susținut de un tânăr compozitor, chitarist & vocalist britanic genul ”street musician” cu o figură aparte de apostol, de care nu știam și de care am aflat datorită unui videoclip postat de cineva pe Facebook cu câteva zile în urmă. Nu sunt prea multe surse de informații, se pare...cele 2 sunt titluri părând a fi singurele sale albume de până acum, plus single-ul ”Gone, Gone, Gone” alături de 3 videoclipuri oferite de site-ul personal ”http://www.jackbroadbent.co.uk/” pe care ”Portrait” încă nu sunt semne că ar fi apărut...și cum nici cu coperta nu mi-e prea clar (o fotografie de-a sa blurată, fără nimic scris), să luăm deocamdată cu rezerve acest al 2-lea titlu (poate prea nou?) mulțumindu-ne cu oferta atractivă de pe ”Along...” Între cele 11 X 2 piese însumate am detectat un singur ”cover version” la cunoscuta ”On The Road Again” (Canned Heat). Site-ul ”bandcamp.com” îmi confirmă ”Portretul” lansat în luna mai anul curent iar pe YouTube sunt și alte videoclipuri extrase din apariții ”live” (între care și un mini-concert pe care îl puteți urmări la finalul postării).