Descoperirea lunii februarie a fost pentru mine bazantarul și inventatorul său: instrument conceput și construit în anii '90 de matematicianul, astrologul și muzicianul autodidact american Mark Deutsch, combinând calitățile basului dublu și sitarului indian și expandând nr. de 5 corzi bazice la 38 (!), cu încă 29 corzi ”simpatice” + 4 corzi ”trântori” prin care gama melodică ajunge la peste 5 octave. Patentat în 1999, instrumentul-unicat și autorul său apar pe albumele:
* Mark Deutsch (Bazantar, Sitar & percutions): ”Fool...” (Mark Deutsch Productions, 1999)...o explorare a vieții spirituale și o lecție de muzicalitate.
* J.D. Parran & Mark Deutsch: ”Omegathorp: Living City” -live- (Y'All Of New York, 2005)
* Jaron Lanier & Mark Deutsch: ”Proof of Consciousness” (Warm & Genuine Records, 2010)
https://www.youtube.com/watch?v=4mnODg1T8IM
https://www.youtube.com/watch?v=crSi9IxPfYA
Colaboratorii de pe albumele în duo sunt și ei cam de-aceeași ”teapă” cu Mark D. în ceea ce privește inovația și experimentul: J.D. Parran e un virtuos multi saxofonist-clarinetist folosind tehnici extinse de interpretare -apare pe recentul album ”Lovers” (Blue Note, 2016) al chitaristului Nels Cline- , în timp ce I.T.-istul filozof, artistul vizual și compozitorul multi premiat Jaron (Zepel) Lanier, supranumit ”Proof of Consciousness”, e creditat ca inventatorul ”realității virtuale”, el excelând pe albumul personal cu fler neo clasic ”Instruments of Change” (1994) ca interpret la câteva instrumente exotice asiatice din colecția personală: ”Khene mouth organ, Suling flute, sitar-like Esraj, Khaen, Gu Zchung, Piano, Angklung, Bowed Psaltery”. În 2010 Lanier intra în lista celor mai influenți 100 oameni conform revistei Time:
https://en.wikipedia.org/wiki/Time_100
Tocmai când căutam date despe cei doi o apăsare involuntară de taste mi-a șters postarea de până în acel moment cu vreo 15-20 titluri propuse de dezbătut, fără șansa recuperării...Am luat-o de la capăt, încercând rememorarea selecției dintr-un număr mult mai mare:
* Deep Purple: ”Time For Bedlam/Timp pentru balamuc” -single & EP- (2017)
...aici scrisesem inițial că-i vorba de un single produs de ilustrul Bob Ezrin de bun augur al legendarei trupe britanice pentru albumul care va fi lansat în aprilie, vocalistul Ian Gillan explicând că titlul ”inFinite”, precum turneul “Long Goodbye”, nu înseamnă neapărat un capăt de drum/carieră, ci ”o sabie tridimensională cu 2 tăișuri, ceva care merge în toate direcțiile fără sensul temporal de ”etern” și diferit, deasemenea, de cel conferit de fizicianul și cosmologul de geniu Stephen Hawking în lucrarea ‘A brief History of Time’ referitor la Big Bang și geneza Universului...și că alte amănunte ”metafizice” suplimentare vor fi oferite, dacă totul merge bine, la finele turneului.
https://www.youtube.com/watch?v=IfmXD90VWsg
Seria de albume o ordonez grupând aproximativ stilistic după etichetările sursei principale unde le-am găsit, voi puncta doar în câteva cazuri la cele care mi-au plăcut cel mai mult:
* eMMplekz: ”Rook to TN34” (2016)...."experimental"
* Simon Fisher Turner: ”Giraffe” -LP- (2017)...."experimental"
* Blanck Mass: ”World Eater” (2017)....”electronic, experimental”
* Thomas Brinkmann: ”A 1000 Keys / A Certain Degree Of Stasis” -2 CD- (2016)...."ambient, electronic, experimental"
* Cobalt Chapel: ”Cobalt Chapel” (2017)....”folk-rock, psychedelic rock”/”alternative acid experimental folk progressive psychedelic”
La acest atractiv duo din Sheffield și Londra aflat la debut m-aș opri puțin, respectiv la actrița vocalistă Cecilia Fage (”Vocals and choral arrangements”) și Jarrod Gosling (”Organs, effects, drums and percussion”)...pentru că albumul/LP iese în evidență imediat prin muzica lui serafică și înălțătoare bazată pe vocea de tip Elizabeth Fraser/Cocteau Twins sau Beth Gibbons/Portishead și prin ”vintage synths” a.k.a. orga de catedrală a lui Jarrod, de la deschiderea lui 01.”We Come Willingly”, trecerea prin piesele-tribut 03.”Ava Gardner” și 08.”Singing Camberwell Beauty”, cîntecul de leagăn 06.”The Lamb”...până la majestuoasele teme din final 11.”Horratia” și 13.”Three Paths Charm”...”Un exercițiu decadent, întregul proiect, de hipster-retro ”second hand” nostalgia”...îmbinare de strălucire ”glamour”, fertilitate (vezi coperta principală) și ceremonie păgână”, cum scria o cronică din Echoes and Dust, remarcând panoplia vastă de ipostaze diverse ale feminității explorate de la piesă la piesă.
http://echoesanddust.com/2017/01/cobalt-chapel-cobalt-chapel/
Mai jos alături de copertă apare o imagine din ”inner sleeves” cu o sală de concert la care proiecțiile video sunt foarte potrivite cu sunetul muzicii:
* Lovely Little Girls: ”Glistening Vivid Splash” (2016)....”avant-rock”/”art/prog-rock gen Magma, Cardiacs și The Residents”.
Am găsit aici totuși destul de puține elemente muzicale din Magma și The Residents (imageria grotescă, însă, da, e prezentă)...poate de la Cardiacs pe care nu-i știu să se fi preluat mai mult. Oricum o trupă incisiv disonantă, un nonet din Chicago ce transpune sonor picturile și desenele vocalistului Gregory Jacobsen în piese compuse în principal de basistul Alex Perkolup din trupa veterană Cheer Accident cu care asocierea stilistică devine logic și implicit cea mai potrivită.
* Meat Wave: ”The Incessant” (2017)....”post-punk, alternative rock”
* Grails: ”Chalice Hymnal” (2017)....”post-rock”
* Joey Landreth: ”Whiskey” (2017)....”folk-rock”
* Forrest Fang: ”Following The Ether Sun” (2017)...."ambient, world"
* E: ”E” (2016)....”alternative rock”
* Zeitkratzer: ”Performs Songs from "Kraftwerk" and "Kraftwerk 2" (Karlrecords, 2017)
* All Them Witches: ”Sleeping Through The War” (2017)...."psychedelic rock"
* Novella: ”Change of State” (2017)...."indie-pop, psychedelic rock, shoegaze"
* Thundercat: ”Drunk” (2017)...."electronic, jazz, R&B"
* PVT: ”New Spirit” (2017)...."electronic, post-rock"
Un titlu ca acest ”Spirit nou” ușor pompos mai degrabă m-ar îndepătra decât să mă atragă, dar în cazul acestui trio australian cu frații Richard & Laurence Pike și Dave Miller recunosc că electronica lor nesofisticată dar bântuitoare m-a ”prins”, chiar și la primele acorduri din ”Salt Lake Heart” preluate clar din ”Master Blaster (Jammin')”-ul lui Stevie Wonder. Tema centrală, mantra albumului, este mărșăluitoarea ”Morning Mist, Rock Island Band”, parcă invocând spiritul Kraftwerk de odinioară sau ecouri din ”Are ”Friends” Electric?” a lui Gary Numan/Tubeway Army. Spre final muzica e mai îndrăzneață, mergând spre sound-uri New Order sau chiar Suicide (totuși titlul albumului, aveam să aflu între timp, n-are de-a face cu muzica ci se referă la noul ecosistem).
* CTM (Cæcilie Trier Musik): ”Suite for a Young Girl” -mini CD- (2016)....”alternative folk, ambient, chamber pop, classical”
Un scurt (21 min.) dar promițător de complex efort solo al tinerei vocaliste & cello-iste daneze care a mai cântat cu Marching Church, Choir of Young Believers și Chimes & Bells. Revista The Quietus îi ”vede” vocea undeva între Nico și Björk și-i mai detectează și măgulitoare influențe de la elegantul grup '80cist Talk Talk.
http://thequietus.com/articles/19431-ctm-suite-for-a-young-girl-review-2
* Dustin O'Halloran & Hauschka (Volker Bertelmann): ”Lion” -O.S.T.- (2016)
Reissues:
* Heat Exchange (Canada): ”Reminiscence” (rec. 1970-72, rel. 2017)
* Cozmic Corridors (Germany): ”S/T” -LP- (rec. 1972-1973, Mental Experience, 2017)
Două remarcabile recuperări rare și remasterizate din prog-rock-ul psihedelic al uneia și aceeași perioadă de aur la canadieni, respectiv din krautrock-ul electronic și ambiental la germani.
* Sun Kil Moon (Mark Kozelek): ”Common As Light And Love Are Red Valleys Of Blood” -2 CD- (2017)
* Steve Hackett: ”The Night Siren” (2017)
* Tim Bowness: ”Lost In The Ghost Light” (2017)
Albume în nota obișnuită, ”as expected”, cu ceva în plus la albumul lui Tim Bowness -invitații Ian Anderson/Jethro Tull (!) și Kit Watkins (Happy The Man/Camel)- și la veteranul chitarist Steve Hackett: titlul-avertisment, un rest de piese rămase din sesiunile de la Budapesta ale precedentului album, o piesă cu textul angajant și de actualitate al soției sale Jo despre refugiați, solouri de chitare diverse și per total o coloratură ”world” aparte adusă de invitații și instrumentele lor insolite (oud, charango, etc) din Israel, Palestina, Ungaria (ecouri din colaborarea cu grupul Djabe), Islanda și Azerbaidjan.
