Când apărea piesa din titlu pe albumul de debut „
Monster Movie” din 1969 al grupului german veteran Can, inspirată de un refren popular englez „
Mary Mary, Quite Contrary”, Mary Ocher nici nu exista. Dar legătura ei cu scena krautrock germană există și este făcută pe ultimele 2 albume de Hans Joachim Irmler, fostul organist din grupul apropiat stilistic Faust și totodată producător la a cărui casă de discuri Klangbad acestea au apărut.
A fost o evoluție certă pentru blondina Mary, de la debutul „indie-folk” din 2011 cu „
Cântece de război” până la complexitatea paletei pe extinsul ambitus vocal, sofisticarea stilistică instrumentală și diversitatea și incisivitatea lirică (în subiecte despre atentate, înarmarea excesivă, derapajele din mass media, imigrație, etc) pe care această artistă multi-media a atins-o azi la 30 ani, deloc puțin pentru ”Russian-born singer-songwriter, poet, director and artist”...de care cu greu ar fi fost altcineva capabil decât una ca ea în care se întrepătrund și se reflectă 3 țări/lumi distincte, pentru că e născută Mariya Ocheretianskaya în 1986 la Moscova (01. Rusia), crescută de la 6 ani la Tel Aviv unde a avut prenumele Miriam (02. Israel) și stabilită de 10 ani la Berlin (03. Germania).
În urmă cu 2 săptămâni nici nu auzisem de ea, nici după ce-am văzut-o prima oară și mi s-a părut ușor caraghioasă n-am crezul că merită mare atenție...dar după ce i-am ascultat mai atent cele 4 albume -și mai ales pe „repeat” noul, virulent politic intitulat „
Vestul împotriva oamenilor” -„un document despre indignarea socială și demolarea identității noastre ca cetățeni” (!)-, sunt gata să-i atașez eticheta „noua...” după care să aleg, în funcție de piesă/atmosferă/text -și ignorând timbrul și alți parametrii vocali-, dintre nume ilustre ca Yoko One, Laurie Anderson, Nina Hagen, Diamanda Galás sau Julia Kent (Rasputina/Antony and The Johnsons)...aceasta din urmă fiind chiar invitată pe noul album pe care mai apare și duoul de percuție Your Government plus cei distinct numiți în videoclipurile cu link-urile de mai jos. Unele filmate/regizate de însăși artista care e și moderatoare de serial TV și eseistă. Paleta muzicală stilistică include în aceste adevărate „protest songs up-to-date”, interșanjabile subgenuri precum „cold wave, synth-pop, mystic drone, poetry & spoken-word, guitar-led psych rock, dark ambient, folk, African and Latin rhythms, horror soundtrack”. Piesele mai „folky”, mai ales când e vorba de texte incitante, mi-au mai amintit și de independenta cantautoare americancă Ani DiFranco. Uneori surpriza și atractivitatea vine tocmai din contraste, de ex. la cea mai melodioasă piesă -„
Arms”-, cu textul poate cel mai sarcastic-incisiv (vezi mai jos). Și dacă tot „existăm doar atunci când reflectoarele sunt focalizate asupra noastră” (vers din finalul lui ”
The Becoming/Devenirea”), ar fi bine să n-o ignorăm pe actuala berlineză ferm ancorată cu acest ultim album în selecta categorie „forward thinking musicians”, mai ales că turneul de promovare al noului album ajunge pe 4 mai curent și la Budapesta. Și poate nici pe colaboratorii Lydia Ainsworth și Felix Kubin cu care la finalul postării găsiți câteva titluri.
*
Mary Ocher -
The West Against the People (2017)
https://www.youtube.com/watch?v=umkUUrq0mHs ”The Endlessness” (Song for Young Xenophobes)
https://www.youtube.com/watch?v=3DZF004O1eQ ”Wulkania” (with Felix Kubin)
https://www.youtube.com/watch?v=IwYY-PWkJXg ”Arms” (video)
https://www.youtube.com/watch?v=FnwfjPJl8Os ”The Becoming” (with Die Tödliche Doris)
https://www.facebook.com/events/1282902995104544
http://www.self-titledmag.com/2017/03/08/feature-mary-ocher-the-west-against-the-people/
*
Mary Ocher + Your Government -
S/T (2016)
*
Mary Ocher -
Eden (2014)
https://www.youtube.com/watch?v=vwg8ulhimpg "Baby Indiana" (from "Eden")
*
Mary Ocher (Mariya Ocheretianskaya) -
War Songs (2011)
„
The Endlessness” (Song For Young Xenophobes)”
„You may find things that will astound you
and those that won't will make you laugh
The endlessness
and life itself – slips though my fingertips
Hello my dear,
There's nothing left to conquer here
Not even your own
prejudice
You'll hardly find a place
as safe as this”
„
The Becoming” (with Die Tödliche Doris)
„They've met and decided to stay together all their lives / One day he had to take a long journey, he woke up and went away / Far beyond the limitations of his immediate environment / his own peculiar passivity in space and his gender / Tears rolled out of his eyes / the long journey took the space of personal ambitions and mundane, everyday cares / While the spouse did the same, waking up, breathing going back to bed, over and over / One day he returned, he was different, challenged, but could not explain just what had happened / He was a man! A man! / With all its connotations, the whereabouts and in-betweens / there were certain things he could and could not do.
The exposition of ten thousand dead diplomats / stretches from the German border of Trier to the very muzzle of Luxembourg / The bestial adult humans swarm the streets like seagulls in search for supper / It is not uncommon to think of random acts of unnecessary violence / A hit and run / a fancy shoot out, involving a cannibalheaded monsterbabe of world business / paper bag in hand / Here come to avenge the deaths of all unsuspecting victims of your war / A crime of thousands and the spectators are slightly bored / It is not remorse they seek in the nightclubs / in Mercedeses they halt for a pause / They say it was oh-so-sudden / you could barely hear it happening / even the rats in the house were all damn quiet / there was not a scratch to be heard / We exist all the while the lights are on.”
„
Arms”
„Images of guns appear in Israeli society everywhere, all the time, they are as visible on the street as mothers with baby-strollers and advertisements, and as such, they become invisible. Their prevalence makes you numb, as much as to the weapons themselves as to uniforms. It is only outside of that realm that you realize how discomforting such reality is, the guns are a reminder of the constant presence of violence.
In a militarist society, guns are associated with vitality, sexuality, strength, one's ability to defend oneself, as much as to assert their dominance over another. The hinted violence is glorified and the myth of the soldier is taught to young children in elementary schools.
A soldier depraved of a gun is a sissy. It is interesting to see how the phallic concept extends to female combatants, where the gun assumes a new role; a tool for emasculation?
Predominantly in the hands of 18-20 year-olds, as well as security staff and guards. They are everywhere whether you care to stop and notice or not.”
*
Lydia Ainsworth –
Darling of the Afterglow (2017)
*
Lydia Ainsworth -
Right from Real (2014)
*
Felix Kubin -
Zemsta Plutona (Gagarin, 2013)
*
Felix Kubin -
Bruder Luzifer (2011)
*
Felix Kubin -
Axolotl Lullabies (2007)
Date suplimentare despre Mary Ocher, incluzând dovada că-l moștenește pe tatăl ei Alix, fost actor și „voice over” la un teatru de păpuși moscovit...sau că paleta sa stilistică la general se extinde și cu „avant pop, experimental, post-punk, art rock, garage punk, folk”, găsim aici: