„Variantele 1-5” ale lui Richard Barbieri și multe alte unicate...(oct. 2018)

* Thomas Dybdahl (Norway) – All These Things (2018)....prod. by Larry Klein, "(a voice) between David Crosby and Tim Buckley"
     - Thomas Dybdahl (Norway) – What's Left Is Forever (2013)
     - Thomas Dybdahl (Norway) – Songs (2011)
Timbrul interesant al vocii, albumele precedente și un producător de calibru la fel ca și echipa de acompaniatori americani, „toate aceste lucruri” îl recomandă pe cantautorul norvegian în plus aflat și într-un evident crescendo componistic.
 -Thomas Dybdahl - All These Things (Official Video):
https://www.youtube.com/watch?v=5eJSF8kpfc0

* John Grant – Love Is Magic (2018)....cu Benge (Ben Edwards) din Wrangler Trio.
* Creep Show (John Grant & Wrangler Trio) – Mr Dynamite (2018)
„Fiecare disc pe care-l lansez este un tot mai mare amalgam a ceea ce sunt. Cu cât fac asta mai mult, cu-atât încrederea mea crește și sunt tot mai aproape de ceea ce-mi imaginez”, zicea despre noul și cel mai electronic album al său americanul cu figura de wiking John Grant (ex-The Czars) stabilit în Islanda și care s-a luptat în trecut cu dependența droguri și alcool, demoni ai trecutului, „Pale Green Ghosts” -ca să mă folosesc chiar de un titlu anterior de-al său-, vicii depășite însă de ceva și mai grav, o severă anxietate. Dar acum muzicianul poet a ajuns în faza când, în ciuda „breaking news”-urilor zilnic șocante și a întrebărilor fără răspuns, „cu mult efort și stăruință, dragostea este încă magică”, explicarea titlului și totodată concluzia autorului după cele 10 piese și tot atâtea mini-povești de trăiri și interpretări personale pendulând între absurd și sublim. Din aceste motive și nu numai, îl putem considera pe John Grant ca demn continuator al veteranului Scott Walker/Engel, ținând cont și de contribuția sa la „Songs Of Scott Walker” (1967-70) BBC Prom din 2017.
Dinamic, așa cum sugerează și titlul „Domnul Dinamită”, este și albumul recent care l-a precedat pe „Love Is Magic”,, unul ceva mai comercial semnat Creep Show (a nu se confunda cu grupul canadian Creepshow!), de data asta colaborarea lui John Grant fiind cu întregul trioul „electro dance” Wrangler: Stephen Mallinder, Phil Winter & Benge.
  -Creep Show - Modern Parenting (Official Video):
https://www.youtube.com/watch?v=nwaC5B-bcbo

* Martin Barre (gtr) – Roads Less Travelled (2018)

     - Martin Barre (gtr) – Back To Steel (2015)
„Drumuri mai puțin bătătorite” sună provocator dar nu ne miră asta la fostul chitarist din Jethro Tull pentru că fiecare album solo anterior avusese ceva specific. Acesta nou, orientat spre rock și mai discret chitaristic (o excepție: instrumentala „Trinity”), aduce ca odinioară pe The Meeting (1996), două vocaliste invitate în câteva piese -Becca Langsford și Alex Hart- în locul titularului de la microfon, Dan Crisp, unic la voce pe anteriorul și deloc neglijabilul Back To Steel.
Un fan al lui Barre făcea o bună observație, aceea că prin astfel de albume dominate de piese personale chitaristul și-a creat o identitate proprie prin care a ieșit din umbra personalității puternice a fostului boss Ian Anderson...pentru că într-adevăr, nu sunt asemănări cu Jethro Tull.
 -Martin Barre Band - Blues Garage - 29.04.2018:
https://www.youtube.com/watch?v=qHPufL1fX4U

* Rick Wakeman – Piano Odyssey (Sony Classical Records, 2018)
....R.W.: Steinway Model D grand piano, with Orion Orchestra and the English Chamber Choir & Brian May (guest on „Bohemian Rhapsody”)
Fără compoziții noi originale, rămân de admirat la acest album cu teme proprii, piese din repertoriul Yes și evergreens-uri, interpretarea la pian, aranjamentele și acompaniamentul instrumental și coral clasic (prezente odinioară și pe câteva albume-concept, de ex. No Earthly Connection din 1976).

* John Hackett (fl, voc) & Nick Fletcher (gtr) – Beyond the Stars (2018)
   - John Hackett Band – We Are Not Alone -Deluxe Edition 2 CD- (2017)
Peste așteptări ceea ce ne oferă fratele lui Steve Hackett, în primul rând ca vocalist și secundar ca flautist, în parteneriat componistic pe ambele albume cu virtuosul chitarist Nick Fletcher, discul cel nou fiind atât de inspirat și divers încât mi-e greu să cred că ar fi putut ieși ceva superior dacă ar fi fost făcut de John împreună cu fratele Steve, destul de activ și el în cariera proprie sau colaborările de genul celei cu maghiarii de la Djabe.
 -John Hackett Band - Dreamtown:
https://www.youtube.com/watch?v=biVKxMRrUuc

* Donny McCaslin (t-sax) – Blow. (2018)...."art/indie/prog-rock"
Pe la jumătatea albumului celui care l-a acompaniat pe regretatul David Bowie pe albumul ultimativ al acestuia Black Star, potrivit intitulata „Exactlyfourminutesofimprovisedmusic” e singura piesă de jazz, în rest producătorul Steve Wall a condus „sound”-ul spre alte direcții ale unui rock aventuros, grupul fiind expandat cu 4 vocaliși prezenți pe 8 dintre cele 11 piese, între care Mark Kozelek/Sun Kil Moon și Gayle Ann Dorsey (aceeași de pe Black Star), saxofonul liderului semnatar amintind de Dana Colley din Morphine, grupul anilor '90 al regretatului Mark Sandman. De remarcat și claviaturistul Jason Lindner din 4-tetul lui Donny McCastlin, el fiind în actualitate separat cu un nou album pe care va trebui cel puțin să-l amintesc pe blogul VicTim of Jazz:  Now Vs Now (Jason Lindner) – The Buffering Cocoon -2 X LP/CD- {Jazzland Recordings, 2018})
 -Donny McCaslin - What About the Body [Audio] #BlowAlbum:
https://www.youtube.com/watch?v=S1KtkygVGbk

* Sundays & Cybele (Japan) – On the Grass (2018)...."homage to Pink Floyd's "The Dark Side of the Moon". Duoul japonez menține doar vibe-ul lui „The Dark...” pe al lor album structural aproape identic, cu muzica și titlurile totuși schimbate, chiar dacă al albumului este extras din versurile „Brain Damage”-ului pinkfloydian. Este interesant de urmărit piesă-cu-piesă cum se manifestă influența, pentru că la unele identificarea e facilă dar la altele se îndepărtează ieșind din context, japonezii dorind prin schimbări de tempouri și atmosferă, parcă alte variante, replici sau continuări, lucruri demne de apreciat dacă ținem cont și de faptul că totul s-a realizat cu un buget mic și cu echipament tehnic mult mai modest decât al celebrilor britanici...
 -Sundays & Cybele - Young Soul:
https://www.youtube.com/watch?v=h0l_OUqZE-o

* Richard Barbieri – Variants.1 -EP-(2017)
* Richard Barbieri – Variants.2/3/4/5 -4 X EPs-(2018)

Cu această serie de EPuri -de fapt mini-albume de 35-40 min. fiecare, cu piese vechi și noi, de studio sau „live” inserate aparent fără a urmări un „fir roșu”- muzicianul britanic ex-Japan îl concurează serios, dacă nu chiar îl depășește (cantitativ în orice caz) pe fratele său mai cunoscut David Sylvian, cel puțin prin ceea ce au realizat în ultimii lor circa 2-3 ani de carieră. N-am parcurs toate piesele noi din cele circa 3 ore de muzică dar despre cele ascultate pot să spun că nu-s cu nimic mai prejos decât, de ex., materialul de pe anteriorul „Planets + Persona”.
 -Richard Barbieri (opening for & later playing with Tangerine Dream) - Ghosts - Union Chapel, 24/4/18:
https://www.youtube.com/watch?v=-HH1TJz5Rzo

* Moontribe – Moontribe (S/T) (2018)...."world, space ritual"
* Alba Griot Ensemble (Scotland/Belgium/Mali) (with Tony Allen & Toumani Diabate) – The Darkness Between the Leaves (2018)
* Bixiga 70 (São Paulo/Brazil) – Quebra Cabeça (“Puzzle/Mindblowing”) (Glitterbeat, 2018)
* Le Trio Joubran (Palestina) – The Long March (Cooking Vinyl, 2018)

Cele 4 albume de mai sus având în comun sintagma generică „World” merită fiecare în parte toată atenția, autointitulatul Moontribe fiind ca un ritual voodoo în care misteriosul artist/grup joacă rolul șamanului. Nu se știe exact cine anume pentru că nu sunt numiți cei deloc puțini din spatele muzicii acesteia tribale afro-arabe, totodată psihedelică și futuristică. Lipsesc și alte detalii, ce se știe cert e că e vorba de un disc înregistrat și scos la casa Fortuna Records din Tel Aviv, recomandabil și fanilor acelui atât de specific „desert blues” al tuaregilor Tinariwen, Terakaft sau Tamikrest.
 -Moontribe - Moontribe (Fortuna Records | FTNLP004):
https://www.youtube.com/watch?v=MYqP_R0Yx44

Alba Griot Ensemble este produsul a 2 chitariști scoțieni și un basist belgian atrași de tradițiile și ritmurile muzicale africane, din Mali mai exact, pentru a le fuziona inspirat cu celtic folk, blues, jazz și ambient. Cei 2 celebrii invitați și un producător câștigător de Grammy adaugă plusvaloare unui disc cu descrieri măgulitoare în presă:
    - '...ca un Pentangle cu inflexiuni din Bambara' (regiune africană) / Financial Times
    - 'Admirabil' / PopMatters
    - '...un set „fusion” încântător de blues-istic și proaspăt' / The Guardian
 -"North Wind" Alba Griot Ensemble "The Darkness Between the Leaves" Riverboat Records-release 28/9/18:
https://www.youtube.com/watch?v=3wFl9CMH3dU

Africa de Vest este prezentă ca zonă etnică de influență și în „Urban Afro-Brazilian grooves”-urile 10-tetului brazilian Bixiga 70, mai complex acum dar cu aceleași ritmuri dansante împănate cu jazz, reggae și dub, la 8 ani de la primul lor show „live”.
https://www.forcedexposure.com/Catalog/bixiga-70-quebra-cabeca-cd/GB.063CD.html

Trioul fraților palestinieni aduce oud-ul în prim-plan întro muzică meditativă cu poezii ale clasicului poet Mahmoud Darwish. „Carry the Earth” este pe jumătate recitată de nimeni altul decât celebrul Roger Waters (!) din Pink Floyd, alt element definitoriu pentru album fiind producătorul Renaud Letang care a lucrat, printre alții, cu Manu Chao și Björk.
https://www.theguardian.com/music/2018/oct/05/le-trio-joubran-the-long-march-cd-review-palestinian-oud-trio-break-out
Un concert integral foarte recent de promovare:

 -Le Trio Joubran ~ The Long March, concert au Grand Sud, le 18 octobre 2018:
https://www.youtube.com/watch?v=wPRs_OJIEhA

           Quebra Cabeça





Alte noutăți, telegrafic:

* Elvis Costello & The Imposters – Look Now -Deluxe Edition- (2018)
* Eric Clapton – Happy Xmas (2018)

* Nazareth – Tattooed On My Brain (2018)

* St. Vincent (Anne Erin Clark) – MassEducation (2018)

* Doyle Bramhall II (voc, gtr) – Shades (2018)...."blues rock"
* The Marcus King Band – Carolina Confessions (2018)...."blues rock"
    - The Marcus King Band – Soul Insight (2014)
* Matt Costa – Santa Rosa Fangs: Novella Edition (2018)...."'60s folk, the British Invasion, '70s AM pop & '80s college rock"
* Domenique Dumont – Miniatures de Auto Rhythm (2018)...."abstract synth-pop, dub"

* Nathan Bowles (banjo & voc) – Plainly Mistaken (2018)...."folk, world"

* Marie Davidson – Working Class Woman (2018)...."synth-pop, techno"

* Rabit (Eric Burton) – Life After Death (2018)...."DJ Screw meets Hiroshi Yoshimura meets Alejandro Jodorowsky" in a Coil and Skinny Puppy's style"
* Peel Dream Magazine (Joe Stevens) – Modern Meta Physic (2018)...."psych/post-punk/experimental trio"

* Mythic Sunship (Denmark) – Another Shape of Psychedelic Music -2 X LP- (2018)...."cosmic krautrock, stoner, doom, heavy psych, afrobeat, modal jazz"

* Datashock (Germany) – Kräuter der Provinz -2 LP/CD- (2018)...."Neo-Hippie-Spook-Folk", "free-folk-informed update on Amon Düül"

* Death Valley Girls – Darkness Rains (2018)...."garage rock"
* Black Peaks – All That Divides (2018)...."UK alternative rock"
* Trrmà (Giovanni Todisco: perc & Giuseppe Candiano: synths) – Trrmà (S/T) (2018)...."math rock, electronic, experimental, industrial"

* We Are the City (Canada) – At Night (2018)...."prog rock"
* 3RDegree – Ones & Zeros, Vol.0 (2018)...."prog rock"
  ....continuarea lui 3RDegree – Ones & Zeros, Vol.1 (2015)

* Eli Keszler – Stadium (2018)....."electronic"
* Foodman (Takahide Higuchi) – Aru Otoko No Densetsu (2018)....."electronic"
* Laraaji • Arji OceAnanda • Dallas Acid – Arrive Without Leaving (2018)....."ambient, electronic, prog-rock"

* Unicorn – Laughing Up Your Sleeve (rec 1973-74, rel 2018)...."folk-rock"

Lonnie "The Sandman" Holley și restul...

* Lonnie ("The Sandman") Holley – MITH -2 X LP/CD/Cassette- (Jagjaguwar, 2018)...."Experimental, Folk, Electronic, Soul, Jazz"
 - Suport:
  - Lonnie Holley – Keeping A Record Of It (Dust-to-Digital, 2013)
  - Lonnie Holley – Just Before Music (Dust-to-Digital, 2012)
Să vedem cine stă în spatele „MITULUI”, titlu scris cu majuscule în cele mai multe locuri, așa cum mi se pare cel mai potrivit, inclusiv pe știrbitura lemnului crucii simbolice de pe „back cover”:

Al 7-lea din cei 27 (!) copii dintro familie de afro-americani sudiști din Alabama, ajuns apoi el însuși tată de la 15 ani cu tot atâția plozi, acest artist acum de 68 ani a săpat la viața lui morminte, a inscripționat cavouri, a cules bumbac și a fost o vreme spălător de vase și bucătar la Disneyland. Personal, el mai afirma (conform aceleiași surse Wikipedia) și că ar fi fost vândut pentru o sticlă de whiskey pe la 4 anișori iar în tinerețe că și-a revenit după ce-a fost declarat în moarte cerebrală urmarea unui accident de mașină (!) ...Poate că a mai și exagerat „cosmetizându-și” C.V.-ul personal, mai ales la evenimente vechi greu sau imposibil de probat, dar ceea ce a realizat ca sculptor și muzician rămâne cât de poate de concret și palpabil. Îi las să se pronunțe ca experți pe doamna mea, Felicia Selejan (grafician profesionist), pe fostul nostru proprietar sculptorul Luigi Varga și pe oricine se consideră capabil să emită păreri pertinente și autorizate asupra picturilor, chipurilor sculptate în piatră și nisip foarte agreate de copii (de unde porecla „Omul nisipurilor”)...și asupra instalațiilor din obiecte găsite, resturi (reciclabile) și chiar din gunoaie...lucrări precum seria de instalații „Perspective” sau documentarul "The Sandman's Garden" făcându-l pe controversatul Lonnie Holley destul de faimos în breaslă, cu expuneri în muzee și galerii celebre, chiar și la Casa Albă. Eu nu mă rezum aici decât la muzica lui despre care spunea el însuși că l-a însoțit și preocupat dintotdeauna dar pe care și-a lansat-o concret abia spre 60 ani...o muzică plină de predici și lungi lamentații, cu instrumentație minimală (mai ales pe keyboard Casio), un catarsis liturgic de tipul „spoken word”, exorcizare a demonilor interiori plecând de la un subiect ales pe care-l „învelește” apoi cu cuvinte, voce și sunete izvorâte spontan pentru a etala un spectru larg de emoții contradictorii, de la bucurie extatică la furie „oarbă”, cu adânci rădăcini în Blues și Gospel...și care-l propulsează în opinia mea pe muzicianul Lonnie Holley, prin cele 3 albume instantaneu recomandabile, în imediata apropiere a veteranului de 85 ani Robert Northern, nu demult descoperit și el și analizat în postarea „Muzica divină” a lui Bob Northern (a.k.a. Brother Ah)”, aici:
https://victimofjazz.blogspot.com/2018/04/wow-si-vai-desprebrother-ah.html

Fără a-i știrbi originalitatea sunt de acord și cu comparațiile generoase ale altora din „reviews”-uri, cu vocea lui Gil Scott-Heron sau cu energia cosmică de tip Laraaji sau Sun Ra, site-ul All Music (Guide) considerând „MITH”-ul cel mai complex și bine realizat album „al unui artist cu-adevărat inspirațional și care merită a fi recunoscut ca o comoară națională”.
Recomandări:
* „Planet Earth and Otherwheres” și „The End of the Film Era” de pe „Just Before Music” (2012)
* “The Start of a River’s Run (One Drop)” și “From the Other Side of the Pulpit” (cu invitații Bradford Cox de la Deerhunter și Cole Alexander din Black Lips)....de pe “Keeping a Record of It“ (2013)

* Pe MITH  vi-l recomand în întregime, nu pentru alte „reviews”-uri sau pentru că-i cel mai nou, ci pentru a fi fost cel mai bine produs pentru toate cele 3 formate fizice CD/2 LP/Cassette, cel mai jazzy (cu tobe, cu suflători ca Sam Gendel, cu veteranul Laraaji însuși la pian, etc), cel mai lung (72 min)...și mai ales pentru surplusul emoțional generat de temerile și paranoia actuală de după alegerea președintelui Donald Trump în 2016, de ex. în titluri ca “I’m A Suspect (in America, but I will end up being a dust speck in Mother Universe)” sau „Down In The Ghostness Of Darkness”...sau semnalul de alarmă ecologist despre neglijarea mediului din “There Was Always Water”. Și totuși artistul, în cea mai lungă piesă de aproape 18 minute „I Snuck Off the Slave Ship”, după ce declamă metaforic „m-am furișat de pe o navă de sclavi...doar ca să mă strecor pe alta”, găsește resurse să încheie optimist acest albumul epopeic și catartic, prin gospel-ul eliberator “Sometimes I Wanna Dance/Uneori voi dansa”...

 - Lonnie Holley - Just Before Music (Full Album 2012):
https://www.youtube.com/watch?v=A-VHU-xTz9E

 - LONNIE HOLLEY - "I Threw My Head Back" (Live at A Ship in the Woods 2018)
https://www.youtube.com/watch?v=eLjoh0c6Ws0

https://www.popmatters.com/178441-lonnie-holley-keeping-a-record-of-it-2495693441.html

Fără cele circa 3 ore intense de Lonnie Holley poate aș fi fost mai minuțios și îngăduitor cu întreg setul de mai jos defalcat în 3 fracțiuni denumite după dominanta stilistică...dar așa, fără a fi puține, mă rezum doar la scurta semnalare cu câteva evidențieri ale titlurilor cu majuscule și în speranța că vor fi unii mai curioși ca mine:

BLUES
* Sue Foley – The Ice Queen -Deluxe Edition- (2018)
* Tony Joe White – Bad Mouthin’ (2018)
* Seasick Steve – Can U Cook? (2018)
* Billy F. Gibbons (Z Z Top) – The Big Bad Blues (2018)
* Scott Sharrard – Saving Grace (2018)
* Thalia Zedek (gtr, voc) Band – Fighting Season (2018)

* V.A. – Chicago Plays the Stones (2018)....Veterani ai blues-ului electric interpretând în contrapartidă hituri ale Rolling Stone-șilor.
* All Them Witches – ATW (2018)

PROG

* David Cross (vln) – Crossing the Tracks (2018)....piese existente oferite de producător la care violonistul a adăugat pasajele sale.
* Riverside (Poland) – Wasteland (2018)
* Renaissance – A Symphonic Journey -2 CD live- (2018)
* Fish – A Parley With Angels -EP- (2018)...cu 3 piese de pe ultimul -la propriu și figurat- album de retragere anunțat pentru primăvara anului viitor.
* Murder and Parliament (Tom Slatter) – S/T (2018)

MISCELANEOUS...
* Marissa Nadler – For My Crimes (2018)
* Loudon Wainwright III – Years in the Making -2 CD Compilation- (2018)
* Alejandro Escovedo with Don Antonio – The Crossing (2018)
* Mothers (Kristine Leschper) – Render Another Ugly Method -2 CD- (2018)...."alternative rock"
* Bacao Rhythm & Steel Band – The Serpent's Mouth (2018)...."funk, soul, world"
* Soweto Gospel Choir (South Africa) – Freedom (2018)...."world"
* decker. (Brandon Decker) – Born to Wake Up (2018)...."psych-folk, indie/alternative-rock"

* Orions Belte (Norway) – Mint (2018)...."indie-pop, lo-fi, psychedelic rock"
* Kikagaku Moyo (Japan) – Masana Temples (2018)...."psych-rock"
* Tim Hecker (with Tokyo Gakuso/Japan) – Konoyo (2018)...."electronic, world"

* Black Belt Eagle Scout – Mother of My Children (2018)...."alternative/indie"
* Alexander Tucker – Don't Look Away (2018)...."alternative/indie"

* The Holydrug Couple – Hyper Super Mega (2018)...."indie-pop, psychedelic rock"

* Mirah – Understanding (2018)...."chamber pop, indie-folk"

* Amnesia Scanner – Another Life (2018)...."electronic, experimental"
* Catherine Christer Hennix (Sweden) – Selected Early Keyboard Works (2018)
* Gazelle Twin – Pastoral (2018)...."electronic, experimental"
* Sandro Perri – In Another Life (Constellation, 2018)

* Liars (Angus Andrew/Australia) – Titles with the Word Fountain -TFCF Deluxe Edition- (2018)...."art rock, electronica"
 - Liars - Murdrum (Official Audio)
https://www.youtube.com/watch?v=7_lTggdxHoA

* Northern Flyway (Jenny Sturgeon & Inge Thomson) – Northern Flyway (2018)....with Sarah Hayes.
„...o producție vizuală și muzicală ambițioasă la o scară largă de 75 minute, cu peisaje sonore imersive explorând ecologia, folclorul, simbolismul și mitologia păsărilor, cântecelor lor și conexiunea dintre păsări și oameni”.
https://vimeo.com/263149005
https://vimeo.com/269592242