21) Johnny Winter (R.I.P.): "Still Alive and Well" (1973)

"Sunt încă viu și bine merci” ar fi traducerea așa mai...ștrengărească a titlului acestui album de studio din 1973 (deci nu unul ”live”, cum am fi tentați să credem!)...Ceea ce sună ironic-amar acum la câteva zile după moartea autorului la 70 de ani, dar alegerea aceasta o făcusem deja înainte de neașteptata dispariție de pe 16 iulie a lui J.W., găsit fără suflare întro cameră de hotel din St. Gallen în Elveția la 2 zile după concertul din cadrul Cahors Blues Festival/ Franța...și înaintea turneului american intenționat pentru luna august, în pregătirea lansării viitorului album ”Step Back” programată pe 2 septembrie.
Fiecare dintre cei 2 frați albinoși texani Johnny & Edgar merită câte un spațiu aici la ”Albume inedite...”, mai ales pentru contribuțiile lor prin albumele de blues-rock și performance-urile ”live” de mare intensitate din anii '70 (cele separate ale lui Edgar fiind stilistic mai eclectice)....Și doar întâmplarea face ca tocmai "Still Alive and Well" să fi atins și cea mai înaltă poziție în clasamentele de albume (”peak chart position” la Billboard: 22). Cei 2 frați cântau când împreună când separat, așa cum tot fluctuante erau și aparițiile celui numit ”mâna dreaptă” a lor, chitaristul Rick Derringer. Anteriorul album (al 4-lea) ”Johnny Winter And” inserase cunoscuta sa "Rock and Roll, Hoochie Koo" și era orientat mai spre rock, dar Rick are un rol și mai important pe acest ”Still Alive...”, ca interpret, producător și autor a lui 03."Cheap Tequila" -singura baladă cu fler country-folk- și a însăși piesei-titlu 08. "Still Alive & Well".
Fără Edgar de data asta, Johnny îl are însă alături printre alții la mellotron în "Cheap Tequila" pe importantul și complexul muzician Todd Rundgren, o figură marcantă a perioadei și de care ne vom ocupa separat altădată, cum vă mai promiteam.
Foarte important de știut este și faptul că albumul vine după o scurtă perioadă de recuperare a unui Johnny temporar dependent de heroină din fazele de lucru ale albumului anterior...dar pe care terapie nu numai că o trece cu bine dar o și recunoaște franc și o discută deschis în presă cu managerul de atunci Steve Paul.
Este ceea ce trebuie cunoscut, ce conferă iată sensul cel mai exact al titlului albumului "Sunt încă viu și bine merci”.
Și pentru că și pentru aparițiile ”live” fusese o perioadă de întrerupere, are loc un ”comeback” fulminant la Nassau Coliseum/ Long Island/ New York în trupă apărând și soția sa Susie. Vor urma în 1974 2 albume de studio de aceeași factură hard-blues-rock, ”Saints & Sinners” și ”John Dawson Winter III” (numele complet de botez al lui Johnny).
Voi mai aminti -dacă tot trebuie să vorbim de-acum la timpul trecut de J.W.- de conflictul cu fostul producător Roy Ames pentru drepturile de proprietate ale numeroaselor discuri singles din perioada dinainte de contractul cu Columbia...și de procesul  intentat împreună cu fratele Edgar pentru ”defăimare” contra unei edituri de ”comic books”-uri care în seria Jonah Hex: ”Riders of the Worm and Such” folosea ca personaje 2 frați numiți Johnny și Edgar Autumn (!) cam...prea asemănători la înfățișare cu muzicienii noștrii, dar violenți, depravați, proști, cruzi și lași. Un tribunal californian, în ciuda celebrității fraților muzicieni, a dat câștig de cauză editurii, protejată de Primul Amendament al Constituției americane...

Track listing:
"Rock Me Baby" (Willie Broonzy, Arthur Crudup) - 3:49
"Can't You Feel It" (Dan Hartman) - 3:01
"Cheap Tequila" (Rick Derringer) - 4:05
"All Tore Down" (Joe Crane) - 4:30
"Rock & Roll" (Johnny Winter) - 4:43
"Silver Train" (Mick Jagger, Keith Richards) - 3:35
"Ain't Nothing To Me" (E. Dunbar) - 3:06
"Still Alive & Well" (Rick Derringer) - 3:43
"Too Much Seconal" (Johnny Winter) - 4:22
"Let It Bleed" (Mick Jagger, Keith Richards) - 4:10
"Lucille" (Richard Penniman) - 2:45*
"From a Buick 6" (Bob Dylan) - 2:38*
                    (* Bonus tracks on remastered release)

 Johnny Winter a cântat relativ recent în România la festivalul de blues de la Sighișoara din 2012. Alte informații, distincții și onoruri primite de-a lungul carierei sale, găsiți aici:
 ”http://en.wikipedia.org/wiki/Johnny_Winter”.

Costin Grigoraș, postând chiar azi o piesă de pe acest album pentru grupul Romanian Blues & Jazz Community pe pagina acestuia de Facebook, comenta:
”Porțiunile solistice în glissando exaltant din interludiile creației proprii dedicată unui gen muzical derivat printre altele și din blues, justifică pe deplin porecla ”Tornada Texană”! Johnny B. Always Goode!”

E valabil 100% și lui Johnny cu inițiala ”W”!

20) Ten Years After: "A Space in Time" (1971)

4 băieți hipioți în ”floarea vârstei” tolăniți la iarbă verde ne privesc de pe coperta celui de-al 6-lea album Ten Years After, grup britanic care atingea în 1971 un nivel artistic remarcabil pentru doar circa 5-6 ani de existență, după începuturile anterioarelor formule Ivan Jay and the Jaycats, Ivan Jay and the Jaymen, The Jaybirds, Blues Trip sau Blues Yard, faze sporadice dar care-l fac vizibil & audibil mai ales pe Alvin Lee, viitorul ”cel mai rapid chitarist din lume”. Îl remarcă însuși ”The King of Rock 'n' Roll” Elvis Presley și pentru că simpatia era reciprocă se ajunge la cea mai plauzibilă dintre variantele originii numelui grupului: Ten Years After, respectiv intervalul care trecuse de la excelentul an 1956 pentru Elvis. Să nu uităm de aparițiile spectaculoase ”live” de la festivalurile din Seattle, Toronto, Isle of Wight și mai ales Woodstock -august 1969- unde extinsele "I'm Going Home" și "Love Like a Man" se impun ca adevărare imnuri blues-heavy-rock, cel de-al 2-lea fiind apărut pe primul single cu turație diferită pe cele 2 fețe (3 min. cu viteza de 45 rpm pe A, respectiv 33 rpm pe verso-ul variantei ”live” de aproape 8 min. ale aceleeași piese). "50,000 Miles Beneath My Brain" era deasemeni o piesă de rezistență de pe foarte bine cotatul ”Cricklewood Green” (aprilie, 1970), dar după după ceva mai puțin inspiratul ”Watt” (septembrie, 1970), trupa schimbă casa de discuri Deram pentru Chrysalis (U.K.), respectiv Columbia (U.S.) și intervine cu fine modificări și în stilul general, accentul căzând mai puțin pe părțile ”heavy” de viteză și dexteritate și mai mult pe piese acustice ”slow & mid-tempo”...se presupune inspirate după modelul Led Zeppelin, mai ales în comparație cu albumul în acel moment în mare vogă, excelentul ”Led Zeppelin III” (octombrie, 1970).
Atât de convingătoare și cu ”appeal” în concerte, trupa TYA încerca din greu să transfere și de data asta aceeași carismă și ”excitement” și pe albumele de studio, ”A Space in Time” incluzând ceea ce avea să devină cel mai mare hit...”ever” al trupei în termeni comerciali, piesa-manifest 03. "I'd Love to Change the World", cu haiducescul mesaj "Tax the rich, feed the poor/ 'till there are no rich no more" (!)...dar care este temperat imediat de intervenția corului, o ironică replică mergând pe ideea că o schimbare a lumii nu e posibilă doar cu un simplu cântec rock: "I'd love to change the world/ but I don't know what to do/ so I'll leave it up to you"...
Trimiterea la Elvis cea mai evidentă o reprezintă piesa 05. "Baby Won't You Let Me Rock 'n' Roll You", doza rezonabilă de psihedelic e și ea prezentă pe fondul general de blues-rock, chitara e la înălțime ca de obicei...doar vocea lui Alvin e ceva mai puțin relevantă și pusă în evidență, sau e ”ascunsă” în spatele unor efecte, așa cum observa și criticul Billy Walker în revista Sounds. Una peste alta însă, oriunde am căuta, albumul apare mai mult sau mai puțin argumentat, între primele 3-4 preferințe din întreaga discografie pe scalele subiective ale diverșilor critici. Un ”spațiu înăuntru (și în afara!) timpului”, un adevărat ”clasic” Ten Years After de pus alături de ”Stonedhenge” (Deram, 1969), ”Ssssh” (Deram, 1969), ”Cricklewood Green” (Deram, 1970) sau ”Positive Vibrations” (Columbia, 1974).

Side A:
01. "One of These Days" – 5:52
02. "Here They Come" – 4:36
03. "I'd Love to Change the World" – 3:44
04. "Over The Hill" – 2:28
05. "Baby Won't You Let Me Rock 'n' Roll You" – 2:16

Side B:
01. "Once There Was a Time" – 3:22
02. "Let the Sky Fall" – 4:19
03. "Hard Monkeys" – 3:10
04. "I've Been There Too" – 5:44
05. "Uncle Jam" – 1:57 (Written-By – A. Lee*, C. Churchill*, L. Lyons*, R. Lee*)

Bass – Leo Lyons
Keyboards – Chick Churchill
Percussion – Ric Lee
Vocals, Guitar, Written-by – Alvin Lee