...Nu-l mai văzusem de la apariția vocală în ”Comfortably Numb”, parte din capodopera ”The Wall”, ”Zidul” dărâmat muzical din nou de Roger Waters (& Guests) în Berlinul noii Germanii unificate, în ”live”-ul memorabil din vara lui 1990...și nu-l mai auzisem de pe albumul său ”Keep It Simple” din 2008. Ce-i drept a mai existat între timp și un album ”jazzy” ”Born To Sing: No Plan B” (Blue Note, 2012) care mi-a cam scăpat din vedere, așa încât era cu-atât mai mare curiozitatea și nerăbdarea pentru noul Van Morrison: ”Duets: Re-Working The Catalogue” (2015). Dilema mea majoră înainte de-al asculta era ce pondere va păstra bardul veteran nord-irlandez în propriile sale piese ”clasice”, majoritatea din anii '80 și '90, acum ”împărțite” vocal cu invitații/invitatele reprezentând genuri atât de diverse? Se va plia el mai mult după stilul fiecăruia, sau aceștia, cei mai mulți somități în domeniu -Georgie Fame, George Benson, Bobby Womack, Taj Mahal, etc-, după al său?...ori va fi vorba de un fin echilibru al respectului reciproc?...Sau presupusul balans se va tot schimba de-a lungul celor 16 piese?. Nu voi putea afla răspunsuri decât parcurgând noul album, al 35-lea de studio al lui ”Van The Man” care pe 31 august la împlini 70 ani.Și poate nu vor fi toate satisfăcătoare, dar de un lucru cel puțin sunt sigur: 75 minute cu muzica Van Morrison n-au cum să...”dăuneze sănătății” iar albumul, prin apariția în piesa ”Whatever Happened To P.J.Proby?” a respectivului cantautor și actor american, mă va conduce să reascult și rememorez după mult timp ceea ce l-a făcut pe P.J. Proby cât-de-cât cunoscut: colaborarea sa din 1978 cu excelenții olandezi Focus de pe ”Focus con Proby”, album difuzat atunci la apariție la Europa Liberă la ”Metronom”, în prezentarea lui Radu Teodor.
Veteranii americani Vanilla Fudge nu mai ”psihedelizează” în aceeași măsură piesele altora lungindu-le și de 3-4 ori cum făceau în anii '67-'70 la "You Keep Me Hangin' On" sau "Season Of The Witch, Part 1 & 2", devenite emblematice...Așa că ”Spiritul lui '67” nu e întocmai reprodus pe acest nou album 2015 ca odinioară când trupă născută în 1966 în Long Island/New York devenea prin escapadele improvizatorice și dezvoltările simfonice printre părinții fondatori -”godfathers”,da (!)- ai rock-ului progresiv și ai ”heavy metal”-ului. Dar asta nu face albumul mai puțin interesant, dincolo de schimbarea tratamentului în sine a celor 10 piese devenite clasice din rock-ul anului cu pricina, remodelate și rearanjate foarte inspirat și ingenios: de exemplu la ”Break on Through (To the Other Side)” a lui The Doors accentul e pus pe instrumentație -pentru că orice vocalist e condamnat să piardă ”lupta” în comparație cu Jim Morrison, nu-i așa?- în timp ce la ”Whiter Shade of Pale” a lui Procol Harum, dimpotrivă: piesa se concentrază pe vocal și pe tot restul, cu excepția soloului greu de egalat la orgă Hammond din versiunea originală. Sau la “For What It’s Worth” a lui Buffalo Springfield: s-a renunțat aproape complet la tobele militare din prima parte, tempoul devine mai moale, ”jam”-ul este mai pregnant. Descoperiți voi singuri schimbările și noile adaptări și a celorlalte hituri: The Rolling Stones: “Ruby Tuesday” , The Who: “I Can See For Miles”, Spencer Davis Group: “Gimme Some Lovin'”, The Monkees/Robert Wyatt: ”I m A Believer”, Smokey Robinson: “The Tracks of My Tears”, The Box Tops: “The Letter”, Marvin Gaye (Norman Whitfield/Barrett Strong): “I Heard It Through The Grapevine”...ultimele fiind 3 piese ”clasice” de top ale casei de discuri (Tamla) Motown. Doar Tim Bogert (bass & vocals) din quartetul original lipsește din această ultimă reîncarnare Vanilla Fudge, Pete Bremy (bass & vocals) i-a luat locul -cum s-a mai întâmplat după 2002- iar piesa finală “Let’s Pray For Peace” e singura compoziție originală de pe album, o militantă baladă semnată de Mark Stein (lead vocals, keyboards). Vince Martell (guitar, vocals) și Carmine Appice (drums, vocals) sunt ceilalți doi componenți. Jurnalista Beverly Paterson numește grupul Vanilla Fudge ”one of the greatest and most influential bands ever” (nu traduc pentru că ”sună” parcă mai bine în engleză), observă că spiritul muzicii lor n-a dispărut de fapt niciodată și e convinsă că Stone-șii și The Who vor fi mulțumiți de variantele mai ”jazzy” și cu reflexe mai ”acid & gotic” la pieselor lor. Cronica integrală, aici: http://somethingelsereviews.com/…/vanilla-fudge-spirit-of-…/
Steve Hackett: “Wolflight” (2015)
Să întoarcem pe toate fețele fie și doar virtual noul album al fostului chitarist din Genesis, primul cu material 100% original de la ”Beyond the Shrouded Horizon” (2011) și eliminând orice suspiciune a unui eventual ”Genesis Revisited III”...
MOMENTUL: La 40 de ani de la apariția primului album solo, ”Voyage to the Acolyte”, după câțiva ani de reciclare a pieselor Genesis -mai ales cele din perioada când chitaristul făcea parte din grup- cu turnee numeroase de promovare a dublului set ”Genesis Revisited II” (2012), perioadă în care a mai participat la câteva colaborări: cu maghiarii Djabe pe albumele ”In The Footsteps of Attila and Genghis” -2 CD live- (2012) și ”Down and Up” (2013), cu Squackett (Chris Squire & Steve Hackett) pe ”A Life Within a Day” (2012), și în proiectul implicând membrii din Focus, Genesis și King Crimson numit Lifesigns (featuring Thijs Van Leer, Steve Hackett & Jakko Jakszyk) cu eponimul ”Lifesigns” (2013).
TITLUL și COPERTA (cu fotografia reală!): inspirat de ”Odiseea” lui Homer, de acel moment al orei dintre noapte și primii zori ai dimineții, preferat de lupi pentru vânătoare. Nimic aici însă legat de cruzimea instinctelor, ci dimpotrivă: idea de libertate și relația de apropiere dintre aceste animale și omul primordial devine totemul pentru acest album, autorul experimentând asta ”pe pielea lui” întro zi din vara anului trecut când, invitat de o pereche de amici fotografi întro rezervație de pe colinele din vecinătatea Romei, a intrat în grațiile masculului alfa și astfel s-a împrietenit cu o mică haită de câteva frumoase exemplare de lupi aduși din munții Cehiei. Scena e imortalizată cu haita înconjurându-l pe Steve pe fotografia coperții albumului (mai puțin fundalul ”fotoshopat”, dinadins accentuat gotic). Tot orele dimineții timpurii -când, așa cum spune recent Hackett întrun interviu pentru Guitar World, ”eram cu un picior încă în lumea viselor”- au fost cele de inspirație maximă în care a compus și notat pe hârtie cea mai mare parte a materialului. Nu-i chiar o surpriză asta dacă rememorăm titlul ”Spectral Mornings” (1979), așa că fac o primă analogie la “Wolflight”,care poate fi, cel puțin din acest punct de vedere, asociat cu ”Dimineți Spectrale”, preferatul meu din anii ‘70.
STILUL, INFLUENȚE, DESCRIERE: Rock progresiv vocal-instrumental amplu orchestrat și cu fler baroc, cu influențe din hard rock, R&B, blues, jazz, flamenco, ”chanson” francez și clasic (mai ales de la preferații săi Tchaikovsky și Grieg), având ca particularitate un mai mare impuls venit acum din direcția ”world music”, mai ales din Grecia, Maroc și Arabia...cu trupa, invitații și instrumentele lor adecvate tradiționale: tar, duduk, didgeridoo.
Tema-titlu ați înțeles-o ca mesaj, muzical definindu-l perfect pe anteriorul muzician Hackett. Complexa ”Love Of A Vampire” folosește tensiunea pentru o dramă domestică nerezolvată și bizarul mit al vampirului care reprezintă pentru Steve o metaforă a relațiilor abuzive, muzical cu ecouri din albumul ”Please Don't Touch!(1978).”The Wheel’s Turning” de care autorul e mândru este prima piesa extrasă pe single cu videoclip și cu reminiscențe în progresiv pop-ul marca Electric Light Orchestra. E vorba în text de rememorarea nostalgică a unei firme ”Fun Fair” din Londra zona Battersea pe care în copilărie micul Steve o vedea pe geamul dormitorului clădirii unde locuia, aflată vizavi...stația ”Battersea Power Station” devenind celebră ulterior datorită apariției pe coperta albumului ”Animals” a lui Pink Floyd. ”Oare cât de palpitant ar fi fost dacă aș fi mers să lucrez în anii ‘60 acolo când eram copil?” se întreabă retoric chitaristul azi...
Partea a 2-a începe liniștit cu instrumentala “Earthshine”, intro pentru acustica “(Carry me to the) Loving Sea” cu armonii de tip Crosby Stills and Nash în care Hackett se dovedește încă odată un foarte bun lider vocalist cu un ”sound” unic al său. ”Black Thunder” evocă mizeria și opresiunile sclavilor de altădată, părțile dinamice la tobe à la Led Zeppelin etalând calitățile bateristului Gary O’Toole și momente din anteriorul ”Out of the Tunnel's Mouth” (2009). Penultimă piesă ”Dust and Dreams” începe liniștit și se încheie cu riffuri ”hard & heavy” à la…Deep Purple sau Rainbow. E o piesă originală, fără legărură cu un titlu identic de odinioară al trupei Camel. Un album până la urmă profund personal, reflectând -vezi de exemplu piesa eclectică ”Corycian Fire” în 2 părți, cu cor vocal simfonic la final- trăiri mai vechi cum am arătat, dar și evenimente mai recente precum vacanța din Grecia cu soția sa Jo căreia această ”Heart Song” îi este dedicată, cu versul final ”Love will find a way” și cu armonii vocale acum parcă desprinse dintro piesa a supergrupului Asia...
PIESELE ȘI COMPONENȚA:
1. Out of the Body (2.29)
2. Wolflight (8.00)
3. Love Song to a Vampire (9.18)
4. The Wheel's Turning (7.24)
5. Corycian Fire (5.47)
6. Earthshine (3.20)
7. Loving Sea (3.22)
8. Black Thunder (7.32)
9. Dust and Dreams (5.33)
10. Heart Song (2.51)
Total Time 55:36
Muzicienii:
- Steve Hackett / electric guitar, acoustic guitar, Arabian lute, twelve string, lead vocals
- Roger King / keyboards & programming
- Rob Townsend / sax, duduk
- Nick Beggs / bass & stick
- Amanda Lehmann / harmony vocals
- Gary O'Toole / drums
Muzicienii invitați:
- Malik Mansurov / tar
- Sara Kovacs / didgeridoo
- Chris Squire (Yes) / bass (3)
- Hugo Dagenhardt / drums (9)
Cu recenzii incipiente foarte măgulitoare și complex cel puțin precum albumul ”A Midsummer Night s Dream” din 1997 (cu The Royal Philarmonic Orchestra), “Wolflight”, lansat pe 5 formate diferite, este ceea ce Steve Hackett a creat, fără a fi nevoit să mai demonstreze ceva în plus după prodigioasa sa carieră solo de exact 4 decade, turneul de celebrare ”Voyage to...Wolflight” fiind schițat pentru această toamnă.
