Prog, Prog, PROG...& Beyond! (4) (May, 2016)

* The Legendary Pink Dots - Pages Of Aquarius -2 LP- (2016)
Deși e vorba de-o adevărată instituție anglo-olandeză, cred că-mi trebuie mari eforturi și răbdare să adun 10 nume de persoane din Ro despre care să afirm că-s cunoscători ai acestei trupe dinafara „mainstream”-ului, condusă de enigmaticul Edward Ka-Spel, formată la Londra în 1980, cu peste 40 albume studio & live la activ și care și-a câștigat acel devotat „cult-following” datorită vocii și versurilor de o imagerie aparte a liderului susținute de ghitara hipnotică, bas pulsând captivant și valurile de sintetizatoarele. De multe ori albumele erau tematice, ca și acest nou dublu set care răsfoiește muzical dilemele astrologice din paginile zodiei Vărsător, declinul religiei și ascensiunea tehnologiei, plus trimiterea la musical-ul „Hair”, respectiv simbolica odă hippy „Age Of Aquarius”, adevărat imn al generației iubirii, păcii și părului lung.
Wikipedia a detectat în muzica TLPD, ca să realizați despre cine vă scriu eu pe-aici, stiluri multiple: „neo-psychedelia, ambient music, electronic music, tape music, industrial, psychedelic folk, synthpop, post-punk, progressive, jazz, noise, pop, goth rock”...cu o aplecare distinctă spre experimental și avangardă”...Ka-Spel e asociat ca voce, compozitor și personalitate cu Syd Barrett (minus problemele mentale), Pink Dots -ca să rămânem în gama roz- desigur cu Pink Floyd, plus influențele de la mai-marii krautrock-ului: Can, Faust, Brainticket, Magma sau Neu!

https://en.wikipedia.org/wiki/The_Legendary_Pink_Dots

* The Claypool Lennon Delirium - Monolith of Phobos (2016)
* The Ghost Of A Saber Tooth Tiger (The GOASTT) - Midnight Sun (2014)

Les(lie), basistul din Primus și Sean, fiul chitarist de 41 ani a lui John Lennon și Yoko Ono, au format un duo inedit care, neriscând nimic, a debutat luna aceasta cu un album nou-nouț...și care, ca idee din start pleca de la „așteptări zero”, comercial sau nu. Se prea pare că cei 2 și-au depășit așteptările, conform recenziei argumentate din link-ul de aici:
http://consequenceofsound.net/2016/06/album-review-the-claypool-lennon-delirium-monolith-of-phobos/
Eu am pus ca pereche acestui album, unul ceva mai ușurel din 2014 cu alt grup al lui Sean format cu prietena sa, vocalista Charlotte Kemp Muhl, dar în care-i descoperim calități certe vocale și componistice moștenite de la ilustrul său tată.

* Airbag (Norway) - Disconnected (2016)
* Airbag (Norway) - The Greatest Show on Earth (2013)
Al 4-lea album al norvegienilor, „modern, bogat și vibrant”-cum scria cineva- reflectă în cele 6 piese tema alienării între individ și societate, sinele versus restul lumii...și eșecul, de regulă, al vieții celui „deconectat” care nu se ridică la nivelul așteptărilor celorlalți, mesaj cel mai bine etalat în tema-titlu, cea mai lungă piesă de peste 13 min. Pink Floyd, Radiohead, Marillion post-Fish, Porcupine Tree și Anathema sunt influențele formulei actuale Airbag, respectiv Asle Tostrup (vocals), Bjørn Riis (guitars, vocals), Jørgen Hagen (keyboards), Anders Hovdan (bass) și Joachim Slikker (drums) de pe un alt candidat cu pretenții la „albumul anului”, cel puțin în arealul geografic limitat al prog-rock-ului scandinav. Ce plăcută surpriză să găsesc via Ioan-Mircea Pop/Facebook albumul acesta nou ascultabil integral pe site-ul postului Replica Radio din Cluj!:
http://www.replicaradio.ro/airbag-disconnected.html#/player1?catid=0&trackid=0

* Orchestre Celesti (Federico Fantacone) - The Court of Miracles Vol.2 (2016)
* Orchestre Celesti (Federico Fantacone: keybs & voc) - The Court Of Miracles Vol.1 (2014)
* Orchestre Celesti - Quattro (2012)
* Orchestre Celesti - Transition of Power (2011)
* Orchestre Celesti (Federico Fantacone) - Black and Red (2009)
* 2 KX (Lisa LaRue) - Sussuration -EP- (2014)
* Lisa LaRue Project 2K9 - World Class (2009)
* Lisa LaRue 2KX (USA) - Fast and Blue (2011)
Descoperindu-l pe italianul claviaturist și vocalist din spatele „orchestrei celeste” care împlinește anul ăsta 10 ani, am extins investigația la nivelul mai multor ore plecând de la „Curtea miracolelor, vol 2” -noul album 2016- și dând timpul înapoi. Lucrurile sunt foarte bine precizate de numele capitolelor, cel de-al 2-lea urmând linia școlii britanice de la Canterbury cu influențe din jazz. Se poate ușor observa, ca și în Vol. 1, că italianul are bine însușite „lecții” de stil rafinat precum King Crimson sau Gentle Giant. Și pentru că a avut în 2014 o colaborare cu americanca Lisa LaRue, „Paesaggi di Suono” (album de negăsit pentru mine deocamdată, cu excepția piesei de Crăciun pe single „Aspiration”), iat-o separat și pe această Lisa etalată pe 2 albume și un EP. Fără alte detalii la acest mini-set care merită mai în detaliu cercetat, cu excepția melodioaselor titluri de pe The Court of Miracles Vol.2 (2016):

CHAPTER 1 : „THE ELECTRO-PROG SIDE”
1. AHAHAH! (3.40)
2. BLUE LEAD (5.20)
3. ARYTHMIA (3.58)
4. ALIEN TRACK (6.04)
5. UNDER THE RAINBOW (4.06)
6. SOMETIMES (4.53)

CHAPTER 2: „A MORE CLASSIC SIDE”
7. SECANT (for ANDY) (7.42)
8. SETRAKIAN (8.22)
9. THE CAROUSEL OF LIFE (6.22)
10.CAMMINO IN SILENZIO (5.04)
11.ELEGIES - orchestral movements with synthesizers (9.03)
12. ARCADIA (7.47)
13. SYRINX (2.15)

* Szun Waves (U.K./Australia) – At Sacred Walls (2016)....„post-rock, free-jazz, psychedelic, electronica"
Debutul unui trio format din electronistul producător Luke Abbott, bateristul claviaturist Laurence Pike (unul din frații din grupul australian PVT/Pivot) și saxofonistul Jack Wyllie (din Portico Quartet) e văzut de critici importanți ca o rezultantă superioară sumei celor 3 părți componente, altfel perfect complementare și sincronizate, fără riscul altor proiecte unde prevala vanitatea unuia sau a altuia dintre muzicieni. Gradul de dificultate al muzicii fiind însă mai mare decât al realizărilor anterioare ale participanților, albumul reclamă o concentrare superioară la audiție, fiind vorba „poate despre cel mai bun titlu pe care oricare dintre cei 3 și-au pus numele”, conform lui Haydon Spenceley în cronica de aici:
http://drownedinsound.com/releases/19434/reviews/4150056

* Vimala Rowe & John Etheridge - Out of the Sky (DYAD Records, 2016)

La final, pentru că tot am amintit de scena Canterbury U.K., iată-l pe unul dintre veterani -chitaristul din Soft Machine- acompaniind o tânără și promițătoare vocalistă pe un nou album de cântece originale, standarde de jazz și covers-uri inedite din surse diverse de „world music”,.mai potrivit ca subiect pentru blogul meu paralel VicTimofJazz.  

Prog, Prog, PROG...& Beyond! (3) (April, 2016)

* Blue Man Group - Three (2016)....„art rock, electronic"
* Blue Man Group - The Complex (2003)
* Blue Man Group - Audio (1999)
Blue Man Group este un alt „brand", un nume important american în showbiz-ul internațional care se adaugă unei liste prea lungi de iluștri necunoscuți pentru mass media muzicală din România unde cei care ar fi putut să-i promoveze n-au ei înșiși cultura necesară și implicit discernământul criteriilor valorice de selectare, efectul fiind că n-am fost ca țară și nu suntem încă pe harta intențiilor concertistice ale acestora...La 25 ani de existență, cu combinația lor dinamică de muzică, comedie și tehnologie etalată „live” în show-uri „legendare” din Brazilia, S.U.A., Germania până în Japonia, în producții teatrale, de dans și balet sau în coloane sonore de film, cei 3 prieteni apropiați percusivi, robotici și bineînțeles...albaștri, respectiv Chris Wink, Phil Stanton și Matt Goldman care s-au reinventat mereu, sunt în actualitate cu albumul „Three” (Rhino, 2016): 14 noi teme instrumentale, explorări sonice cu instrumente sau părți din ele de plastic sau PVC, printre care snorkelbone-ul care scoate un zbârnâit ciudat, didgeridoo-ul tradițional arborigen australian sau chimeulum, cel mai bine descris ca un mănunchi de „clopoței orchestrali pe steroizi”. Albumul „3” vine după nominalizatul la Grammy, instrumentalul „Audio” (1999) și „The Complex” (2003) cu mulți invitați vocaliști, reflectând constanta creștere creativă și expansiune de idei și experiențe acumulate între timp, în mod specific acum cu percuții tribale, melodii cinematice și elemente evidente din EDM („Electronic Dance Music”), influențe din Kraftwerk, Talking Heads, etc...la care contribuie și câțiva invitați ce adaugă la paleta sonoră: brazilianul Marivaldo Dos Santos (percuții în „Hex Suit" și „Torus"), japonezii Natsuki Tamura la didgeridoo („Giacometti") și Yusuke Yamamoto la vibrafon („Hex Suit" și „Robots") și D.J. Mike Relm („3 to 1").

https://www.youtube.com/watch?v=2XyP0LHq6lk
https://www.youtube.com/watch?v=49Fb3W0d1Wo
https://www.youtube.com/watch?v=-38EqY7lZNk
https://www.youtube.com/watch?v=pHl_EXK_9n0
https://www.youtube.com/watch?v=LZQdWd_vdoM

* Koneskin (Italy) - Liberty Place (Transit Music Group/Nova Records, 2015)....„instrumental prog rock", „Alt-Prog-Post-Rock”
Apărut la finele anului trecut, albumul trupei din Torino are și corespondențe și contribuții românești prin prezența activului baterist de 35 ani Sergio Ponti -component în trupele Dordeduh și Sunset in the 12th House- un muzician pe care l-am cunoscut în Timișoara anul trecut- și a unei coperți grafice realizată de Costin Chioreanu. „Pot acum să mor fericit” -scrie pe Facebook, pe pagina sa de profil cel care-a instruit mai mulți bateriști tineri locali în ultimii ani- după ce a fost amintită întâlnirea sa cu veteranul Clive Bunker din formula originală Jethro Tull, de către Neil Peart din trioul canadian Rush în cartea acestuia din urmă „Roadshow”. Ce alte realizări are Sergio, filmulețe cu piese-lecție, inclusiv recenzii la albumul trupei Koneskin, găsiți aici:
https://www.facebook.com/sergio.ponti22
* Sunset in the 12th House - Mozaic (2015)

* The Alan Parsons Symphonic Project - Live in Colombia -2 CD- (2016)...with The Philharmonic Orchestra Of Medellin conducted by Alejandro Posada & Chorus Estudio Polifónico De Medellínchorus
Nu mi-am dorit vreodată să fiu columbian până n-am ascultat acest dublu-set. De ce? Pentru că, după ce s-a trecut în acest concert prin mai toate temele „clasice” cunoscute ale trupei căreia-i sunt un vechi fan, „including the iconic hits „Eye in the sky” | „Don't answer me” | „Lucifer” | „Games people play” and many more" -oricum semi-simfonice și în original-, acum întro variantă nou aranjată și adăugită cu o supradoză locală foarte „în ton” de voci și instrumente, am realizat ce impact a avut dintotdeauna și încă mai are la un public mai larg acest grup în îndepărtata țară hispano sud-americană în contrast cu o Românie în care, în ciuda unei oarecare circulații neoficiale a LP-urilor, CDuri sau casete audio (mai ales în județele din vest și în orașele universitare) și a promovării A.P.P. printre micile grupuri de colecționari inclusiv „revival”-iști ai vinilului...un album similar A.P.(S).P.: „Live in Romania”, unde grosul fondurilor bănești și al decidenților din media sunt la București, n-ar putea fi, din păcate, posibil. Despre cultura și deschiderea decidenților, rămâne valabil ce tocmai scriam mai înainte la Blue Man Group...

* Steve Jansen (ex-Japan) - Tender Extinction [2016]
* Afro Celt Sound System - The Source (2016)
* Deep Forest - Evo-Devo („Evolution & Development") (2016)
Trei reușite reveniri după mai mulți ani, primul completând cu un album auto-produs un set și-așa consistent de realizări solo, duouri, sau colaborări cu terți semnate de membrii ex-Japan...al 2-lea sub comanda chitaristului producător Simon Emmerson continuând după peste 10 ani cele 5 volume anterioare în stilul afro-celtic direct de la „sursă”, cum ne zice și numele trupei și titlul albumului, tradiția din anii '90 a grupului promovat de Peter Gabriel și a sa organizație WOMAD...iar al 3-lea aducându-l în actualitate pe electronistul francez de pionierat în „ethnic-electronica” Eric Mouquet, mereu în „evoluție și dezvoltare” acum cu un nou buchet cu fler boemian de extrase din așa-zisa lume a 4-a, „pădurile adânci” braziliene, africane și indiene.

* Rick Wakeman - Starship Trooper (2016)
* Steve Howe - Homebrew 6 (2016)
* The Syn (Steve Nardelli & Moon Safari) - Trustworks (2016)
* The Syn (pre-Yes) - Syndestructible (2005)
Familia multi-ramificată Yes e inepuizabilă de 5 decenii încoace, iată-i pe mulți membri activi, actuali sau ex-și. Atenție, circa o treime din piesele lui Rick Wakeman (& Guests) sunt variante neapărute vreodată înainte, plus covers-uri și colaborări de familie cu alți membrii din Yes (Steve Howe, Billy Sherwood, Tony Kaye) + muzicieni stilistic asemănători (grupul Nektar, Tony Levin, Steve Hillage, Carmine Appice, Nik Turner, etc)
Noul Steve Howe, la rândul său, e un ciclu de teme acustice „prog & classic”, 18 noi scurte și dense compoziții originale ”never before released” semnate de chitaristul S.H. ce continuă ciclul său solo ”Homebrew” început cu vol.1 în urmă cu exact 20 ani. Cu notații explicative la fiecare titlu în parte din partea autorului.
Grupul de pionierat beat-prog din anii '60 în care-au cântat înainte de Yes Chris Squire, Peter Banks și Alan White și reformat pentru ”comeback”-ul din 2005, a scos un nou album grație iconicului fondator vocalist & ghitarist S.N. care readuce band-ul în actualitate la 10 ani de la „syndestructibilul” album anterior, acum în colaborare cu suedezii de la Moon Safari. În anumite cercuri de specialiști în prog-rock, ambele albume sunt considerate printre cele mai influente din deceniile în care-au apărut...așa încât și fanii prog-rock din Ro, cu toată sărăcia de recenzii și indiferența din mass media de la noi, ar cam merita osteneala să-și facă o părere, de-o fi sau nu așa...doar sunt lucrări de „încredere” („trustworks” = „trust works”), nu?
* (Jon) Anderson (ex-Yes) & (Roine) Stolt (The Flower Kings, Transatlantic): ”Invention of Knowledge” (2016)
Albumul pregătit timp de 2 ani cu 3 suite (tema-titlu, ”Knowing” și ”Everybody Heals”) pare de la prima vedere o reușită a lui Jon Anderson aflat „în voce” ca deobicei și acum la peste 71 ani, inspirat și d.p.d.v. componistic alături de chitaristul Stolt. Data oficială a lansării albumului, 24 iunie.