* Blue Man Group - The Complex (2003)
* Blue Man Group - Audio (1999)
Blue Man Group este un alt „brand", un nume important american în showbiz-ul internațional care se adaugă unei liste prea lungi de iluștri necunoscuți pentru mass media muzicală din România unde cei care ar fi putut să-i promoveze n-au ei înșiși cultura necesară și implicit discernământul criteriilor valorice de selectare, efectul fiind că n-am fost ca țară și nu suntem încă pe harta intențiilor concertistice ale acestora...La 25 ani de existență, cu combinația lor dinamică de muzică, comedie și tehnologie etalată „live” în show-uri „legendare” din Brazilia, S.U.A., Germania până în Japonia, în producții teatrale, de dans și balet sau în coloane sonore de film, cei 3 prieteni apropiați percusivi, robotici și bineînțeles...albaștri, respectiv Chris Wink, Phil Stanton și Matt Goldman care s-au reinventat mereu, sunt în actualitate cu albumul „Three” (Rhino, 2016): 14 noi teme instrumentale, explorări sonice cu instrumente sau părți din ele de plastic sau PVC, printre care snorkelbone-ul care scoate un zbârnâit ciudat, didgeridoo-ul tradițional arborigen australian sau chimeulum, cel mai bine descris ca un mănunchi de „clopoței orchestrali pe steroizi”. Albumul „3” vine după nominalizatul la Grammy, instrumentalul „Audio” (1999) și „The Complex” (2003) cu mulți invitați vocaliști, reflectând constanta creștere creativă și expansiune de idei și experiențe acumulate între timp, în mod specific acum cu percuții tribale, melodii cinematice și elemente evidente din EDM („Electronic Dance Music”), influențe din Kraftwerk, Talking Heads, etc...la care contribuie și câțiva invitați ce adaugă la paleta sonoră: brazilianul Marivaldo Dos Santos (percuții în „Hex Suit" și „Torus"), japonezii Natsuki Tamura la didgeridoo („Giacometti") și Yusuke Yamamoto la vibrafon („Hex Suit" și „Robots") și D.J. Mike Relm („3 to 1").
https://www.youtube.com/watch?v=2XyP0LHq6lk
https://www.youtube.com/watch?v=49Fb3W0d1Wo
https://www.youtube.com/watch?v=-38EqY7lZNk
https://www.youtube.com/watch?v=pHl_EXK_9n0
https://www.youtube.com/watch?v=LZQdWd_vdoM
* Koneskin (Italy) - Liberty Place (Transit Music Group/Nova Records, 2015)....„instrumental prog rock", „Alt-Prog-Post-Rock”
Apărut la finele anului trecut, albumul trupei din Torino are și corespondențe și contribuții românești prin prezența activului baterist de 35 ani Sergio Ponti -component în trupele Dordeduh și Sunset in the 12th House- un muzician pe care l-am cunoscut în Timișoara anul trecut- și a unei coperți grafice realizată de Costin Chioreanu. „Pot acum să mor fericit” -scrie pe Facebook, pe pagina sa de profil cel care-a instruit mai mulți bateriști tineri locali în ultimii ani- după ce a fost amintită întâlnirea sa cu veteranul Clive Bunker din formula originală Jethro Tull, de către Neil Peart din trioul canadian Rush în cartea acestuia din urmă „Roadshow”. Ce alte realizări are Sergio, filmulețe cu piese-lecție, inclusiv recenzii la albumul trupei Koneskin, găsiți aici:
https://www.facebook.com/sergio.ponti22
* Sunset in the 12th House - Mozaic (2015)
* The Alan Parsons Symphonic Project - Live in Colombia -2 CD- (2016)...with The Philharmonic Orchestra Of Medellin conducted by Alejandro Posada & Chorus Estudio Polifónico De Medellínchorus
Nu mi-am dorit vreodată să fiu columbian până n-am ascultat acest dublu-set. De ce? Pentru că, după ce s-a trecut în acest concert prin mai toate temele „clasice” cunoscute ale trupei căreia-i sunt un vechi fan, „including the iconic hits „Eye in the sky” | „Don't answer me” | „Lucifer” | „Games people play” and many more" -oricum semi-simfonice și în original-, acum întro variantă nou aranjată și adăugită cu o supradoză locală foarte „în ton” de voci și instrumente, am realizat ce impact a avut dintotdeauna și încă mai are la un public mai larg acest grup în îndepărtata țară hispano sud-americană în contrast cu o Românie în care, în ciuda unei oarecare circulații neoficiale a LP-urilor, CDuri sau casete audio (mai ales în județele din vest și în orașele universitare) și a promovării A.P.P. printre micile grupuri de colecționari inclusiv „revival”-iști ai vinilului...un album similar A.P.(S).P.: „Live in Romania”, unde grosul fondurilor bănești și al decidenților din media sunt la București, n-ar putea fi, din păcate, posibil. Despre cultura și deschiderea decidenților, rămâne valabil ce tocmai scriam mai înainte la Blue Man Group...
* Steve Jansen (ex-Japan) - Tender Extinction [2016]
* Afro Celt Sound System - The Source (2016)
* Deep Forest - Evo-Devo („Evolution & Development") (2016)
Trei reușite reveniri după mai mulți ani, primul completând cu un album auto-produs un set și-așa consistent de realizări solo, duouri, sau colaborări cu terți semnate de membrii ex-Japan...al 2-lea sub comanda chitaristului producător Simon Emmerson continuând după peste 10 ani cele 5 volume anterioare în stilul afro-celtic direct de la „sursă”, cum ne zice și numele trupei și titlul albumului, tradiția din anii '90 a grupului promovat de Peter Gabriel și a sa organizație WOMAD...iar al 3-lea aducându-l în actualitate pe electronistul francez de pionierat în „ethnic-electronica” Eric Mouquet, mereu în „evoluție și dezvoltare” acum cu un nou buchet cu fler boemian de extrase din așa-zisa lume a 4-a, „pădurile adânci” braziliene, africane și indiene.
* Rick Wakeman - Starship Trooper (2016)
* Steve Howe - Homebrew 6 (2016)
* The Syn (Steve Nardelli & Moon Safari) - Trustworks (2016)
* The Syn (pre-Yes) - Syndestructible (2005)
Familia multi-ramificată Yes e inepuizabilă de 5 decenii încoace, iată-i pe mulți membri activi, actuali sau ex-și. Atenție, circa o treime din piesele lui Rick Wakeman (& Guests) sunt variante neapărute vreodată înainte, plus covers-uri și colaborări de familie cu alți membrii din Yes (Steve Howe, Billy Sherwood, Tony Kaye) + muzicieni stilistic asemănători (grupul Nektar, Tony Levin, Steve Hillage, Carmine Appice, Nik Turner, etc)
Noul Steve Howe, la rândul său, e un ciclu de teme acustice „prog & classic”, 18 noi scurte și dense compoziții originale ”never before released” semnate de chitaristul S.H. ce continuă ciclul său solo ”Homebrew” început cu vol.1 în urmă cu exact 20 ani. Cu notații explicative la fiecare titlu în parte din partea autorului.
Grupul de pionierat beat-prog din anii '60 în care-au cântat înainte de Yes Chris Squire, Peter Banks și Alan White și reformat pentru ”comeback”-ul din 2005, a scos un nou album grație iconicului fondator vocalist & ghitarist S.N. care readuce band-ul în actualitate la 10 ani de la „syndestructibilul” album anterior, acum în colaborare cu suedezii de la Moon Safari. În anumite cercuri de specialiști în prog-rock, ambele albume sunt considerate printre cele mai influente din deceniile în care-au apărut...așa încât și fanii prog-rock din Ro, cu toată sărăcia de recenzii și indiferența din mass media de la noi, ar cam merita osteneala să-și facă o părere, de-o fi sau nu așa...doar sunt lucrări de „încredere” („trustworks” = „trust works”), nu?
* (Jon) Anderson (ex-Yes) & (Roine) Stolt (The Flower Kings, Transatlantic): ”Invention of Knowledge” (2016)
Albumul pregătit timp de 2 ani cu 3 suite (tema-titlu, ”Knowing” și ”Everybody Heals”) pare de la prima vedere o reușită a lui Jon Anderson aflat „în voce” ca deobicei și acum la peste 71 ani, inspirat și d.p.d.v. componistic alături de chitaristul Stolt. Data oficială a lansării albumului, 24 iunie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu