Sensurile multiple ale lui ”Begnagrad”

* Begnagrad (Yugoslavia) - Begnagrad (+ 4 bonus) (LP 1982, CD Mio Records/Israel, 2003)
* Begnagrad - Jodlovska Urška -cassette- (rec 1977, rel 1990)
* Begnagrad - Tastare (Theoldwones) (rec 1977 & 1991, rel 1993)
* Begnagrad - Konzert for a Broken Dance (LP 1982, CD Ayaa/France, 1990)

„În primul rând, Begnagrad înseamnă apartenența la un cartier anume din Ljubljana, Bezigrad. În al 2-lea, e parte din istoria orașului”, după cum spunea acordeonistul și principalul compozitor al grupului, Bratco Bibic. „Al 3-lea sens, metaforic, este un fel de dorință de „evadare” din ceva plictisitor și banal într-un loc imaginar și periculos (deopotrivă din trecut sau din viitor)”. De fapt „Begnagrad”, comprimând 3 cuvinte din slovenă, asta înseamnă la propriu: „evadarea în castel”, referindu-se la faptul că în evul mediu populația în fața armatelor invadatoare își găsea refugiul cel mai sigur în castelul localității.
Trupa s-a format la mijlocul anilor '70 la Ljubljana din câțiva prieteni și colegi de școală și deși a fost activă doar în 2 perioade scurte însumând circa 6 ani, e considerată acum după câteva reeditări „legendară” într-un stil prog-rock și jazz de avangardă pendulând între folk medieval și clasic modern, o muzică rafinată cu momente de melancolie pe care-o putem plasa, continuând jocul ludic de sensuri, într-un imaginar castel de fildeș. Și nu în ultimul rând, umorul pe alocuri dezimvolt face parte și el din oferta Begnagrad, mai ales în aparițiile „live”, ceea ce pe mine m-a dus imediat cu gândul la ex-sovieticii Ganelin, Chekasov și Tarasov din Ganelin Trio.
Componența:
  - Bratko Bibic - accordion, vocals
  - Bogo Pecnikar - clarinet
  - Igor Muševic - drums (1975-1978)
  - Vlado Špindler - bass (1975-1978)
  - Nino de Gleria - bass (from 1981)
  - Aleš Rendla - drums, violin (from 1981)
  - Boris Romih - guitar (from 1981)

Albumul „Tastare (Theoldwones)” l-a avut ca producător pe Andjelko Maletić, jurnalist și prezentator de mare ținută la Radio Novi Sad unde a fost și înregistrat în studiourile unui post de radio a cărui echipă care l-a inclus și pe Vitomir Simurdić ne-a ținut în „priză” în anii '80 aici în vestul țării pe unde ultrascurte (FM) cu muzica de calitate occidentală bine selectată dar refuzată de regimul totalitar al lui Ceaușescu. O fotografie sporadică cu Andjelko Maletić am găsit pe acest blog al muzicianului Nenad Bach:
http://nenadbach.blogspot.ro/2009_07_01_archive.html

„Balkan, Gypsy Jazz, Klezmer, Alpine Folk, Swing, Free Jazz, Polka, Waltz & Rock” sunt termeni frecvent întâlniți în cronici când se descrie muzica Begnagrad, odată cu nume de trupe ilustre în arealul progresiv „avant R.I.O/post Canterbury” precum Stormy Six, Samla Mammas Manna sau Univers Zero. Una dintre recenzii laudă și recomandă albumul:
Buldozer - Zabranjeno plakatiranje -LP- (1977):

http://www.progarchives.com/artist.asp?id=1931

Formate inedite și alte circa 30 „gadgets”-uri primăvăratice

Le dădeam în postarea anterioară motive de reflexie amatorilor formatelor analogice, LP/EP/single din vinil. Cu limitările lor de rigoare pe care unii artiști avansați conceptual nu le mai acceptă, căutând variante noi vizavi și de revoluția din domeniul I.T. Era vorba de ultimele 2 albume ale părintelui rockului ambiental Brian Eno și de ce se întâmpla cândva în urmă cu aproape 30 ani în urmă cu un anume grup californian -întâmplător aflat în actualitate cu noul ”The Ghost Of Hope”- numit pe un recent afiș francez anunțând un concert din toamnă, ”cel mai celebru grup necunoscut din lume”. Totul pleacă de la ce-și dorește estetic artistul/trupa și cum își organizează ”discursul” muzical, inclusiv din punct de vedere temporal. Prin 1987-88 veșnicii anonimi The Residents -pentru că despre aceștia este vorba- își concepeau ”God In Three Persons” ca pe un prim album din carieră gândit exclusiv pentru formatul digital CD la modă și ascultabil fluent pentru a nu-i mai obliga la 2 părți/fețe sensibil egale A și B cu o întrerupere ”naturală” a muzicii la jumătate (precum sugestiva poză de pe copertă ruptă abrupt pe mijloc), cu 2 începuturi și 2 finaluri impuse, chiar dacă întregul e tot pentru o durată limitată, dar semnificativ mai mare, de 74 min. (80 ulterior) față de circa 50 la un LP/vinil analogic:
https://www.youtube.com/watch?v=fntErJnXLU8&t=2935s

Încă un caz nou-nouț e cel al chitaristului vocalist din King Crimson ProjeKCt și Adrian Belew Power Trio care și-a pregătit cu meticulozitate și a ținut învăluită în mare mister seria începută de:
* Adrian Belew - FLUX, Volume One (2016)
* Adrian Belew - FLUX, Volume Two (2017)

”FLUX”, explică artistul, înseamnă ”muzică niciodată aceeași de 2 ori” datorită aplicației cu algoritmi inteligenți pentru iPhone și iPad care activează 30 minute de material audio & video mereu diferit dintro bază masivă de conținut. Strict auditiv, e ca și când ai pune un CD/album la ascultat cu funcția aleatoare ”shuffle”, ceea ce chiar recomandă Adrian Belew celor cu CD-player clasic fără aplicația și ”devices”-urile respective, în ideea de a-și face fiecare un ”playlist” personal din întregul set al ambelor volume (cu 44 titluri primul, respectiv 50 al 2-lea) și din cele ce vor urma. Care-va-să-zică, conceptual, e total exclusă tocmai varianta obișnuită a citirii albumului în ordinea cronologică a pieselor în ideea că, dacă s-ar proceda astfel, ar oferi doar disonanța unor frânturi disparate. Conservatorii consideră toate astea doar extravaganțe și cazuri izolate în ”oceanul muzical”, dar cine poate prevedea dacă nu cumva artistul multi media de acest tip conectat nu numai noilor tehnologii I.T. ci poate chiar unui posibil scenariu de viitor al percepției și asimilării muzicii?
Aș pune aceste albume implicând o componentă vizuală importantă alături de recente demonstrații ale tehnologiei 7 D din Japonia sau de expozițiile imersive precum "Disney and Dali" sau "Bosch, Brueghel, Arcimboldo - Fantastique et merveilleux"
https://www.facebook.com/BeautyofNature9/videos/611641569023236/
https://www.facebook.com/CarrieresDeLumieres/videos/1498347080200283/
...cu-atât mai mult cu cât unul dintre cele mai distinctive albume din discografia lui Adrian Belew și cu siguranță cel mai...cubist este ”Desire Caught by the Tail” (1986), inspirat de lucrări celebre ale lui Pablo Picasso.

* Nick Millevoi (with Jamie Saft, Johnny DeBlase & Ches Smith) – Desertion (2016)
Cel mai accesibil ”classic rock & Sergio Leone & Ennio Morricone's soundtracks influenced” album solo al chitaristului descoperit de mine anul trecut, cu 2/3 din formula Many Arms (Nick & Johnny), plus "organ B3 wizard" J. Saft și bateristul C. Smith din Ceramic Dog-ul lui Marc Ribot. Disc ideal de ales pentru început pentru cine vrea dar nu-l știe deloc pe acest chitarist.

                                                   
Set prog-rock cu ajutoare primite de la Sorin Voichiță din Canada (**). De remarcat noua formulă a fostului ”frontman” suedez E. Lundberg din Soundtrack of Our Lives și Union Carbide Productions, acum influențat de psihedelismul anilor '60-'70, mai ales de Arthur Lee/Love, The Stooges și MC5, cu flerul indie-pop melodios mai recent al unor Echo and the Bunnymen sau The Beta Band.
* Cavalier Song - Blezard (2016)
* Knight Area - Heaven and Beyond (2017)
* Causa Sui (Denmark) - Live in Copenhagen -2 CD- (2017)
** Barock Project - Detachment (2017)
** Mastodon - Emperor of Sand (2017)
* Bardo Pond – Under the Pines (2017)
* Ebbot Lundberg & The Indigo Children (Sweden) – For the Ages to Come (2016)

* Éléphant Tôk (Daniel Jeand'heur/France) – Tôk 1 (Soleil Mutant, 2016)
În condițiile unei perioade obișnuite aș fi dedicat o postare exclusivă acestui nou grup francez ”zeuhl” post-Magma, cu trompetistul venit chiar din Magma, Aymeric Avice. Liderul baterist Daniel s-a inspirat pentru numele trupei de la piesa King Crimson de pe ”Discipline” „Elephant Talk” (cu același Adrian Belew la voce), albumul de debut al francezilor fiind anticipat de realizările trupelor sale din decada anterioară, Snake Oil și One Shot, dar acum ca noutate și surpriză cu un vocalist foarte incisiv, ”noisy” și teatral de tip Mike Patton (mai ales în piesa centrală ”Ghost”), pe numele său de scenă Onan (a.k.a. Sebastien Morin)
* One Shot (Daniel Jeand'heur/France) - Reforged (1999/Soleil Zeuhl, 2010)
* One Shot - Vendredi 13 (Soleil Zeuhl, 2001)
* One Shot - Ewaz Vader (Le Triton/Musea, 2006)
* One Shot - "Dark Shot" (Le Triton, 2008)
* Snake Oil - Uppercut Attitude -Vol. 1 & 2- (Import/12 Productions, 2007)

Clapele de pian și keyboards sunt în prim-plan pe:
* Jef Neve (p-no) - Spirit Control (2017)
* Jacaszek (Poland) - Kwiaty (”Flowers”) (2017)....”Sonic explorations of beauty in desolation from the master of melancholy”.

În ramura ”World” am remarcat amazoanele ”republicane” africane și pe cea irlandeză cu fler celtic precum o nouă Moya/Máire Brennan din Clannad, pe albumele:         
* Les Amazones d'Afrique (Oumou Sangaré, Mamani Keita, Mariam Doumbia, etc) - Republique Amazone (2017)
* Aoife O'Donovan - In the Magic Hour [Limited Edition] (2016)

Mini set blues-istic american:
* Eric Gales - Middle of the Road (2017)
* Coco Montoya - Hard Truth (2017)
* Elvin Bishop - Elvin Bishop's Big Fun Trio (2017)

Greu încadrabile stilistic dar și greu de neglijat:
* Mount Eerie - A Crow Looked at Me (2017)
* The Moonlandingz - Interplanetary Class Classics (2017)

* The Bug vs. Earth - Concrete Desert (Ninja Tune, 2017)
* Wire - Silver/Lead (2017)

Următoarele doamne din generații diferite, sunt la înălțime pe noile:
* Diamanda Galás - All the Way -live- (2017)
* Diamanda Galás - At Saint Thomas the Apostle Harlem -live- (2017)
  (cu puține piese noi dar remarcabil interpretate în același stil personal și atmosferă apăsătoare de tragedie antică)
* Saltland (Rebecca Foon: cello/Canada) - A Common Truth (2017)
* Laetitia Sadier Source Ensemble (ex-Stereolab) - Find Me Finding You (Drag City, 2017)
* Ruthie Foster - Joy Comes Back (2017)

Piese Jethro Tull simfonice, cu titlurile pieselor ușor schimbate sau prescurtate pentru evidențierea aranjamentelor camerale orchestrate de John O’Hara, înregistrate în 2 catedrale și, conform lui Ian Anderson, ”perfecte pentru lenevirea din lungi după-amieze însorite, nopți friguroase de iarnă, nunți sau înmormântări”. 

* Ian Anderson & Carducci String Quartet - Jethro Tull; The String Quartets (2017)

”Vintage hard rock” chitaristic bine fuzzat, cu un chitarist/vocalist/frontman din Philadelphia clar Hendrix-ian, influențat însă și de Gregg Ginn (Black Flag), Jimmy Page, Neil Young și Kerry King (Slayer)....și cu mai multe alternanțe de tempo la australienii cu mult fler cinematic de pe:
* Purling Hiss (Mike Polizze) – High Bias (Drag City, 2016)
* sleepmakeswaves (Australia) - Made of Breath Only (2017)

* Birds Of Maya (Mike Polizze) - Vol. 1 (2008)
* Birds Of Maya - Ready to Howl (2010)

Puseuri electronic-ambientale: Brian Eno, Richard Barbieri, Les Marquises...

* Brian Eno - Sisters -4 X MP 3 Files- [Generative Music, 2017]
   - Brian Eno: Music, Image, Peter Chilvers: Mutation Software
* Brian Eno, Peter Chilvers - Reflection -CD, FLAC, WAV- (Opal Limited/Warp Records, released 01 Ian. 2017)
Ultimele creații ale veteranului părinte fondator al rock-ului ambiental sunt, strict muzical vorbind, neinteresante, monotone, fără ”zvâc” (aș zice chiar și sub nivelul anteriorului ”The Ship” de anul trecut, nici el deosebit)...dar ele servesc scopului inovator propus de ”endless music”, demult urmărit de un autor aflat mereu în pas cu noile tehnologii. În cele 2 cazuri e vorba de o nouă aplicație de muzică generativă pentru Apple iOS 9.0 și pretabilă oricărui ”device” dintre iPad 3, iPhone 5, iPod mini 2 touch sau AppleTV (4th generation). Odată instalată și dotată numai cu funcția ”pauză”(!), aplicația cu algoritmul ei special declanșează instant o muzică nelimitată ca durată ca pe formatele limitative tradiționale LP vinil, casetă audio, CD sau fișiere digitale, deci fără început și fără sfârșit...de fiecare dată oferind audio & video o versiune diferită și imprevizibilă a lucrării, ”ca apa unui râu, mereu același dar de fiecare dată altfel”, cum spune Eno însuși. Ceea ce înseamnă că, de exemplu, versiunea pe CD în ediție limitată ”one-of-a-kind edition” de 500 copii numerotate oferite prin casa Rough Trade, oferă tot atâtea variante diferite ale albumului! A mai lansat vre-un artist un astfel de album în toată istoria rockului?...mai mult ca sigur că nu.

Richard Barbieri - Planets + Persona (Kscope, 2017)
”Electronic, Rock: Experimental, Ambient, Dark Ambient, Leftfield, IDM”
https://theprogmind.com/2017/02/22/richard-barbieri-planets-persona/

Excelent și mult peste așteptări, celest și terestru în același timp (cum spune și titlul), acest al 3-lea efort solo al claviaturistului artizan de ”sound design” din Japan și Porcupine Tree, dincolo de miriadele sale de colaborări! Când întâlnesc prin cronici expresii precum ”the most sonically expansive work to date” sau ”...is without doubt his most ambitious solo release to date”, sunt de regulă sceptic, mai ales dacă sursele sunt site-ul personal al artistului/trupei sau al casei de discuri, susceptibile de interese comercial-financiare...dar în acest caz după 3 audiții pot să afirm că n-am găsit nicio exagerare sau fisură acestui unison între titlul dihonomic al albumului, arta grafică (booklet de 16 pagini de fotografii cu peisaje dramatice din Islanda), videoclipul de tip voiaj imaginar în micro și macrocosm (”Solar Sea”) și muzica unui tărâm virgin ”New Found Land” (sau, dacă preferați, ”No Man's Land”, ca să nu mă folosesc neapărat de vre-un titlu de piesă de aici și totodată să-i accentuez unicitatea). ”Haunting/bântuitor” ar fi primul termen la care m-aș gândi ca fiind potrivit unei descrieri scurtissime a unui album încadrat de o ”mare solară” și o ”furtună solară” și pe care l-aș fi așteptat de fapt mai degrabă de la fratele său, mai cunoscutul David Sylvian...dar e cu-atât mai plăcută surpriza când la compozițiile altfel bine conturate se pune accentul pe expresie, texturi și trăiri și nu pe atribute tehnice. Patina ”jazzy” (genul ”jazz” e amintit de vreo 5 ori în cronica din link) colorează o dată în plus ”peisajul” ambiental-electronic, mai ales prin intervențiile suflătorilor, Lisen Rylander Love (sax) și Luca Calabrese (trompetă). Imposibile de ignorat sunt și basul lui Percy Jones (ex-Brand X!) și Axel Crone, vibrafonul lui Klas Assarsson, chitara (discretă) a lui Christian Saggese, kora africană a lui Grice Peters sau vocile feminine procesate în principal de saxofonist, ”persona”-urile albumului.
Interesant e că n-am găsit analogii, cum de regulă se întâmplă la recenzii, cu precedentele sale 2 albume solo ”Things Buried” (2005) și ”Stranger Inside” (2008), dar am preluat din cronica din ProgMind altă pereche de albume cumva apropiate, Lunatic Soul - ”Impressions” (Kscope, 2011) și respectiv, coloana sonoră a filmului ”Blade Runner” (1983). Despre primul nu știam nimic și încerc să-i fac acum un loc mai în față printre priorități, vizavi de suita apriori atractivă ca și concept ”new age” a ”Impresiilor” numerotate I-VIII...În schimb din al 2-lea, soundtrack-ul unuia dintre filmele S.F. de referință ale genului (inclusiv în topul meu personal), coincidența face să-l regăsesc acum în box-setul tocmai lansat și ”coborât” via Internet cu 13 albume din poate cea mai inspirată perioadă creativă a lui Vangelis: e vorba de albumul 5 care include și 3 piese-bonus nelansate înainte:

Vangelis – Delectus: The Polydor & Vertigo Recordings 1973-1985 -13 Albums- (2017)
* Disc 5: See You Later (Polydor 2421 149, 1980)
     Includes 3 bonus tracks: “Neighbors Above” (previously unreleased outtake included on some test      pressings), “My Love” and  “Domestic Logic 1” (Polydor single 2001 973, 1980)
O piesă suplimentară mai apare și la finalul seriei:
* Disc 13: Jon and Vangelis, Private Collection (Polydor 813 174-1, 1983)
     Includes bonus track “Song Is”

* Les Marquises (France) - A Night Full Of Collapses (Ici D'Ailleurs, 2017)
Am tot lăudat noi albume din Franța și aici și pe blogul de jazz ”victimofjazz.blogspot.com”, trebuie s-o mai fac și la acest al 3-lea opus cu puteri subliminale al grupului acum mai extins condus de Jean-Sébastien Nouveau (keybs, vocals, guitar, drum machine, perc.)...Un album ”divers, captivant și eclectic”, dar totodată ”introspectiv, hipnotic și coeziv”, căruia nu i-am descifrat încă toate ”codurile secrete”, în orice caz nu la nivelul criticului Christopher Nosnibor care a fost captivat seri de-a rândul ascultându-l și care-l ”disecă” în detaliu de la piesă la piesă, aici:

https://auralaggravation.com/2017/01/19/les-marquises-a-night-full-of-collapses/

P.S.:
Între timp am mai ascultat Lunatic Soul - ”Impressions” (Kscope, 2011) și-l găsesc un album inspirat și reușit. Totuși nu acest disc mai vechi adaugă, prin analogia amintită înainte, plusvaloare noului Richard Barbieri, aș zice că se întâmplă exact invers...