ALBUME INEDITE DIN COLECTII ANONIME: De la „Chamber Blues” la „Neo Classic”, cu miez picant de „Prog”

Blues-ul contemporan nu e o țintă a acestui blog, dar dacă se întâmplă lucruri interesante și în acest areal stilistic cred ele că merită punctate, cu-atât mai mult cu cât din ce-am observat, paginile de fani din Ro de pe Facebook ori puținele reviste care mai există, nu prea se ocupă de aceste apariții, ca să nu zic că le ignoră total...Păi mie simpla etichetă/asociere „blues cameral” -hibrid incitant și probabil unicat!- mi-a fost suficientă în a mă întreba despre ce-o fi vorba în formula chitaristului Siegel, ca să mai descopăr apoi în afară de noul album și alte 2 mai vechi, dovezi în plus că de fuziunea asta ingenioasă respectivul se ocupă de mult timp, de peste 4 decade (!):

* Corky Siegel's Chamber Blues - Different Voices -Blues Harmonica and Classical String Quartet- (Dawnserly Records, 2017)
* Corky Siegel's Traveling Chamber Blues Show (2005)
* Corky Siegel - Complementary Colors (1998)
Albumul nou este chiar o expandare stilistică a idiomului, posibilă datorită mai multor invitați gratulați sau nominalizați la Grammies în jazz și blues (Ernie Watts, Matthew Santos, Sam Lay) printre care și vocalista de R&B Marcella Detroit în versiunea la piesa-hit single pe care ea însăși o compusese odinioară pentru Eric Clapton, „Lay Down Sally”.

Interesante și tot din aceeași scenă:
* Daniel Eriksen - Narrative Boogie -Old School Delta Style: Blues, Gospel & Boogie-(2017)
* Blues Cousins (Russia/Levan Lomidze: gtr & voc) - KGB Blues (2011)
Nu e tocmai un album nou dar abia acum am descoperit trupa asta moscovită „Verii blues-ului”, se zice că ar fi cea-mai-cea...în acest gen din tot spațiul ex-sovietic.
* Big Bill Morganfield - Bloodstains On The Wall (2016)
Fiul legendarului Muddy Waters (voce și chitară „slide”), alături de trupa Mofro Party Band și alți invitați, a inclus pe acest al 7-lea album solo 4 teme originale și 8 „covers”-uri în spiritul și sound-ul studiourilor Chess din Chicago, deși albumul a fost înregistrat în mai multe orașe diferite. Ne reamintim și de fratele său vitreg mai mare, Mud, deasemenea orientat spre muzică după moartea tatălui în 1983. De atunci ambii frați vor să dovedească prin metode diferite faptul că nu sunt clone ale ilustrului lor părinte.
http://www.bluesblastmagazine.com/big-bill-morganfield-bloodstains-on-the-wall-album-review/

Trecerea spre rock-uri cât mai speciale e făcută, apropo de spirit, printr-un album tribut adus regretatului chitarist irlandez Gary Moore:

* Henrik Freischlader (gtr) - Blues for Gary (2017)
De ultimă oră, albume încă neascultate dar care promit mult având în vedere notorietatea protagoniștilor:
* Taj Mahal & Keb' Mo' - TajMo (2017)
* Robert Cray - Robert Cray & Hi Rhythm (2017)

Prog Rock scandinav cu accente metalic-psihedelice, mai pregnante în cazul exoticului titlu al finlandezilor și mai discrete în favoarea melodiei (de tip Marillion sau Porcupine Tree) pe al 2-lea efort solo al chitaristului vocalist norvegian din Airbag:
* Onségen Ensemble (Finland) - Awalaï (2016)
* Bjørn Riis (Norway) - Forever Comes to an End (2017)

Atenție și la următoarele, apropo de rock progresiv:
- The Cosmic Dead (Scotland) - Psych Is Dead -CD/LP- (2017)
- Big Big Train - Grimspound (2017)
- Deep Limbic System (Mexic) - The Embryo -Extended Version- (2016)
- Pontiak - Dialectic Of Ignorance (2017)
- POND - The Weather (2017)
- Forest Swords - Compassion (2017)
- Morning Teleportation - Salivating for Symbiosis (2017)

Muzici interesante ne vin și din Belgia, „Ofò” fiind un album influențat de ritualurile mistice centrafricane Yorùbá:

* Rob(U)rang (Gabriel Séverin / Belgium) - Ofò (Sub Rosa, 2016)
* TaxiWars (ex-dEUS & ex-Magnus) - Fever (Universal Music/Belgium, 2016)
* Stabat Stable (Jean-Luc Aimé / Univers Zéro) - Ultrissima On the Junk's Moon (rec 1982, rel 2016), extensie post-R.I.O. reactualizată a lui „Gainsaid Facts” -EP- (1982), creațiile unuia dintre componenții grupului de pionierat al curentului Rock In Opposition.

„Simply clever” (cum spune o reclama auto) mi se pare muzica de pe noile apariții ale unora dintre inovatorii curentelor alternative din anii '80, mai specific „as expected” aș zice în primele 2 cazuri confirmând așteptările și cu o mult mai puțină doză de experiment ca altădată -așa cum sugerează de fapt și titlul vizând rădăcinile- în cazul chitaristului din Sonic Youth:

* Teho Teardo & Blixa Bargeld - Fall -EP- (2017)

* Jarboe (ex-Swans) - As Mind Dissolves As Song Begins (2017)
* Thurston Moore (Sonic Youth) - Rock N Roll Consciousness (2017)