* Sentieri Selvaggi (Italy) - Le Sette Stelle (Deutsche Grammophon, 2017)
Ansamblul clasic contemporan profilat pe lucrări semnate, printre alții, de Luciano Berio, Giya Kancheli, Louis Andriessen sau Arvo Pärt și pentru care compozitori ca Gavin Bryers, Philip Glass sau Michael Nyman au compus piese speciale, debutează la casa germană cu un album extins de 73 minute cu „sette” piese incluzând suita „Boccadoro”, și ea tot cu 7 părți. Discul este recomandabil audiofililor exigenți din 3 mari contingente de fani: de muzică clasic-contemporană, rock elaborat și jazz, pentru că nu e absentă improvizația. Numele trupei Sentieri Selvaggi cu o carieră în spate de peste 2 decade se traduce „trasee sălbatice, cărări neumblate” iar titlul albumului, „Cele 7 stele” (fără îndoială e cifra preferată a italienilor, pentru că trupa e un...septet).
Sentieri Selvaggi
* The Master Musicians of Jajouka Led by Bachir Attar with Material – Apocalypse Live (2017)
Regal de „trance ambiental & dub” marocano-american în proporții numeric egale, cu artizanul Bill Laswell la bas și la butoane. Un „sound” acceptabil și la festivalurile de World și la cele de Jazz, cum s-a întâmplat în 2015 cu acest set prezentat atunci la Gent Jazz Festival din Belgia.
Grupul de 5 + 5 e format din: Bachir Attar, ghaita, lira, guembri; Mustapha Attar, ghaita, lira, drums; Ahmed Bhakat, drums, violin; Abdellah Bhokzar, Mohamed el Attar, drums; Bill Laswell, bass; Hamid Drake, drums; Aiyb Dieng, percussion; Graham Haynes, cornet; Peter Apfelbaum, tenor saxophone, flute.
Iată fracțiunea marocană extinsă întro secvență „live” recentă din luna aprilie de „sufimuslim trancemusic”:
„Master Musicians of Jajouka live at Global, Copenhagen 2017.04.15:
https://www.youtube.com/watch?v=sqLx3y8ix1Y
„Master Musicians of Jajouka live at Global, Copenhagen 2017.04.15:
https://www.youtube.com/watch?v=sqLx3y8ix1Y
* Boogarins (Brazil) – As Plantas Que Curam (“The Plants That Heal”) (2013)
* Boogarins (Brazil) – Manual ou Guia Livre de Dissolução dos Sonhos (“Manual or Free Guide to Dissolution of Dreams”) (2015)
* Boogarins (Brazil) – Lá Vem a Morte ("Here Comes Death") (2017)
„Modern tropicália, indie-pop, psychedelic rock”, sau „neo-psychedelia”, cum am găsit descris stilul brazilienilor de pe aceste 3 albume-concept, mă scutește de prea multe detalii pentru acești demni urmași ai unei trupe „clasice”, dacă nu chiar „istorice” în context regional, cum a fost Os Mutantes în anii '60-'70 și a rămas așa și după reformarea din 2006. Textele sunt cântate de tinerii Boogarins în portugheză iar dincolo de titlul deprimant al noului „Vine moartea” stau câteva gânduri și reflecții surprinzător de profunde:...„Se pare că trăim într-un moment în care te simți aproape de un sfârșit tragic în haosul lumii. Relațiile și-au pierdut sensul, cinismul nu mai e doar un sentiment ci a devenit ceva solid care rănește de oricâte ori încerci să consideri că dorințele tale trebuie să respecte viețile altora. În fiecare dimineașă aproape că nu mai vrei să te trezești, confuzia viselor din noapte devinind mai plăcută decât forma proastă pe care-o ai zi de zi. Fiind atacat în atâtea feluri și din atâtea direcții, nici nu mai știi motivul real care te-a adus în starea asta. Cântecele noastre vin ca o reflectare a lipsei de sensibilitate în care trăim. Poate e timpul să ne întărim, să alungăm ipocrizia și să ne confruntăm cu sentimentele bune și rele deodată...și să găsim ceva mai profund dincolo de infinita superficialitate a cotidianului.”
https://www.youtube.com/watch?v=veX-n20DCRs
https://consequenceofsound.net/2017/06/brazilian-psych-rockers-boogarins-share-surprise-new-album-la-vem-a-morte-stream/
Apropo de „tropicalia”, termenul stilistic se potrivește perfect și unei alte descoperiri recente pornind de la o compilație a unui italian de care nu știam,
Gerardo Iacoucci - Le Avventure (rec. 1970, rel. Finders Keepers, 2017).
Dezvoltând subiectul am aflat că e vorba aici de o selecție dintro serie de 3 rare, scurte și valoroase albume/LPs numerotate 1-3, cu-adevărat aventuroase în 1970, scoase la scurt timp de la apariția mișcării artistice braziliene antropofage „tropicália/tropicalismo” a cărei ecouri și efecte s-au făcut resimțite imediat și în Europa. Fără a leza calitativ muzica deloc complicată -ca o „joacă de copii”, ca să mă folosesc de unul dintre titluri- a acestor buchete de miniaturi, doar ca o caracteristică pur formală: rar găsești pe aceste 3 + 3 albume vreo piesă de peste 3 minute, cum scurte sunt și albumele în sine, de circa 30 min. fiecare. În 2 cazuri Iacoucci a folosit un pseudonim:
* Gabrielle Papillon (Canada) - Keep the Fire (2017)
„Modern tropicália, indie-pop, psychedelic rock”, sau „neo-psychedelia”, cum am găsit descris stilul brazilienilor de pe aceste 3 albume-concept, mă scutește de prea multe detalii pentru acești demni urmași ai unei trupe „clasice”, dacă nu chiar „istorice” în context regional, cum a fost Os Mutantes în anii '60-'70 și a rămas așa și după reformarea din 2006. Textele sunt cântate de tinerii Boogarins în portugheză iar dincolo de titlul deprimant al noului „Vine moartea” stau câteva gânduri și reflecții surprinzător de profunde:...„Se pare că trăim într-un moment în care te simți aproape de un sfârșit tragic în haosul lumii. Relațiile și-au pierdut sensul, cinismul nu mai e doar un sentiment ci a devenit ceva solid care rănește de oricâte ori încerci să consideri că dorințele tale trebuie să respecte viețile altora. În fiecare dimineașă aproape că nu mai vrei să te trezești, confuzia viselor din noapte devinind mai plăcută decât forma proastă pe care-o ai zi de zi. Fiind atacat în atâtea feluri și din atâtea direcții, nici nu mai știi motivul real care te-a adus în starea asta. Cântecele noastre vin ca o reflectare a lipsei de sensibilitate în care trăim. Poate e timpul să ne întărim, să alungăm ipocrizia și să ne confruntăm cu sentimentele bune și rele deodată...și să găsim ceva mai profund dincolo de infinita superficialitate a cotidianului.”
https://www.youtube.com/watch?v=veX-n20DCRs
https://consequenceofsound.net/2017/06/brazilian-psych-rockers-boogarins-share-surprise-new-album-la-vem-a-morte-stream/
Apropo de „tropicalia”, termenul stilistic se potrivește perfect și unei alte descoperiri recente pornind de la o compilație a unui italian de care nu știam,
Gerardo Iacoucci - Le Avventure (rec. 1970, rel. Finders Keepers, 2017).
Dezvoltând subiectul am aflat că e vorba aici de o selecție dintro serie de 3 rare, scurte și valoroase albume/LPs numerotate 1-3, cu-adevărat aventuroase în 1970, scoase la scurt timp de la apariția mișcării artistice braziliene antropofage „tropicália/tropicalismo” a cărei ecouri și efecte s-au făcut resimțite imediat și în Europa. Fără a leza calitativ muzica deloc complicată -ca o „joacă de copii”, ca să mă folosesc de unul dintre titluri- a acestor buchete de miniaturi, doar ca o caracteristică pur formală: rar găsești pe aceste 3 + 3 albume vreo piesă de peste 3 minute, cum scurte sunt și albumele în sine, de circa 30 min. fiecare. În 2 cazuri Iacoucci a folosit un pseudonim:
* G.(Gerardo) Iacoucci - L'Avventura N.1 (Deneb, 1970)
* H.Caiage (Gerardo Iacoucci) - L' Avventura N. 2 (Deneb, 1970)
* G. (Gerardo) Iacoucci - L'Avventura N. 3 (Deneb, 1970)
* Gerardo Iacoucci - Simbolismo Psichedelico: Music for radio & TV (St. Germain Des Prés, ?/Deneb, 2015)
* Amedeo Tommasi & H. Caiage (Gerardo Iacoucci) - Carnet Turistico (Deneb, 1970)
* Amedeo Tommasi & Gerardo Iacoucci - Giochi Di Bambini (Flower, 1975)
3 piese legate din compilația Gerardo Iacoucci Le Avventure, „From Tokyo To L.A / Tradimento / Agguato”:
https://www.youtube.com/watch?v=CPMJuMz-HAA3 piese legate din compilația Gerardo Iacoucci Le Avventure, „From Tokyo To L.A / Tradimento / Agguato”:
* Gabrielle Papillon (Canada) - Keep the Fire (2017)
Plăcută surpriză, muzical și liric, această canadiancă ce-și autodefinește noul album „epifanie...fundal muzical al unei picături de viață” și în care parcă și-a „pus sufletul pe tavă” de la primele acorduri de vioară din „Uvertură pentru păstrătorul focului”, după o perioadă de circa 3 ani de clarificări personale sentimentale survenite de-a lungul înregistrărilor cu producătorul Daniel Ledwell și mixeristul Corey LeRue (ambii din echipa precedentului „The Tempest of Old”, 2015) a ceea ce inițial trebuia să se numească „What To Keep?” Răspunsul s-a conturat spre final când cantautoarea asociată de critici unor Florence + The Machine, Tori Amos, Joanna Newsom, Suzanne Vega sau Sarah McLachlan, a găsit răspunsul la ce merită păstrat pentru a merge mai departe: „focul”, desigur lăuntric, în sens metaforic. Alt album frumos din trecut, chiar dacă nu la nivelul următoarelor, e și „The Currency Of Poetry” (2011).
https://www.pastemagazine.com/articles/2017/10/gabrielle-papillon-keep-the-fire-review.html
http://www.popmatters.com/post/gabrielle-papillon-keep-the-fire-audio-premiere/
„When The Heart Attacks on Back Home”:
https://www.youtube.com/watch?v=oRZT1J-KWO4
https://www.pastemagazine.com/articles/2017/10/gabrielle-papillon-keep-the-fire-review.html
http://www.popmatters.com/post/gabrielle-papillon-keep-the-fire-audio-premiere/
„When The Heart Attacks on Back Home”:
https://www.youtube.com/watch?v=oRZT1J-KWO4
* Ronnie Montrose, Ricky Phillips and Eric Singer - 10 X 10 (2017)
Basistul Ricky Phillips (Styx, Bad English) și bateristul Eric Singer (Kiss, Alice Cooper) sunt aliații de bază ai chitaristului dispărut în martie 2012 la 64 ani, care au finalizat după moartea sa acest album-tribut. „10 X 10” înseamnă 10 piese cu 10 vocaliști „prieteni și aliați” diferiți de la piesă la piesă, plus alți muzicieni celebrii influențați de același Ronnie între care și Sammy Hagar care contribuise la 2 dintre cele mai reprezentative și influente albume din perioada 1973-1975, „Montrose” și „Paper Money” :
01. "Heavy Traffic" featuring Eric Martin & Dave Meniketti
02. "Love Is An Art" featuring Edgar Winter & Rick Derringer
03. "Color Blind" featuring Sammy Hagar & Steve Lukather
04. "Still Singin' With The Band" featuring Glenn Hughes, Phil Collen & Jimmy "Z" Zavala
05. "Strong Enough" featuring Tommy Shaw
06. "Any Minute" featuring Mark Farner & Ricky Phillips
07. "The Kingdom's Come Undone" featuring Ricky Phillips & Joe Bonamassa
08. "One Good Reason" featuring Bruce Turgon & Brad Whitford
09. "Head On Straight" featuring Davey Pattison & Marc Bonilla
10. "I'm Not Lying" featuring Gregg Rolie, Tom Gimbel & Lawrence Gowan
https://www.youtube.com/watch?v=3TPI-Up5zZw
https://www.youtube.com/watch?v=jOilsnPD14w
* Supersonic Blues Machine - Californisoul (2017)....with Robben Ford, Billy Gibbons, Eric Gales, Steve Lukather & Walter Trout.
* Ten Years After - A Sting in the Tale (2017)
https://www.youtube.com/watch?v=wKnjRBk2Xjc
Ca să nu închei totuși cu albume din sfera „mainstream”, l-am inclus și pe acesta:
01. "Heavy Traffic" featuring Eric Martin & Dave Meniketti
02. "Love Is An Art" featuring Edgar Winter & Rick Derringer
03. "Color Blind" featuring Sammy Hagar & Steve Lukather
04. "Still Singin' With The Band" featuring Glenn Hughes, Phil Collen & Jimmy "Z" Zavala
05. "Strong Enough" featuring Tommy Shaw
06. "Any Minute" featuring Mark Farner & Ricky Phillips
07. "The Kingdom's Come Undone" featuring Ricky Phillips & Joe Bonamassa
08. "One Good Reason" featuring Bruce Turgon & Brad Whitford
09. "Head On Straight" featuring Davey Pattison & Marc Bonilla
10. "I'm Not Lying" featuring Gregg Rolie, Tom Gimbel & Lawrence Gowan
https://www.youtube.com/watch?v=3TPI-Up5zZw
https://www.youtube.com/watch?v=jOilsnPD14w
* Supersonic Blues Machine - Californisoul (2017)....with Robben Ford, Billy Gibbons, Eric Gales, Steve Lukather & Walter Trout.
* Ten Years After - A Sting in the Tale (2017)
Până să mă hotărăsc să finalizez postarea au mai apărut 2 albume de același gen, primul căruia i s-ar fi potrivit mai bine titlul „Californiblues”, cu 5 invitați marcanți prin care Lance Lopez (gtr, voc), Fabrizio Grossi (bass) și Kenny Aronoff (drums) continuă ce-au început atât de bine în 2016 pe „West Of Flushing, South Of Frisco”.
Al 2-lea cu coperta „vintage” în sepia e cu britanicii veterani Chick Churchill și Ric Lee care vor să demonstreze că se poate și fără răposatul Alvin Lee, acum cu Marcus Bonfanti ca frontman vocalist/chitarist și cu veteranul Colin Hodgkinson la bas. Meritoriu demers, dar vraja de altădată nu mai există, s-a dus, sunt totuși „too many Years After”...https://www.youtube.com/watch?v=wKnjRBk2Xjc
Ca să nu închei totuși cu albume din sfera „mainstream”, l-am inclus și pe acesta:
* UUUU (Edvard Graham Lewis & Matthew Simms, ambii ex-Wire + Valentina Magaletti din Vanishing Twin & Thighpaulsandra / ex-Coil, Spiritualized) – UUUU (S/T) (Emego, 2017)
De 4 X „U” e un supergrup 4-tet de rock „industrial, drone, noise și electro” aflat la debut întro explorare sonoră „schizofrenică” plasată între ambient, abstracție și improvizație liberă și care necesită obligatoriu pentru abordare o stare și o dispoziție aparte, alături de o minimală apetență pentru muzica grupurilor amintite.
„A new and beautiful beast” consideră albumul revista The Quietus într-un „review” extins în care piesa centrală „Five Gates” amintește de perioada timpurie The Cure iar „The Princess Anne Love Cassette” sau „Verlagerung...” dinspre final, de faza sinonimă a grupului Tangerine Dream:
http://thequietus.com/articles/23301-uuuu-uuuu-album-review
De 4 X „U” e un supergrup 4-tet de rock „industrial, drone, noise și electro” aflat la debut întro explorare sonoră „schizofrenică” plasată între ambient, abstracție și improvizație liberă și care necesită obligatoriu pentru abordare o stare și o dispoziție aparte, alături de o minimală apetență pentru muzica grupurilor amintite.
„A new and beautiful beast” consideră albumul revista The Quietus într-un „review” extins în care piesa centrală „Five Gates” amintește de perioada timpurie The Cure iar „The Princess Anne Love Cassette” sau „Verlagerung...” dinspre final, de faza sinonimă a grupului Tangerine Dream:
http://thequietus.com/articles/23301-uuuu-uuuu-album-review
La orizont se întrevede pe-aici un episod italian, între ultimele albume/recuperări de prog-rock interesante fiind și următoarele 2 X 2 sugerate de pagina „Vinylmania” administrată pe Facebook de împătimitul colecționar Daniel Ionescu/Dion Yonesko, același semnatar al unui cuprinzător și lămuritor articol, probabil primul în limba română despre școala/stilul prog-rock de la Cantebury/UK, publicat în ultimul număr al revistei „Sunete”:
* Procession (Italy) - Frontiera (1972)
* Procession (Italy) - Esplorare („Fiaba” 1974 re-recorded + new material) (2008)
* Arti + Mestieri (Italy) - Tilt: Immagini Per Un Orecchio (1974)
* Arti + Mestieri (Italy) - Giro Di Valzer Per Domani (1975)
