ALBUME INEDITE DIN COLECTII ANONIME: Despre „Heterotopia” și încă vreo 50 +...albume, pe scurt

* (Lainey) Schooltree - Heterotopia -2 CD- (2017)

Dacă prin trupele The Steamy Bohemians, Jerkus Circus și Bent Wit Cabaret n-a reușit să se facă cunoscută în afara zonei Boston de reședință, prin formula „Școală-copac” care-i poartă numele tânăra Lainey a făcut-o cu siguranță, mai ales cu noul dublu-set epic, un candidat cert la „albumul prog-rock al anului” la scară globală!
Postarea asta va fi destul de amplă, așa încât nu insist pentru că găsiți pe pagina mea de profil de pe Facebook o postare din 2 octombrie cu descrierea culeasă din mai multe surse de limbă engleză, inclusiv cea de pe YouTube unde se poate asculta albumul integral (vezi link-ul al 2-lea):
https://www.facebook.com/victor.andries.5
https://www.youtube.com/watch?v=CCvOC0gjYf0

După plăcuta surpriză a acestui album atât de matur, n-am rezistat ispitei și am abordat și anteriorul:
* Schooltree - Rise (2013)
Primele circa 30 min. (din 41 și ceva...în total) am avut impresia că ascult un album Tori Amos cu o tentă mai prog...apoi a urmat îndrăzneața temă-titlu de sub 3 min. cu ceva efecte și finalul à la Kate Bush, timbrul lui Lainey aseamănându-se cu a ambelor. Cu-atât mai meritoriu e noul „Heterotopia” unde n-am mai avut aceleași senzații, dovada câștigului de originalitate în primul rând componistică din partea cantautoarei-lidere.

* Tangerine Dream - Quantum Gate (2017)
* Deuter (Germany) - Space (2017)
* Caterina Barbieri - Patterns Of Consciousness -2 LP- (2017)
3 albume care se încadrează bine în curentul electronic „Berlin School”, cu Tangerine Dream întro nouă componență care încearcă să ducă mai departe onoarea ilustrului nume, veteranul „new age”-ist german de 72 ani Deuter și o promițătoare electronistă italiancă de doar 27 ani, stabilită la Berlin.
Apropiate stilistic sunt și următoarele titluri între care și cele cu veteranul ambiental american Laraaji (un fel de replică de peste ocean a lui Brian Eno) revenit la 73 ani cu 2 albume noi...și cu câțiva japonezi implicați întro serie de albume cu o doză mare de experiment:

* Gel-Sol (Andrew Reichel) – Horse Head Bookends (2017)

* Laraaji (Nadabrahmananda) (a.k.a. Edward Larry Gordon) - Bring On the Sun/Sun Gong (2017)

* Realistic Monk (Carl Stone & Miki Yui) - 5.3.17 (2017)
* Midori Takada & Masahiko Satoh – Lunar Cruise (1990, Reissue 2017)

* Merzbow & Alessandro Cortini - S/T (2017)

* Nmesh (Alex Koenig) - Pharma -2 CD- (2017)...."electronic/experimental techno" à la Art Of Noise.
* Four Tet (Kieran Hebden) – New Energy (2017)

* Papir (Denmark) - V -2 CD- (2017)...."post/psych-rock trio"

Laraaji

* The Zodiac/Mort Garson - Cosmic Sounds: Celestial Counterpoint with Words and Music (1967, Reissue 2017)...."poetry & song à la The Doors/Jim Morrison"

O reeditare după jumătate de veac, rară și valoroasă, pretabilă la fel de bine și ultimului calup mare de Prog pregătit spre final...LP/album de rock psihedelic alert cu 12 piese = numele zodiilor tratate astral, începând cu Berbec și terminat de Pești.

* David Crosby - Sky Trails (2017)

* Stephen Stills & Judy Collins - Everybody Knows (2017)

* Leon Russell – On a Distant Shore (2017)

* Van Morrison - Roll with the Punches (2017)
* Black Country Communion - BCCIV (2017)

Greii rockului clasic nu se dezmint și nu dezamăgesc, foștii colegi din C.S.N. (&Y.) acționând separat: Crosby în linia bunelor albume din ultimii ani, Stills în trioul The Rides anul trecut iar în 2017 în colaborarea cu folk-ista Judy Collins de 78 ani. Cu regretatul Leon Russell (mentorul lui Elton John) avem un album apărut postum, bardul irlandez Van „The Man” oferă 5 piese noi iar supergrupul BCC cu Glen Hughes, Derek Sherinian, Jason Bonham și mezinul Joe Bonamassa a ajuns la al 5-lea opus, fără ceva imprevizibil, totuși...

Prin Judy Collins fac legătura cu un set de noi albume de cantautoare, primele 2 veterane folk-rock US/UK iar următoarele mult mai tinere, sub 40 ani, cărora le-am găsit încadrări stilistic ale albumelor, pe scurt:

* Linda Perhacs - I'm a Harmony (2017)

* Judy Dyble & Andy Lewis - Summer Dancing (2017)

* Lizz Wright - Grace (2017)...."gospel, soul, americana"

* Jennie Abrahamson (Sweden) – Reverseries (2017)...."dream pop, electronica"

* Will Samson - Welcome Oxygen (2017)...."psych-folk"
* King Krule (Archy Marshall) - The Ooz (2017)...."jazz, punk, dub, hip-hop"

* Mario Diaz de Leon (synth)/TAK Ensemble – Sanctuary (Denovali, 2017)
* Guy Andrews (UK) (feat. Alev Lenz, Turkey/Germany) - Tåke (norwegian for "Mist" or "Fog") (2017)...."electronic/post-rock"

* Alev Lenz (Turkey/Germany) - Two-Headed Girl (2016)
Set de 5 extrem de interesante albume cu tineri cantautori și/sau instrumentiști, W.S., K.K. și G.A. povestindu-și pe note muzicale experiențe personale recente, în ordine: o așteptare inspirată în aeroport după un accident în Portugalia în care autorul și-a pierdut 2 dinți, o idilă sentimentală între un enigmatic muzician cu subconștient turbulent și o tânără din Barcelona, respectiv o călătorie din UK în zona Bergen/Norvegia la ale cărei impresii ajută și o vocalistă turco-germancă...între care și un „Sanctuar” ritualistic de clasic contemporan al unui cuartet de corzi din New York condus de electronicele liderului Mario al trupei metalice (?!) Luminous Vault, influențat de maeștrii inovatori Stockhausen, Scelsi, Messiaen și Iancu Dumitrescu.
Videoclipul la Will Samson:„Welcome Oxygen”:
https://www.youtube.com/watch?v=xIWcAVyNvcw
Sanctuary:
https://www.youtube.com/watch?v=8nQmTbDj83g

* Tim Bowness (No-Man) - Songs From The Ghost Light (2017)
...cu Ian Anderson/Jethro Tull și Kit Watkins (keybs)/Camel, Happy The Man. În linia bunelor albume anterioare, ceea ce mi se pare valabil și pentru:

* Ben Frost - The Centre Cannot Hold (2017)....recorded by Steve Albini
Videoclipul la piesa „Threshold Of Faith”:

https://www.youtube.com/watch?time_continue=1&v=Z1_sSbXoDH0

* Silver Horses (Italy/UK) - Tick (2017)

....* Silver Horses (Italy/UK) - S/T (2012)
* Radio Moscow – New Beginnings (2017)
„Caii de argint” sunt italieni, trioul Gianluca Galli (gtrs), Andrea Castelli (bass) și Matteo Bonini (drums)...dar „herghelia” îl are în față pe vocalistul englez de 60 ani Tony Martin (a.k.a. Anthony Philip Harford), fost în Black Sabbath în intervalul 1987-1995...de unde și sound-ul foarte...„„british '70's hard rock” al albumelor. Mulțumesc Marius Kraxner pentru că din Germania mi-ai făcut cunoscut acest grup!
Trioul american Radio Moscova din Story City/Iowa revine cu albumul de studio nr. 5, fără surprize, pe aceleași coordonate ale albumelor dinainte:
https://en.wikipedia.org/wiki/Radio_Moscow_%28band%29

Până la calupul consistent de rock progresiv aș insera câteva trupe/albume mai speciale și de nișă din scena alternativă (americană la primele 5, australiană la ultimul), incluzând aici grupul condus de David Thomas -nu-i o compilație cum ar lăsa să se înțeleagă titlul, ci un album nou-...pe eternii anonimi „rezidenți” care-și mai reciclează din vechile materiale, pe chitaristul din Sonic Youth cu un surprinzător de accesibil album și pe mult mai majorii Primus care revin după mai mulți ani de pauză cu un material-concept bazat pe cartea pentru copii „The Rainbow Goblins” a italianului Ul de Rico din care liderul basist & vocalist Les Claypool obișnuia să le citească copiilor săi când erau mai mici:

* Pere Ubu - 20 Years in a Montana Missile Silo (2017)

* The Residents – Dot.Com (2017)

* Primus - The Desaturating Seven (2017)

* Lee Ranaldo (gtr, Sonic Youth) – Electric Trim (2017)
* Oxbow - Thin Black Duke (Hydra Head, 2017)

* Tony Buck (The Necks’ drummer) - Unearth (2017)

...plus alte două cu artiști mai cunoscuți pe la noi, mai ales pentru că au concertat prin Ro:

* Devin Townsend Project - Transcendence -2 CD- (2016)

* Tricky - ununiform (2017)

„Prog & beyond” (un „dincolo de...” cu de toate: „psych, stoner, drone, indie, space, DIY, dub, post-punk, noise, techno, etc):

Postez acum următoarea lungă listă ascultând curios noul Robert Plant, deci fără nicio legătură stilistică. Nici pomeneală să fi aprofundat mai temeinic următoarele albume pentru care-aș fi avut nevoie de un „lux” minimal de timp de vreo 15 ore...totuși ele merită măcar superficial abordate și în orice caz menționate. Observați și dispersia geografică largă a artiștilor:

* Gentle Giant (UK) - Three Piece Suite (Steven Wilson Mix) (2017)
....nimic nou componistic, doar îmbunătățiri tehnice ale sunetului unor piese clasice din anii '70 realizate de meșterul S. Wilson.
* Kaipa (Sweden) - Children Of The Sounds (2017)

* The Janitors (Sweden) - Horn Ur Marken -LP/CD/Cassette- (2017)

* F Ingers (Carla Dal Forno, Tarquin Manek & Samuel Karmel/Australia) - Awkwardly Blissing Out (2017)
https://www.youtube.com/watch?v=MT3wbw3kBhw

Awkwardly Blissing Out

* Sendelica (UK) - The Cromlech Chronicles (2016)

* Nothing More (Texas/US) - The Stories We Tell Ourselves (2017)
* Balmorhea (Texas/US) – Clear Language (2017)

* METZ (Toronto/Canada) - Strange Peace (2017)

* Maat Lander & Øresund Space Collective (Russia & Denmark/Sweden/US) - Split -LP- (2017)

* Yang (France) - The Failure of Words (2017)
* Unreal City (Italy) - Frammenti Notturni (2017)

* Behind the Shadow Drops (Takaakira „Taka” Goto: gtr/MONO/Japan) – H a r m o n i c (2017)

Foarte buni italienii „Oraș Ireal” cu „Fragmente nocturne”!

Frammenti Notturni

Dacă ați ajuns în acest punct, hai mai suportați și 2 noi apariții ale unui compozitor de muzică de film, primul un O.S.T., al 2-lea un triplu album Various Artists gen tribut:

* Max Richter - Taboo (Music From The Original TV Series) (2017)

* V.A. – Behind the Counter with Max Richter -3 CD- (2017)