„Captură de lumină”, perlă a Neo-Prog-ului britanic...plus mai mult de „7 minuni ale lumii” noi discografice

* John Holden (UK) - Capture Light (Self Release/John Holden Music, 2018)
   - John Holden - Guitar, Bass, Keyboards, Drums
   - Oliver Day - Guitar, Lute
   - Joe Payne (ex-The Enid) - Vocals
   - Oliver Wakeman - Piano, Moog
      & Guests: Billy Sherwood, Peter Jones (Tiger Moth Tales), Gary O'Toole & Julie Gater from Steve Hackett's Band, etc
Lăudat și recomandat de Steve Hackett, acest album-concept de rock progresiv simfonic e creația unui muzician rutinat de studio și mare fan de o viață al grupului Yes, aflat totuși la debut solo...și are ca idee a titlului un fapt istoric real, rivalitatea profesională dintre maestrul veronez și ucenicul venețian, respectiv dintre pictorii italieni Tițian și Tintoretto din sec. XVI...dar pe care ironia soartei i-a făcut până la urmă părtași -pe Tițian post-mortem- la finalizarea lucrării „Il Paradiso (Paradisul)”. Alte subiecte diverse ale cântecelor sunt depresiile și inimile frânte, conchistadorii spanioli sau cazul atletului de culoare de legendă Jesse Owens, multiplu medaliat la Jocurile Olimpice din Germania nazistă a anului 1936. Acestea și multe alte detalii sunt dezvăluite de autorul însuși în interviul acordat lui Geoff Bailie la finalul lunii februarie, interviu pe care-l găsiți mai jos în link-ul „sonic perspectives”:

https://www.sonicperspectives.com/interviews/interview-with-john-holden/

 - „Tears from the Sun Pt.1”:
https://www.youtube.com/watch?v=m66kypofG3U


* Elysian Fields [Mark J.(effrey) Dye] - Seven Wonders of the World (2018)
Iată o apariție foarte provocatoare și rară, un proiect reșapat al unui muzician veteran retras stabilit în  Florida și care, după ce s-a ocupat de muzică (chitară, vioară și claviaturi) ca lider fondator al acestui grup transformat apoi în „Impulse” în primii lui circa 20 ani activi, a schimbat job-ul cu arta video, emisiuni TV, consultanță în electronică, specialist în MIDI și sintetizatoare în următorii peste 30, perioadă în care, lucrând printre alții pentru Van Halen, Giuffria sau Gino Vannelli, alte „Câmpii ale Elysiei” fără nicio legătură cu el s-au făcut cunoscute pe scena muzicală. „Prima dragoste nu se uită”...și iată-l din nou activ aici în fruntea trioului de Prog-Rock (cu Andrew Winton: keybs și Timothy Lewis: vocals), chiar anunțând și alte intenții de proiecte viitoare, deocamdată acesta transpunând muzical și omagiind în 56 minute cunoscutele minuni ale lumii antice. Am căutat mai multe date în Internet, inclusiv biografice despre Mark J. Dye, dar fără folos...link-ul util, poate singurul, fiind către site-uri de vânzare ale albumului „Homage” din 2005, o recomandare care se potrivește perfect și „Minunilor...”: „Dacă vă plac Focus, Supertramp, Kansas, Genesis, Emerson, Lake & Palmer, Styx, Gentle Giant, The Alan Parsons Project, Yes sau King Crimson, cumpărați acest CD”.
 - ELYSIAN FIELDS-Seven Wonders Of The World-03-The Statue Of The Olympian Zeus-Prog Rock-{2018}:
https://www.youtube.com/watch?v=PyTvmzbZSC4

* Big Big Train - The Second Brightest Star (2017)....vine după Grimspound (2017) și nu pare mai prejos.

* Tiger Moth Tales (Peter Jones) - Cocoon (2014)
* Tiger Moth Tales - Story Tellers, Part One (2015)
* Tiger Moth Tales - The Depths of Winter (2017)
3 episoade consecutive de studio ale proiectului prolificului vocalist și „povestitor” britanic Peter Jones, trecut între timp și prin trupele Camel (!), Red Bazar („Tales From The Bookcase”, 2016) și prezent ca invitat pe noul Capture Light din debutul postării.
 - Tiger Moth Tales : The Ballad Of Longshank John (Single Edit):
https://www.youtube.com/watch?v=d8BL8EU9WdA

* Wild Havana (Holland) - Wild Havana -Orig. LP 1977- (Mental Experience/Spain, 2018)

Interesant album instrumental eclectic al unui trio incluzându-i pe frații Johan și Cor Smit, înregistrat inițial cu un magnetofon pe 4 canale. Cei doi asigură întreaga instrumentație de coarde, flaute și percuții, cu excepția pianului electric „funky” al lui Kees Angelhart care sună foarte interesant trecut prin efecte.

* Nik Turner / Youth - Pharaohs From Outer Space (Painted World, 2018)
Colaborare insolită între fostul saxofonist/flautist din Hawkwind și ex-basistul Youth (a.k.a. Martin Glover) din trupa post-punk Killing Joke, ambii părăsind „corăbiile” datorită aspirațiilor personale mai mari. Albumul face trimiteri la iluștrii clasici ai jazzului astral și spiritual Sun Ra și Alice Coltrane pe un fond ambiental amintind de guru-ul genului, Brian Eno...plus etosul casei de discuri germane ECM văzut de Youth ca încă un element de inspirație pentru noul label Painted World înființat recent de cei doi. Participarea unor ajutoare notabile precum Jah Wobble (bass), Adamski, Morris Gould și Michael Rendall (keybs, programming), converge la ridicarea calității muzicale a unui album „Faraonii din spațiu” anticipat cel mai bine de o realizare solo din urmă cu exact 40 ani a lui Nik Turner, înregistrată la poalele piramidei egiptene Giza: albumul Xitintoday (1978), produs de chitaristul Steve Hillage.
https://www.allaboutjazz.com/pharaohs-from-outer-space-nik-turner-and-youth-painted-word-review-by-chris-may.php

 - „Psyck Satellites In Sumarian”:
https://www.youtube.com/watch?v=gTh-2FeFL7M&list=PLCklDyQ6sju1DPat_8UnoKdE5Pfp1HC2s&index=9

                                            Xitintoday






* Kontinuum (Ingi Þór Pálsson / Iceland) - No Need to Reason (2018)....„Space Rock”
....„for friends of intelligent dark music...recommended if you like Solstafir, Katatonia, Grave Pleasures”.
* Heilung („Healing”) - Lifa -Live at Castlefest- (2017)...."Nordic Ritual/Ceremonial Folk, Shamanic"
* Lunear (France) - Many Miles Away (2018)

 - Jean Philippe Benadjer : Guitars / Bass / Vocals
 - Sebastien Bournier : Drums / Vocals
 - Paul J. No : Keyboards / Lead Vocals
Album frumos și melodios în stilul prog-ului clasic, acesta al trioului francez, primul în care vechii prieteni „lun(e)ari” Sebastien și Paul, după ce vreo 20 ani au cântat fiecare pe albumul celuilalt, au hotărât să facă muzică și împreună.
https://lunear.bandcamp.com/

* After Nations (Andrew Elliott, gtr) - Consteleid (2018)
* Glenn Jones – The Giant Who Ate Himself and Other New Works For 6 & 12 String Guitar (2018)

                                        "Avant Prog" Compact Set
...inspirat de preferințele domnului Hans de Vitte din Bruxelles/Belgia căruia i se cuvin mulțumiri pentru excelenta selecție!
Grupate pe țări, setul masiv de trupe/artiști cu albume mai noi sau mai vechi are dominantă ca instrumentație preferată a lui Hans, claviaturile...iar la polul opus, discreta până la lipsa totală a vocii umane. Seria e totuși deschisă de un clasic cantautor și claviaturist „enigmatic” polonez, atenție la acesta, la contingentul masiv italian dar și la artiștii din Belarus și Ucraina care se ridică la nivelul vesticilor! Sublinierile sunt preferatele mele întro fază incipientă cu multe albume ascultate doar superficial, între care și două titluri cu videoclipuri însoțitoare la care specificația caselor de discuri le indică tenta „jazzy” de tip „fusion”:

* Czeslaw Niemen (Poland) - Katharsis (1975)
* Machine Mass....Plays Hendrix (MoonJune, 2017)
 - MACHINE MASS PLAYS HENDRIX 2016 - the making of:
https://www.youtube.com/watch?v=XJ_Teknrbts

* Aliante (Italy) - Forme Libere (2017)
* Areknames (Italy) - In Case of Loss (2010)
* Areknames (Italy) - Love Hate Round Trip (2006)
* Basta! (Italy) - Elemento Antropico (2016)
* GnuQuartet (Italy) - Karma (In Prog) (2014)
* GnuQuartet (Italy) (feat. FiloQ) - Muse_ic: GQ Play Muse (2013)
* Samuele Bersani (feat. GnuQuartet, etc) - La Fortuna che Abbiamo -2 CD live- (2016)
* Taproban (Italy) - Ogni Pensiero Vola (2001)
* Taproban (Italy) - Outside Nowhere (2004)
* Taproban (Italy) - Per Aspera Ad Astra (2017)
* Taproban (Italy) - Posidonian Fields (2006)
* Taproban (Italy) - Two Epic (2010)
* La Bocca Della Verità (Italy) - Avenoth (2016)
* Free Human Zoo (France) - Freedom, Now! (EX-TENSION Records, 2016)
  - Free Human Zoo - Maniacus (1) - 2016:
https://www.youtube.com/watch?v=hN6WxsRdhjI

* Athanor (France) - Vos Cites sont des Tombeaux (2013)
* Athanor (France) - Vulv'air (2008)
* Anaïd (France) - Libertad (2016)
* Ars de Er (Belarus) - La Vie est Belle (2016)
* Ars de Er (Belarus) - Le Temps Passe (2017)
* Karfagen (Antony Kalugin, Ukraine) - Messages from Afar: First Contact (2017)
* Sunchild (Antony Kalugin, Ukraine) - Messages From Afar- The Division and Illusion of Time (2018)
* Karfagen (Antony Kalugin, Ukraine) - Spektra (2016)
* Farflung (USA) - Unwound Cellular Frown -EP- (2017)
* Glass (USA) - Emergence (2018)
* Ryan Yard (UK) – The Nature of Solitude (2017)
* Schnauser (UK) - Protein for Everyone (2014)
* Tom Slatter (UK) - Fit the Fourth (2015)
* Tom Slatter - Happy People (2017)
* Tom Slatter - Three Rows of Teeth (2013)

* Jordsjø (Norway) - Jord (2017)

* Jordsjø (Norway) - Jordsjø (2015)
* Jordsjø (Norway) - Jordsjø II (2016)
* Needlepoint (Norway) - The Diary of Robert Reverie (2018)
* Jukka Iisakkila (Finland) - Clocks and Clouds (2018)
* Necromonkey (Mattias Olsson & David Lundberg/Sweden) - Show Me Where It Hertz (2015)
* Ursus X (Sweden) - Orion (2017)

Despre Zoogs Rift și The Muffins, inspirați de Frank Zappa și Captain Beefheart, respectiv de Henry Cow

* Zoogz Rift - Amputees in Limbo (Snout/SST, 1982/1986, Reissue 2017)
* Zoogz Rift - Ipecac (Snout/SST, 1984/1986, Reissue 2017)

Aceste 2 reeditări recente -cronologic, albumele nr. 2 & 3- mi l-au readus în memorie pe chitaristul vocalist corpolent demult uitat și între timp clasic, de care luasem cunoștință că există prin anii '90 odată cu provocatorul titlu „Murdering Hell's Happy Cretins” și (parcă) „Nonentity (Water III: Fan Black Dada)”, ambele pe o casetă chrome C90 pe care-o mai am și acum prin cutii. Amicii melomani emigrați în Germania, Marius Kraxner ori cei mai din sud stabiliți în zona Stuttgart, mai toți mari fani Zappa & Beefheart, trebuie să-l fi descoperit și să fi fost sursele primare, pentru ca apoi ceva valuri să facă muzica asta exclusiv de pe casete audio și printre câțiva bucureșteni: Florin „Jumbo” Mihăiță (primul proprietar al clubului Control), Ștefan Pelin (realizator de emisiuni cu rock progresiv la Radio România Tineret), poate Cătălin Teodoru și micul său grup din JADD. Cătălin a lucrat la Radio Sky din Constanța în anii de „glorie liberală” a FM-ului local când se puteau insera prin programe și astfel de muzici necomerciale din colecțiile private ale realizatorilor. La Radio Analog (1999-2005) și Radio Campus (2009-2011) le-am inclus și eu seara cu siguranță, mai selectiv și cu prudență și la West City Radio (2006-2009).
În Timișoara, doar cu Csabi Kalman și (prin ricoșeu) Roland Kocher, între timp și el devenit cetățean german, cred că am comentat subiectul, chiar dacă inițialele casei SST profilată pe punk, heavy & alternative rock la care-au apărut mai toate albumele Z.R. din anii '80, erau cunoscute și altor câțiva colecționari de LPs, CDs originale.
Foarte probabil că „Jumbo” mai avea pe-atunci copii și la alte câteva titluri, oricum puține față de catalogul/discografia cu 16 albume de mai jos, acum la dispoziție aproape completă în format digital. Nu mai țin minte dacă melomanii amici din Deva și Satu-Mare cu care-am împărtășit de altfel mii de albume, au avut curiozități și interes pe subiectul ăsta...dar dacă nu, poate vor avea după ce vor citi pe-aici în ideea lui „never is too late” și „never say never”...că doar toată viața mai aflăm, învățăm și completăm câte ceva, nu-i așa? De ex. eu abia acum am aflat că omul a fost și pictor (ca și modelul său Don Van Vliet/Captain Beefheart!), dar și mare amator și promotor de wrestling, chiar practicant/jucător vreo 2-3 ani:
„Zoogz Rift (born Robert Pawlikowski; July 10, 1953 – March 22, 2011) was an American musician, painter and professional wrestling personality”
https://en.wikipedia.org/wiki/Zoogz_Rift

....wrestling-ul sport/show dur care de altfel se simte în texte, atitudine și muzica sa de manieră Zappa/Beefheart nerecomandată puriștilor pudibonzi, alte surse de inspirație fiind pictura suprarealistă a lui Salvador Dali și romanele romantic realiste ale scriitoarei, scenaristei și filozoafei ruso-americane Ayn Rand. „Pe cât de stimulativ și imaginativ, pe-atât de iritant și vitriolant” îl descria o revistă pe muzicianul rotofei Zoogs Rift, mai mereu cu o figură dacă nu amenințătoare și pusă „pe harță”, atunci cel puțin ironică autoplasată întro perpetuă estetică a urâtului...dar, pe de altă parte, complex și avansat muzical evident înaintea erei sale, întocmai cum a fost și cuplul inspirator principal mai sus amintit. Un titlu de album ca „Born in the Wrong Universe” vine în aceste condiții firesc, iar „noise” (= zgomot) se atașează automat stilului dadaist și experimental al lui și echipelor sale (voce rugoasă zeflemitoare, fuzz-uri chitaristice dinamice, art-pop „deranjant” și „spoken word” fără tabuuri etalate la mulți decibeli, orgă/keyboards stridentă, trombon vesel, etc.)...și totuși cumva melodicitatea și fluența discursului nu sunt abandonate, apărând mereu câte ceva opozit și neașteptat. Găsim pasaje sau chiar piese întregi unde se depărtează de maeștrii săi dar se apropie ca formă de colajul eclectic gen Negativland, alt grup-fanion influent din arealul SST de care poate o să mă ocup separat poate cândva. „Muzica experimentală sălbatică, nebună și „jazzy” e revigorantă, imediat plăcut-accesibilă și te va infecta fără avertisment”, e o altă scurtă caracterizare de pe site-ul său care-mi confirmă cele spuse și mă determină în plus să vă recomand creația asta, altfel cam respingătoare prin titluri, texte, grafică și coperți...pentru că dincolo de astea, muzica sa încă nu pe deplin derulată m-a ținut în „priză” și n-am avut niciodată până acum vreo senzație dezagreabilă, de ex. de vomă („puke”) de pe cele 2 titluri din 1986/87.
Saxofonistul claviturist Aaron Rift, prezent pe mai multe albume Zoogs Rift, deține câteva interesante înregistrări printre care și aceasta de circa 16 minute postată anul trecut cu mărturisiri și considerații generale interesante:
- „Zoogz Rift talks about music theory”:
https://www.youtube.com/watch?v=31k7ReaIVbw

* Zoogz Rift's Micro Mastodons (with special guest star Richie Hass) - Idiots On The Miniature Golf Course (Snout 1979/SST, 1987)

* Zoogz Rift - Interim Resurgence (Snout Records, 1985)
* Zoogz Rift - Looser Than Clams: A Historical Retrospective (Greatest Hits, Vol 1) -cassette- (SST, 1986)
* Zoogz Rift - Island of Living Puke (SST, 1986)
* Zoogz Rift - Son of Puke -cassette- (SST, 1987)
* Zoogz Rift - Water (SST, 1987)
* Zoogz Rift - Water II: At Safe Distance (SST, 1987)
* Zoogz Rift - Nonentity (Water III: Fan Black Dada) (SST, 1988)
* Zoogz Rift & His Amazing Shitheads - Torment (SST, 1989)
* Zoogz Rift - War Zone: Music For Obnoxious Yuppie Scum (Musical Tragedies, 1990)
* Zoogz Rift & Marc Mylar - Nutritionally Sound (Trigon Records, 1990)
* Zoogz Rift - Villagers (Musical Tragedies, 1992)
* Zoogz Rift - Murdering Hell's Happy Cretins (SST, 1995)
* Zoogz Rift - Five Billion Pinheads Can't Be Wrong (AVT Records, 1996)
* Zoogz Rift - School of the Criminally Insane (Not on Label, 1999)
* Zoogz Rift - Born in the Wrong Universe (Creature Internet Solutions, 2001)

 - Zoogz Rift – Nonentity (Water III: Fan Black Dada) [FULL ALBUM | HQ SOUND]:
https://www.youtube.com/watch?v=gDewtM32MHw

Cu vreo 3-4 excepții și celelalte albume din lista de mai sus sunt postate și ascultabile integral pe YouTube. N-am făcut evidențieri/recomandări printre titluri pentru că mi se pare că o muzică de genul Zoogs Rift ori o îmbrățișezi per total ori o respingi tot așa, „în bloc”.

      https://www.vinylmeplease.com/magazine/best-psych-rock/

* Les Rallizes Dénudés - Heavier Than a Death in the Family (2002)
* Melody's Echo Chamber - S/T (2012)
* V.A. Fuzz Club Records/The Reverb Appreciation Society - The Reverb Conspiracy Vol. III (2015)
* White Fence - Family Perfume, Vol.1 (2012)
4 titluri cu care-am completat lista de 10, încă prea puțin ascultată...


...iar la final, scurtă focalizare pe trupa americană activă în intervalul 1974-1981 și al cărui prim album, considerat și cel mai cunoscut, împlinește 40 ani de la lansare, „...un superb și sublim mix instrumental de progresiv stil Canterbury, „fusion”, elemente improvizate și altele”.
„Cea mai impresionantă și inovatoare în stil Henry Cow/Hatfield & The North, The Muffins („Brioșe”) e trupa chintesențială a cărei excelență, inteligență muzicală clară, atingere luminoasă și gamă largă i-a deschis drumul spre succes și i-a asigurat un loc important în panteonul anilor '70 al MAJORILOR rockului progresiv” zicea Chris Cutler, co-fondator Henry Cow.

* The Muffins (USA) - Manna/Mirage (Random Radar Records, 1978)
* The Muffins (with Fred Frith) – Open City (Cuneiform, 1994)...."a collection of unreleased tracks"
* The Muffins - <185> (Random Radar Records, 1996)
* The Muffins - Bandwidth (Cuneiform, 2002)
* The Muffins - Double Negative (Cuneiform, 2004)
* The Muffins - Mother Tongue (Hobart, 2012)

 The Muffins: Dave Newhouse, Billy Swann, Thomas Scott,  Paul Sears

- The Muffins - Queenside:
https://www.youtube.com/watch?v=H0j1y9yojNQ

P.S.: Mana/Mirage a ajuns la mine prin aceleași surse via Germania amintite la început.

De la Suso Sáiz -pionierul "new age"-ului spaniol- la trioul american MOKAVE

* Orquesta De Las Nubes (Suso Sáiz, Pedro Esteban & Mária Villa) - The Order of Change [rec. 1983-1987, rel. Music From Memory/Amsterdam, 2018]

* Suso Sáiz (Spain) - Prefiero El Naranja (1984)
* Suso Sáiz (Spain) - En la Piel del Cruce (1986)
* Suso Sáiz (Spain) - Hypnotics (1992)
* Jorge Reyes, Steve Roach & Suso Sáiz - Forgotten Gods (1993)
* Suso Sáiz (Spain) - Odisea -2 CD- (2016)
* Suso Sáiz (Spain) - Rainworks (2017)
....plus cel de mai jos găsit pe YouTube

Pentru a-l plasa pe spaniol cu muzica sa unde merită, puțină istorie: Spania și mai ales Madridul, după moartea dictatorului Franco din 1975, devine terenul creativ propice și aspiră ca un burete tot ceea ce fusese interzis dinafara țării și cenzurat circa 40 ani ca „produs cultural nespaniol”: „ca tineri atunci aveam cu toții o foame de sunete noi, o mare deschidere în orice direcție din curiozitate, interes și respect pentru diferență, teren fertil pentru expresia și exprimarea personală a muzicianului”, își amintește într-un interviu recent Sáiz care, secondat în principal de percuționistul Pedro Estevan și de soprana Mária Villa, va etala o muzică pătrunsă de new age, ambient, minimalism, jazz fusion, experimental și world music...concret, de la experimentele ambientale ale lui Brian Eno, sunetul contemplativ aerisit marca ECM și improvizațiile tribale tip Art Ensemble of Chicago, la peisajele „new age” ale maestrului Steve Roach (cu care va și colabora mai târziu), ori cele repetitive ale gurului minimalist Steve Reich. Cu acesta din urmă și a sa cunoscută lucrare „Music for 18 Musicians”, revista Pitchfork face în cronica lui „The Order of Change” o paralelă, sesizând de la piesă la piesă asemănări (“Tiempo de Espera”, “El Orden del Azar”) și deosebiri (“Cama Diarmónica”, “Como Un Guante”), punctând dinamica in crescendo a celor 10 piese odată cu inserarea de ritmuri tribale și electronici ale anilor '80...și concluzionând că primul grup a lui Sáiz, trioul „Orchestra norilor” excelează pe potrivit numitul „Ordinea schimbării” de fapt tocmai acolo unde toate aceste influențe și sunete sunt dizolvate într-un cocktail marcă proprie.
https://pitchfork.com/reviews/albums/orquesta-de-las-nubes-the-order-of-change/

Casa de discuri olandeză Music From Memory readuce abia în ultimii câțiva ani la lumină prin reeditări producții uitate sau neglijate din anii ’80 și ’90 ale unor muzicieni mediteranieni portughezi (Nuno Canavarro), italieni (Gigi Masin, Roberto Musci) și spanioli (Javier Bergia, Joan Bibiloni, Pep Llopis) care să găsească rezonanță la noile generații în timp și spațiu dincolo de țările lor și de perioadele amintite....de Suso Sáiz ocupându-se și facilitându-i și noile sale creații cum sunt albumele solo din 2016 și 2017, cu remarci speciale și recomandări suplimentare în ceea ce-l privește pe dublul „Odisea”!

 - Orquesta De Las Nubes - Tiempo De Espera:
https://www.youtube.com/watch?v=UKfrWkaD4Fc

 - [Full Album] Misterios Del Universo (1987) w/ Suso Sáiz, Finis Africae, Luis Delgado, Juan Belda:
https://www.youtube.com/watch?v=lEvZVJsh4b0

O altă formulă de-a sa tot cu un singur album la activ e programată pentru reeditare în 2019, dar prin generozitatea Măriei Sale Domnul Internet, l-am obținut deja în digital din imprimarea originală datată 1985. Percuționistul american Glen Velez, nimeni altul decât părintele fondator al mișcării „modern frame drums” în percuția modernă, câștigător de 4 premii Grammy și invitat special pe acest proiect/album „Muzică sporadică”, este totodată cel care face și puntea de legătură cu MOKAVE din care-a făcut parte, un trio despre care orice fan Oregon ar trebui să știe dacă tot îl includea la bas pe Glen Moore....și să-și procure dacă se respectă (din) cele 3+1 albume pe care va descoperi și un pianist și percuționist la tabla, muzician deja clasic (1946 - 2013) demn de o atenție sporită și o soartă mai bună, e vorba de Larry Karush, participant printre cei 18 muzicieni de pe mai sus amintitul și des invocatul în recenzii album a lui Steve Reich.

* Música Esporádica (Suso Sáiz/Spain) (with Glen Velez) - Música Esporádica (S/T )(Grabaciones Accidentales, 1985)

Pe MOKAVE n-ai cum să-i plasezi stilistic altundeva mai bine decât între Oregon/Ralph Towner și Codona, fiecare dintre cele 3 nume provocând ca într-un puzzle cunoașterea celorlalte două, indiferent cu cine începi (mă refer la neinițiați). Așa am și abordat muzica, curios să detectez analogii și diferențe și mai ales să cunosc ceea ce era cu totul nou pentru mine, pe pianist....care pot acum să zic că se ridică la standardele colegilor și componistic (ponderea pieselor sale e comparabilă însumat pe cele 3 albume cu ale lui Glen Moore) și interpretativ, cei 2 având și un album în duo, o raritate din 1976 de la filiala japoneză a casei germane ECM. Mă gândeam făcând un exercițiu de imaginație că dacă Ralph Towner n-ar fi fost chitarist ci pianist, asemănările cu Oregon ar fi fost sigur și mai mari. De prospectat rămân și albumele solo ale pianistului pentru cine le poate obține, vreo 3 și mai rare decât May 24, 1976...cât și cele solo mai răspândite ale lui Glen Velez.
* MOKAVE (Glen MOore, Larry KArush, Glen VElez)  - Volume 1 (AudioQuest, 1991)
* MOKAVE [Glen Moore (bass), Larry Karush (p-no), Glen Velez (perc)] - Volume 2 (AudioQuest Music, 1992)
* MOKAVE - Afriqúe (AudioQuest Music, 1994)
* Glen Moore & Larry Karush - May 24, 1976 (ECM/Japo, 1976)
* Nancy King & Glen Moore, with Rob Scheps - King on the Road (Cardas Records, 1999)
* (Nancy) King & (Glen) Moore - Impending Bloom (Justice, 1991)

- Mokave (Glen Moore) - Africa 3/2:
https://www.youtube.com/watch?v=E_4ptwaJ8zg

- (Nancy) King & (Glen) Moore, from Impending Bloom:
https://www.youtube.com/watch?time_continue=1&v=eUoktktPPuE

Ce-am mai găsit scormonind prin „Sigiliul” și „Cenușa” „hiper somnorosului” LEF, alte noi apariții, recuperări, rearanjări....

De basistul italian Lorenzo Feliciati (Naked Truth, Berserk!, solo, „L.F. & Friends”, colaborări, etc) m-am ocupat separat urmărindu-i cariera de după 2010/11, e rândul acum al unui alt Lorenzo pornind în urmă de la albumul solo din 2017. O să mai găsim, în afară de realizări cu O.R.k. și Berserk! pe care le știam, respectiv:
- O.R.k. (LEF/Lorenzo Esposito Fornasari, Colin Edwin, Pat Mastelotto & Carmelo Pipitone) – Inflamed Rides (2015)....ex-Berserk!, Porcupine Tree, King Crimson, Marta sui Tubi
 - O.R.k. – Soul of an Octopus (RareNoise, 2017)
 - Berserk! (Lorenzo Feliciati & Lorenzo Esposito Fornasari (aka LEF) – Berserk! (S/T) (RareNoise, 2013)
....și alte „disipări” muzicale interesante ale vocalistului „hiper somnoros” italian cu inițialele LEF, un artist eclectic multi-instrumentist/compozitor/producător însă cât se poate de viu și activ (în ciuda titlului principal sau a unor nume de proiecte „Cenușă” și „Sigiliu” care-ar sugera mai degrabă contrariul), mult influențat ca vocalist de David Sylvian cu care se și lasă comparat în piesele/pasajele cu tonuri joase. Unele formule îl includ și pe „maverick”-ul conațional, „sound designer”-ul Eraldo Bernocchi care va încheia setul cu o recentă colaborare de-a sa separată în trio.
* LEF (Lorenzo Esposito Fornasari: voc, ex-O.R.k., Obake, Berserk!) - HyperSomniac (RareNoise, 2017), „Space rock opera debut album” (conform „www.progarchives.com”), albumul-concept este inspirat de „Tommy” (The Who) și „The Wall” (Pink Floyd), coloană sonoră a unei nuvele „S.F. Horror” gen „1984” interactive „online” cu tot pachetul aferent (texte, coperți, booklet cu desene, animație), cu participarea unor somități ca Bill Laswell (bas), Rebecca Sneddon (sax, ex-Free Nelson Mandoomjazz), Eivind Aarset (gtr), Nils Petter Molvær (tr), Kenneth Kapstad (dr, ex-Motorpsycho, Møster!, Grand General, etc), Ståle Storløkken (organ, keybs, ex-Humcrush, Supersilent, Elephant9, BOL, etc). „Part 1” din videoclipul de mai jos lasă loc și unei foarte probabile viitoare continuări a proiectului.

- HYPERSOMNIAC, „Aran has changed”:
https://www.youtube.com/watch?v=ERLrzR7ZTpE

- HYPERSOMNIAC "LET THE SUN FALL APART" live in OSLO:
https://www.youtube.com/watch?v=60YicEF_M5A

     - Obake – Mutations (RareNoise, 2014)

     - Obake – Draugr (RareNoise, 2016)

     - Sigillum S – Abstraction (1999)

     - Sigillum S – 23/20 -2 LP- (2007)

     - Ashes – Ashland (1994)

     - Ashes – Unisono (2007)

     - [SIMM] (Mick Harris' Scorn project) – Visitor (2013)

     - [SIMM] – Welcome (1996)
 - Grand General (Norway) - S/T (Rune Grammofon, 2013)

 - Eraldo Bernocchi, FM Einheit, Jo Quail – Rosebud (2017)...."experimental, industrial"

RECUPERĂRI din anii '90, grație amicului Szeles Attila, pe urmele soprano-saxofonistului, claviaturistul și percuționistul Nicola Alesini:

* Aquarello (Fabio Capanni, Hans-Joachim Roedelius, Nicola Alesini) - To Cover the Dark (1993)

* (Hans-Joachim) Roedelius feat. Fabio Capanni & Nicola Alesini - Aquarello (1998)

* (Hans-Joachim) Roedelius, (Fabio) Capanni, (Nicola) Alesini - Friendly Game (1995)

* Nicola Alesini & Pier Luigi Andreoni feat. David Sylvian, Roger Eno, David Torn & Harold Budd - Marco Polo (1995)

* Nicola Alesini & Pier Luigi Andreoni - Marco Polo, Vol.2 (1999)

Noutăți cu dominantă...
....FOLK, WORLD:

* Cowboy Junkies (Canada) – All That Reckoning (2018)....„alternative country & folk rock”

* Luluc – Sculptor (2018)....„Australian folk duo”

* Eliza Gilkyson – Secularia (2018)....„USA Folk Rock”

* AHI – In Our Time (2018)...."folk, rock, singer-songwriter, soul"

* Natalia Lafourcade - Musas, Vol.2: Un Homenaje al Folclore Latinoamericano en Manos de Los Macorinos (2018)

* Clannad – Turas 1980 -Live in Bremen -2 CD- (2018)...."Celtic folk"

* The Mystery of the Bulgarian Voices featuring Lisa Gerrard – BooCheeMish (2018)

....INCLASIFICABILI:

* Palm (US) - Rock Island (2018)

* Palm - Shadow Expert -EP- (2017)

* Palm - Trading Basics (2015)
....rock special cântat de 4 muzicieni/actori din Philadelphia:

https://palmnewyork.bandcamp.com/album/rock-island

....PROG, ELECTRONIC, EXPERIMENTAL, etc:

* Pram (UK) – Across the Meridian (2018)...."dream-pop, electronic, post-rock"

* Koenji Hyakkei (Koenjihyakkei) (Yoshida Tatsuya, dr & voc, ex-Ruins) – Dhorimviskha (2018)...”art/prog-rock/fusion”

     - Suport: * Koenjihyakkei (Japan) – Nivraym (2009)

* Carl Stone – Electronic Music from the Eighties and Nineties -2 LP- (Unseen Worlds, 2018)

* ACT! (David Psutka, a.k.a Ceramic TL, ex-Egyptrixx) – Universalist (2018)...."electronic, experimental"

* Laurel Halo – Raw Silk Uncut Wood (2018)....„dance/electronic”

* Laurel Halo – Dust (2017)
* ensemble, et al. – The Slow Reveal (2017)

* V.A. (Russia & Iceland) – Don't You Mess with Cupid, 'Cause Cupid Ain't Stupid [трип (Trip), 2018]...."compilation, electronic, experimental"

* Body/Head (Kim Gordon & Bill Nace) – The Switch (2018)...."experimental, noise-rock"

* Thurston Moore & Umut Çaglar (el-gtrs) – Dunia (2017)

* Collections of Colonies of Bees – HAWAII (2018)

* Evil Blizzard – The Worst Show On Earth (2018)...."alternative/psychedelic rock"

....Avant-Prog, R.I.O.:

* Look de Bouk (France) – Lacrimae Rerum (Ayaa, 1985)

* Look de Bouk – Bec et Ongles (Ayaa, 1991)

* Look de Bouk – L'Âcre Hymne Aérait Rome -Compilation- (In-Poly-Sons, 2003)

* Look de Bouk – Le Monde Entier Moins Le Monde Entier Sans Vous (In-Poly-Sons, 2003)

https://www.youtube.com/watch?time_continue=3&v=lm3boO6VdqQ

...și alți minori Majori: Happy Rhodes, Bon Lozaga, Security Project, Gongzilla, etc...

Anticipând numele principal al postării de azi, încep cu „fericita” completare la subiectul „Anturajului” care-mi lipsise atunci când am focalizat acest grup valoros american de folk psihedelic ambiental, compilația nouă cu 30 piese și versiuni neapărute înainte:
* The Entourage Music & Theatre Ensemble - Ceremony of Dreams: Studio Sessions and Outtakes 1972-1977 -3 CD- (Tompkins Square, 2018)

Un fel de „Kate Bush 2” sau „replica de peste ocean” a britanicei, așa aș putea-o numi pe această cantautoare, chitaristă și electronistă newyorkeză de aproape 53 ani, activă de peste 3 decade, cu un registru vocal (ambitus) acoperind 4 octave...și abia deunăzi descoperită de mine cu ocazia unei compilații recente  (poza de mai sus) care m-a făcut imediat curios: cine e respectiva, cum de n-am știut de ea și ce-a mai făcut?

Ea, cea din poza făcută în 1987 folosită și pentru albumul Ecto, e Happy, „fericită” de la 16 ani când și-a adoptat astfel prenumele real Kimberley. I-am parcurs în mare parte aproape toată discografia personală, prilej cu care am mai dat și de noul proiect-tribut și de un chitarist/vocalist de excepție numit Bon Lozaga, completând totodată goluri din...și actualizând la carierele unor muzicieni consacrați cu care acesta s-a intersectat, precum Percy Jones -basistul din Brand X-, Trey Gunn -ex-King Crimson-, sau Jerry Marotta, bateristul ex-Orleans, Indigo Girls, Hall & Oates, Peter Gabriel (Band), Tony Levin (band), etc. Trăgând linie sub lista de mai jos, constatam uimit faptul aproape incredibil și cumva de neadmis din punct de vedere al fanului fidel dintotdeauna a lui Peter Gabriel, Kate Bush, Gong sau King Crimson: anume că s-au adunat 25-30 ore de muzici mai mult sau mai puțin interesante, după gustul și pretențiile fiecăruia -dar mai toate conectate la numele majore de mai sus- despre care cu câteva zile în urmă nici nu știam că există, cu excepția a 2 albume cu Gongzilla. Și asta fără să mai pun la socoteală și în listă aparițiile lui Lozaga pe câteva albume Pierre Moerlen's Gong unde a alternat la chitară fără a se simți vre-un regres, cu somități ca Allan Holdsworth și Mike Oldfield...sau alături de David Torn (!)...pentru care motive probabil, numele său nu mi-a atras atunci atenția. Le găsiți sistematizate mai jos, cu câteva sublinieri/recomandări.
Revenind la Happy Rhodes (nicio legătură de rudenie cu chitaristul britanic David Rhodes din grupul lui Peter Gabriel), apelăm la Wikipedia:
https://en.wikipedia.org/wiki/Happy_Rhodes

...de unde aflăm de alte 7 colaborări și, printre multe altele, un fapt aparent minor dar care vine ca o confirmare a limitatei audiențe a artistei la nivel global -în Europa de est în orice caz-, anume că prin anul 2000 cover-ul bonus „When the Rain Comes Down” al lui Happy Rhodes de pe reeditarea aceluiași Ecto, a fost din greșeală atribuită de melomanul care a „upload”-at-o pe Internet pentru „share”-uire prin rețeaua Napster, cuplului Kate Bush & Annie Lennox care de fapt nu au cântat niciodată împreună, fapt cumva explicabil dacă observăm că vocea „fericitei” are ceva și din timbrul și inflexiunile lui Annie...
Mai jos, „When the rain came down”, din păcate fără imagini și postată audio doar pe jumătate...dar merită să citiți și „comments”-urile contradictorii:
https://www.youtube.com/watch?v=Ma-I2G3Mfkk

- Happy Rhodes - "Ra Is A Busy God" AUDIO (Many Worlds version):
https://www.youtube.com/watch?v=X90kDgujVMU
- Happy Rhodes live - Tin Angel 05-09-96 2nd Show (VIDEO - full concert):
https://www.youtube.com/watch?v=uWgGAiPJ0fc

* Security Project (Happy Rhodes, Trey Gunn, Jerry Marotta & Michael Cozzi) - Contact -live- (2017)....Peter Gabriel's tribute band
* Security Project - Five -live EP- (2017)
- The Security Project - Here Comes The Flood - 12-7-2015 - The Tralf - Buffalo, NY:
https://www.youtube.com/watch?v=J3YvHRldUc0
* Happy (Kimberley Tyler) Rhodes - Ectotrophia -compilation- (2018)...."art/dream pop, singer-songwriter"
* Happy Rhodes - Rhodes (Volume) I (Self Released, 1986, Reissue CD 1992)
* Happy Rhodes - Rhodes (Volume) II (Self Released 1986, Reissue CD 1992)
* Happy Rhodes - Rearmament -cassette/CD- (1986)
* Happy Rhodes - Ecto (1987)
* Happy Rhodes - Many Worlds Are Born Tonight (1988)
* Happy Rhodes - Warpaint (1991)
* Happy Rhodes - Equipoise (1993)
* Happy Rhodes - The Keep + (1995)
- Happy Rhodes live - (Higher Quality) "Temporary And Eternal" (The Keep session):
https://www.youtube.com/watch?v=YiIqnvFAoHs

* Happy Rhodes - Find Me (2007)

* Bon Lozaga (gtr, voc) - Full Circle/Coming Home (1993)
* Bon Lasaga - Trace of Chaos (2015)
* Bon (Lozaga) - To the Bone (1996)
* Bon (Lasaga) - Two Plus Two -Compilation- (2004)
* Sonic Abandon (Bon Lozaga & Tilman Reitzle) - Sonic Abandon (S/T) (1995)
* Project Lo (Bon Lozaga: gtrs & Jim Loretangeli: keybs) (with Percy Jones: bass) - Dabblings In The Darkness (1995)
* Project Lo (Bon Lozaga with Happy Rhodes, Percy Jones, etc) - Black Canvas (1997)
- Project Lo with Happy Rhodes - "Perfection":
https://www.youtube.com/watch?v=UPJR9fkWvA4
* Soften The Glare (Bon Lozaga, Ryan Martinie & Mitch Hull) – Making Faces (2017)
- Soften The Glare - Making Faces (2017) (Full Album):
https://www.youtube.com/watch?v=fonDsCqxxT0

* Gongzilla (Pierre Moerlen's Gong) - Suffer (1995)
- GONGZILLA "SUFFER":
https://www.youtube.com/watch?v=qsgodj7LgCQ

* Gongzilla - Thrive (1996)
* Gongzilla - East Village Sessions (2003)
 - Gongzilla - Percolations part 2 (featuring Pierre Moerlen) live:
https://www.youtube.com/watch?v=6beoA0NX03k

* Gongzilla - Five Even (2008)

* Gongzilla - Live at Asbury Park, NJ (New Jersey) -2 CD bootleg- (2009)
* Geno White (gtr) - Standing in Stereo (1996)

* Geno White - Zero Rider (2001)
* Geno White's Blues Alive - Boiler Room, Cape May NY -2 CD- 02.08.2006
Geno White, chitarist de blues, e ultima descoperire din această „familie” sui generis, Bon Lazaga apărând și pe albumul:
* Gong - Expresso II (1978)

Singura necunoscută despre care am cunoștință că mai există cu Bon Lazaga, via www.discogs.com, este: 

-Tiny Boxes (Bon Lasaga) – Tiny EP (2012)

P.S.:

- Happy Rhodes "When The Rain Came Down" (Official Audio)...acum completă și cu comentarii cu tot, postată în aprilie curent, aici:
https://www.youtube.com/watch?v=jP8Nv8XWMgU

Versiune foarte reușită:
- Bob Holroyd with Happy Rhodes - "Games Without Frontiers" AUDIO (Peter Gabriel cover):
https://www.youtube.com/watch?v=dlwPNjYPpqI

majori și Minori, o inversare intenționată

Cum postările mele includ o sumedenie de nume și titluri alese dintr-un total și mai mare, o să încep cu cei mai cunoscuți artiști/trupe, cu specificația că înșiruirea mini-seturilor grupate stilistic nu este nicidecum întro descreștere valorică, în anumite cazuri chiar dimpotrivă...și cu tot respectul cuvenit primilor 3 veterani încă activi cât și „instituției” prog-rockului numită King Crimson (grup în formula extinsă tocmai aflat încă în turneul european care a inclus și Budapesta). Așa încât pe cei mulțumiți cu ce se oferă în „mainstream” ca sursă pentru informare și educație muzicală personală, îi sfătuiesc să se oprească pe la pozițiile * 6-7 pentru că de acolo în jos până la final pe la * 33-34 se cam iese din „curentul principal”. Sau, de curiozitate, să asculte din tot blocul rămas de circa 25 de titluri -ceea ce înseamnă cam tot atâtea ore-, albumul singular remasterizat al veteranei de 85 ani, regizoarea canadiancă de filme documentare, artista vizuală și activista Alanis Obomsawin. Durează puțin peste 30 minute și cred că n-o să regrete, dincolo de raritatea absolută a materialului artistei cu muzica tradițională a tribului indigen nord american Abenaki, alături de câteva compoziții proprii.
Celorlalți, le recomand cel puțin albumele cu **, incluzând același Bush Lady al canadiencei, apărut în original în 1985.
Mici-mari dezamăgiri, mai ales în raport cu propriile așteptări, le-am avut la noile albume Jah Wobble, Erika Stucky și Ann Dudley:

* Graham Nash - Over the Years... -2 CD Compilation- (2018)
* Paul Rodgers - Free Spirit -live- (2018)
* Ray Davies - Our Country: Americana Act II (2018)

** King Crimson – The Elements: 2018 Tour Box -2 CD- (2018)
* The Orb – No Sounds Are Out of Bounds -Deluxe Edition- (2018)
* Jah Wobble – Dream World (2018)...."electronic, funk, world"
* Anne Dudley – Plays The Art Of Noise (2018)
* The Sea Within  – S/T -Deluxe Edition- (2018)

** Alanis Obomsawin – Bush Lady (1985, Remastered 2018)...."alternative folk, world"
  - Alanis Obomsawin - Bush Lady, live at Le Guess Who? 2017:
https://www.youtube.com/watch?v=9yXBslSySLM
   - Alanis Obomsawin - Odana:
https://www.youtube.com/watch?v=CWetD...
   - Alanis Obomsawin - Of The Earth & Of The Sea / La Berceuse:
https://www.youtube.com/watch?v=KD4h9LmpYI0

https://en.wikipedia.org/wiki/Alanis_Obomsawin

* Erika Stucky (feat. Andreas Scholl, FM Einheit, Knut Jensen & La Cetra Barockorchester, Basel) – Papito (2017)
** Ed Askew – Art and Life (2017)...."folk, art-pop experimental, indie folk acoustic, indie pop, psych-folk, (gay) singer-songwriter New York" (conform www.bandcamp.com)
Dacă v-aș spune că Marc Ribot e fanul acestui pictor și veteran cantautor gay din New Haven, vi s-ar părea un motiv îndeajuns ca să-l cunoașteți și să-l aprofundați? Omul e în actualitate cu un nou album Trapeze tocmai lansat pe 28 iunie și ascultabil aici:
https://edaskew.bandcamp.com/album/trapeze

Pe lângă acest încă prea nou Trapeze vă mai propun discul de anul trecut „Artă și viață”, plus un set consistent de albume mai vechi ale unui muzician care la 78 ani „continuă să compună, observe, să reflecteze și să creeze lumi proprii și viziuni atât de în afara timpului încât oricui i se pot părea potrivite ca să le poate plasa când și unde dorește” (Tiny Mix Tapes, 2013)...și să interpreteze compoziții proprii, în general cu fler teatral tragic. Vocea sa nazală și caldă a fost juxtapusă măgulitor de critici, cu muzicuță sau fără și mai ales în perioada timpurie, lui Bob Dylan...ori din punct de vedere al tremoloului tot mai estompat, lui Willie Nelson. Care titani însă n-au fost atât de importanți când s-a vorbit de pionierii „acid folk”-ului precum mai experimentalul Ed(ward C.) Askew al cărui tragism îl mai putem asocia ușor și unor majori ca Tim Buckley, Nick Drake sau Roy Harper. 

(acid folk-ul cu tot felul de sinonime, pentru că veni vorba, poate fi însușit și din linkul următor, exponenții, incluzându-l pe Askew, ocupând vreo 34 de pagini la secțiunea „artists”: https://www.last.fm/tag/acid+folk )

Suport:

  - Ed Askew - Ed Askew/Ask the Unicorn (ESP Disk, 1968/2007)...."psych folk masterpiece"

  - Ed Askew - Little Eyes (rec. 1970, rel. De Stijl, LP 2003/CD 2007)

  - Ed Askew - Rainy Day Song (Spinning Gold Records, 2008)

  - Ed Askew - Imperfiction -LP- (Drag City, 2011)

  - Ed Askew - For the World (Tin Angel Records, 2013)

  - Ed Askew - Looking for Love -Compilation- (Holy Page Records, 2013)

  - Ed Askew - A Child in the Sun: Radio Session 1969-1970 (2017)

Poate că atenția sporită acordată „acid folk”-istului veteran m-a influențat și în evidențierile următoare, mai toate tot din folk și majoritatea cu succinte descrieri stilistice:

* Jason Crosby – Cryptologic (2017)
* Andy Jenkins – Sweet Bunch (2018)...."folk-rock, indie-pop"

* Lumerians – Call of the Void (2018)...."krautrock/post-punk/psychedelic"
* Weeping Bong Band – Weeping Bong Band -LP- (Feeding Tube, 2018)...."psychedelic post-rock"
* The Skull Defekts – S/T (Thrill Jockey, 2018)...."alternative rock"
* Big Blood – Operate Spaceship Earth Properly (2018)...."alternative folk, experimental"
* Obnox – Murder Radio (2017)...."alternative rock"
* Dead Gurus – Acid Bench (2018)...."alternative psychedelic rock"
** The Hands Free – S/T (2018)...."alternative folk, classical"
....James Moore (gtr, banjo), Caroline Shaw (vln), Nathan Koci (acc) & Eleonore Oppenheim (bass)

* Morteza Hannaneh (Iran) – Tchashm-e-Del (2017)...."classical, experimental, world"
* Ammar 808 – Maghreb United (2018)...."World"
* Diali Cissokho & Kaira Ba – Routes (2018)...."World"
* António Sanches (Cape Verde) – Buli Povo! (1983, Reissue 2018)...."Funaná: Funk, World"
* Mark Fell performed by Drumming Grupo De Percussão – Intra (2018)
* Dawes – Passwords (2018)...."indie-folk-rock"
* Jeffrey Foucault – Blood Brothers (2018)...."folk-rock"
** Oliver the Crow (Kaitlyn Raitz: cello, voc & Ben Plotnick: fiddle, voc) – S/T (2018)...."classical/deep folk"

* Judy Dyble – Earth Is Sleeping (2018)
Tot respectul pentru cantautoarea folk londoneză activă și inspirată și la 69 ani pe albumul urmând cu brio lui Judy Dyble & Andy Lewis - Summer Dancing (2017). Pentru rememorare, sau dacă n-ați știut: Judy Dyble a fost co-fondatoare Fairport Convention iar prin piesele compuse și interpretate împreună cu Ian MacDonald am putea-o considera și din formula incipientă King Crimson (!), cântecele apărând pe compilația:
* Giles, Giles & Fripp - Brondesbury Tapes (1968, CD 2002) / Metaphormosis (LP)
- I Talk To The Wind ／ Giles, Giles and Fripp with Judy Dyble:
https://www.youtube.com/watch?v=qbAELj53oaE

Și pentru că nu-mi amintesc să mă fi ocupat de J.Dyble în detaliu, iată încă câteva repere discografice notabile și recente, cu coperțile la fel de rafinate, reeditări sau noutăți cu invitați iluștrii:
* Trader Horne (Judy Dyble & Jackie McAuley) - Morning Way (1970/2015)

* Judy Dyble - Flow and Change (2013)...cu Matt Malley (ex-Counting Crows) Mike Mooney (Spiritualized), Julianne Regan (All About Eve) & Pat Mastelotto (King Crimson)

* Judy Dyble - Talking with Strangers (2009)...cu Tim Bowness (No-Man), Alistair Murphy (co-autor și producție), Robert Fripp, Simon Nicol, Pat Mastelotto, Ian McDonald, Jacqui McShee (Pentangle)...

* Hamish Kilgour (dr) – Finklestein -LP- (Ba Da Bing!, 2018)...."indie-folk, psychedelic rock"
* Tracy Grammer – Low Tide (2018)...."folk-rock"
** Gwenifer Raymond (Welsh) – You Never Were Much of a Dancer (2018)...."folk, post-John Fahey"

* B. Fleischmann – Stop Making Fans (Morr Music, 2018)...."electronic"
* V.A. – Onda De Amor: Synthesized Brazilian Hits That Never Were (1984-94) (2018)
** Insub Meta Orchestra – 13 & 27 (2017)...."classical, experimental"

P.S.: apropo de site-ul www.last.fm și acid folk, căutând un anumit nume am găsit răsfoind cele 34 pagini, ca o confirmare și inspirație a alegerilor mele, mai mulți artiști prezenți deja cu albume pe acest blog printre care și o artistă din primele postări de-acum 7-8 ani, Linda Perhacs cu al ei Parallelograms (1970):

- Linda Perhacs - Parallelograms (1970) (full album):
   https://www.youtube.com/watch?v=iXBd-SjQxpQ