De la Suso Sáiz -pionierul "new age"-ului spaniol- la trioul american MOKAVE

* Orquesta De Las Nubes (Suso Sáiz, Pedro Esteban & Mária Villa) - The Order of Change [rec. 1983-1987, rel. Music From Memory/Amsterdam, 2018]

* Suso Sáiz (Spain) - Prefiero El Naranja (1984)
* Suso Sáiz (Spain) - En la Piel del Cruce (1986)
* Suso Sáiz (Spain) - Hypnotics (1992)
* Jorge Reyes, Steve Roach & Suso Sáiz - Forgotten Gods (1993)
* Suso Sáiz (Spain) - Odisea -2 CD- (2016)
* Suso Sáiz (Spain) - Rainworks (2017)
....plus cel de mai jos găsit pe YouTube

Pentru a-l plasa pe spaniol cu muzica sa unde merită, puțină istorie: Spania și mai ales Madridul, după moartea dictatorului Franco din 1975, devine terenul creativ propice și aspiră ca un burete tot ceea ce fusese interzis dinafara țării și cenzurat circa 40 ani ca „produs cultural nespaniol”: „ca tineri atunci aveam cu toții o foame de sunete noi, o mare deschidere în orice direcție din curiozitate, interes și respect pentru diferență, teren fertil pentru expresia și exprimarea personală a muzicianului”, își amintește într-un interviu recent Sáiz care, secondat în principal de percuționistul Pedro Estevan și de soprana Mária Villa, va etala o muzică pătrunsă de new age, ambient, minimalism, jazz fusion, experimental și world music...concret, de la experimentele ambientale ale lui Brian Eno, sunetul contemplativ aerisit marca ECM și improvizațiile tribale tip Art Ensemble of Chicago, la peisajele „new age” ale maestrului Steve Roach (cu care va și colabora mai târziu), ori cele repetitive ale gurului minimalist Steve Reich. Cu acesta din urmă și a sa cunoscută lucrare „Music for 18 Musicians”, revista Pitchfork face în cronica lui „The Order of Change” o paralelă, sesizând de la piesă la piesă asemănări (“Tiempo de Espera”, “El Orden del Azar”) și deosebiri (“Cama Diarmónica”, “Como Un Guante”), punctând dinamica in crescendo a celor 10 piese odată cu inserarea de ritmuri tribale și electronici ale anilor '80...și concluzionând că primul grup a lui Sáiz, trioul „Orchestra norilor” excelează pe potrivit numitul „Ordinea schimbării” de fapt tocmai acolo unde toate aceste influențe și sunete sunt dizolvate într-un cocktail marcă proprie.
https://pitchfork.com/reviews/albums/orquesta-de-las-nubes-the-order-of-change/

Casa de discuri olandeză Music From Memory readuce abia în ultimii câțiva ani la lumină prin reeditări producții uitate sau neglijate din anii ’80 și ’90 ale unor muzicieni mediteranieni portughezi (Nuno Canavarro), italieni (Gigi Masin, Roberto Musci) și spanioli (Javier Bergia, Joan Bibiloni, Pep Llopis) care să găsească rezonanță la noile generații în timp și spațiu dincolo de țările lor și de perioadele amintite....de Suso Sáiz ocupându-se și facilitându-i și noile sale creații cum sunt albumele solo din 2016 și 2017, cu remarci speciale și recomandări suplimentare în ceea ce-l privește pe dublul „Odisea”!

 - Orquesta De Las Nubes - Tiempo De Espera:
https://www.youtube.com/watch?v=UKfrWkaD4Fc

 - [Full Album] Misterios Del Universo (1987) w/ Suso Sáiz, Finis Africae, Luis Delgado, Juan Belda:
https://www.youtube.com/watch?v=lEvZVJsh4b0

O altă formulă de-a sa tot cu un singur album la activ e programată pentru reeditare în 2019, dar prin generozitatea Măriei Sale Domnul Internet, l-am obținut deja în digital din imprimarea originală datată 1985. Percuționistul american Glen Velez, nimeni altul decât părintele fondator al mișcării „modern frame drums” în percuția modernă, câștigător de 4 premii Grammy și invitat special pe acest proiect/album „Muzică sporadică”, este totodată cel care face și puntea de legătură cu MOKAVE din care-a făcut parte, un trio despre care orice fan Oregon ar trebui să știe dacă tot îl includea la bas pe Glen Moore....și să-și procure dacă se respectă (din) cele 3+1 albume pe care va descoperi și un pianist și percuționist la tabla, muzician deja clasic (1946 - 2013) demn de o atenție sporită și o soartă mai bună, e vorba de Larry Karush, participant printre cei 18 muzicieni de pe mai sus amintitul și des invocatul în recenzii album a lui Steve Reich.

* Música Esporádica (Suso Sáiz/Spain) (with Glen Velez) - Música Esporádica (S/T )(Grabaciones Accidentales, 1985)

Pe MOKAVE n-ai cum să-i plasezi stilistic altundeva mai bine decât între Oregon/Ralph Towner și Codona, fiecare dintre cele 3 nume provocând ca într-un puzzle cunoașterea celorlalte două, indiferent cu cine începi (mă refer la neinițiați). Așa am și abordat muzica, curios să detectez analogii și diferențe și mai ales să cunosc ceea ce era cu totul nou pentru mine, pe pianist....care pot acum să zic că se ridică la standardele colegilor și componistic (ponderea pieselor sale e comparabilă însumat pe cele 3 albume cu ale lui Glen Moore) și interpretativ, cei 2 având și un album în duo, o raritate din 1976 de la filiala japoneză a casei germane ECM. Mă gândeam făcând un exercițiu de imaginație că dacă Ralph Towner n-ar fi fost chitarist ci pianist, asemănările cu Oregon ar fi fost sigur și mai mari. De prospectat rămân și albumele solo ale pianistului pentru cine le poate obține, vreo 3 și mai rare decât May 24, 1976...cât și cele solo mai răspândite ale lui Glen Velez.
* MOKAVE (Glen MOore, Larry KArush, Glen VElez)  - Volume 1 (AudioQuest, 1991)
* MOKAVE [Glen Moore (bass), Larry Karush (p-no), Glen Velez (perc)] - Volume 2 (AudioQuest Music, 1992)
* MOKAVE - Afriqúe (AudioQuest Music, 1994)
* Glen Moore & Larry Karush - May 24, 1976 (ECM/Japo, 1976)
* Nancy King & Glen Moore, with Rob Scheps - King on the Road (Cardas Records, 1999)
* (Nancy) King & (Glen) Moore - Impending Bloom (Justice, 1991)

- Mokave (Glen Moore) - Africa 3/2:
https://www.youtube.com/watch?v=E_4ptwaJ8zg

- (Nancy) King & (Glen) Moore, from Impending Bloom:
https://www.youtube.com/watch?time_continue=1&v=eUoktktPPuE