În prima parte mă ocup de titluri noi culese de prin „mainstream”, poate de luat mai în seamă dacă „dincolo” de curentul principal, pe „partea întunecată a lunii”, a lumii și a universului...cel muzical greu vizibil nu s-ar găsi muzici și mai interesante, mai creative, mai provocatoare. Le amintesc totuși pe unele și de „dincoace” înșiruite cu scurte adnotări, ca excepții pe acest blog, poate din nostalgia perioadei când îmi erau utile pentru că aveam emisiuni la radio și pentru ca să nu mă credeți total decuplat de industria muzicală, de artiștii majori, cum că aș avea cumva ceva poate contra d’alde „macca” Paul, aș zice chiar surprinzător de inspirat pe noul opus...sau a baladescului, introspectiv și bogat orchestratului nou album gen „pop simfonic” (deși cu 10 compoziții vechi mai puțin cunoscute) al „revizionistului” Paul Simon....a celor 62 min. de „drive fast” sonic rar coborât la „mid tempo” ale noului „vis trăit” de Uriah Heep sau a ”încremenitului în timp” Gilbert O’Sullivan la care doar tonul cu o idee mai coborât al vocii te face să nu zici că noul album eponim nu-i tras imediat după hituri ca „Get Down”, ”Clair” sau „Alone Again (Naturally)” din anii ’70-’73.
Ziceam doar că de-aici din prima secțiune vine grosul profitului financiar ca fenomen global pe seama acestor majori, câștig ce nu riscă să aibă vreo sincopă tocmai acum la recolta începutului de toamnă ce se-anunță mănoasă muzical, odată cu apariții precum acestea:
* The Guess Who – The Future Is What It Used To Be (2018)
Dintre fondatorii clasicului grup de rock canadian a rămas doar bateristul vocalist Garry Peterson, celălalt veteran, basistul Jim Kale (75 ani) contând acum doar ca invitat...dar alte nume sonore apar în garnitură, precum Tommy Shaw (STYX) la voce, Brent Fitz (SLASH, GENE SIMMONS) la percuție, Michael Devin (WHITESNAKE) la bas. Forțele proaspete înregimentate ca titulari în frunte cu vocalistul D# și un videoclip oficial ca cel de mai jos le vor împrospăta canadienilor cu siguranță legiunile de fani, dacă nu au făcut-o deja:
- The Guess Who - Playin On The Radio (Official Video):
https://www.youtube.com/watch?v=yfCVd1c4XvA
* Gilbert O’Sullivan – Gilbert O’Sullivan (2018)
* Ian Gillan – Ian Gillan and the Javelins (2018)
Gillan dă încă un sens noțiunii de „retro nostalgic”: reunirea primului său grup de Rock & Roll, Soul și Skiffle al vocalistului din Deep Purple (Gordon Fairminer: lead guitar, Tony Tacon: rhythm guitar, Tony Whitfield: bass & Keith Roach: drums), cu aportul claviaturistului Don Airey.
* Paul McCartney – Egypt Station (2018)
Vârfurile albumului, pentru mine: „Dominoes”, „Despite Repeated Warnings” și „Hunt You Down/Naked/C-Link”, toate cu fler Wings, anii’70.
* Paul Simon – In The Blue Light (2018)
* Compton & Batteau – In California (1970, 2017)....album-raritate „out of time” și rămas singular al duoului ajutat de membrii din The Eagles, Poco și Loggins & Messina, aluziv și la sonoritatea unor majori precum Crosby, Stills, Nash (& Young), Cat Stevens sau Nick Drake.
Părăsim curentul principal al muzicii corporatiste (îl vom mai atinge tangențial mai jos la Carl Palmer și 3.2), așadar un spațiu era necesar de lăsat pentru delimitare înaintea acestor clasici ai krautrock-ului activi din nou și cu care se intră între subiectele obișnuite blogului:
* Guru Guru – Rotate! (2018)
...„rotație” marcând 50 ani de carieră! Ravagiile timpului au făcut însă ca doar bateristul vocalist Mani Neumeier să mai fie prezent dintre fondatori, dar chiar și-așa lucrurile merg bine cu noii veniți, printre ingrediente cronicarii detectând influențe din Ry Cooder, Chuck Berry, Don Van Vliet (Captain Beefheart), Can (cum e firesc) sau „space blues”...
* Jack O’ The Clock – Repetitions of the Old City – II -2 CD- (2018)
Un guru (simplu) și pe continuarea vol.1 din 2016 a lui Damon Waitkus & comp., un regal de prog-folk nord californian. E vorba de titlul „Interlude: Guru On The Road”, despărțind la mijloc cele 2 lungi suite „The Blizzard” (din 5 părți) și „Artifacts Of Love And Isolation” (6 capitole). Detalii, aici:
https://avantmusicnews.com/2018/07/01/amn-reviews-jack-o-the-clock-repetitions-of-the-old-city-ii-2018-bandcamp/
Un guru (simplu) și pe continuarea vol.1 din 2016 a lui Damon Waitkus & comp., un regal de prog-folk nord californian. E vorba de titlul „Interlude: Guru On The Road”, despărțind la mijloc cele 2 lungi suite „The Blizzard” (din 5 părți) și „Artifacts Of Love And Isolation” (6 capitole). Detalii, aici:
https://avantmusicnews.com/2018/07/01/amn-reviews-jack-o-the-clock-repetitions-of-the-old-city-ii-2018-bandcamp/
Tags (conform bandcamp.com):
„afrobeat electronic world afrofuturism electro-acoustic ethnography feild recording noise Kampala”
La școala sa proprie din New York condusă de discipolii La Monte Young și Marian Zazeela, Centru Kirana pentru Muzica Clasică Indiană, acest muzician clasic (1918-1996) i-a avut studenți, printre alții, pe Terry Riley, Jon Hassell, Don Cherry, Lee Konitz, Jon Gibson, Rhys Chatham, Michael Harrison...
* Katia Labèque & Triple Sun – Moondog (Deutsche Grammophon, 2018)
Nu ratați încă o șansă ca muzica fascinantului personaj prolific și vizionar Moondog (a.k.a. Louis Thomas Hardin, 1916-1999), din păcate cvasi-inexistentă în cultura muzicală tocmai a celor creditați că au făcut în mass media din Ro educație muzicală ante și post-decembrie 1989, să devină mai cunoscută și pe la noi în varianta pianistei din Franța, e vorba în fond de creații ale celui găsit descris concis undeva așa: „...unul dintre geniile timpurilor moderne, artist capabil de a face prin ale sale mini-simfonii, madrigaluri, piese la pian și artificii dezaprobatoare, legături între Bach, jazz și ritmurile amerindiene...arta sa fiind o rară comoară accesibilă oricui, pe cât de unică, pe atât de universală”.
* Anna Meredith ft. Scottish Ensemble – Anno: Four Seasons by Anna Meredith & Antonio Vivaldi (2018)
* Yo-Yo Ma (cello/Japan) – Six Evolutions: Bach Cello Suites -2 CD- (2018)
Prog-Rock post-E, L & P...„and beyond”:
* 3.2 (Robert Berry & Keith Emerson) – The Rules Have Changed (Frontiers Music, 2018)
* Carl Palmer – Carl Palmer's ELP Legacy: Live (2018)
La 30 de ani de la To The Power Of Three apare Regulile s-au schimbat...nu însă și stilul cu ecouri din Asia și GTR în vogă pe-atunci, cum s-a și dorit...și cu câteva piese deja schițate pentru o continuare pe un eventual album gen „Volume 2” (între timp unele apărute pe albumul solo Robert Berry Pilgrimage To A Point (1993). Dar Carl Palmer s-a opus și nici cu boss-ul casei Geffen a cărui greșită strategie scurtase succesul primului album, înțelegerile n-au stat mai bine. Astfel că ideea a rămas doar o posibilă „afacere” între cei doi muzicieni pro, discutată de mai multe ori la telefon...și la care din octombrie 2015 s-a raliat și Serafino Perugino, boss-ul italian al casei Frontiers Music. Moartea lui Keith Emerson din 2016 a amânat finalizarea și lansarea, acesta însă înregistrase câteva pasaje, unele pe casete audio vechi pe care Robert Berry le-a recuperat, remasterizat și a continuat la clape tot timpul cu gândul „oare cum ar fi făcut/continuat Keith bucata asta, sau cealaltă?”...în ideea revigorării proiectului „3/Three” după circa 30 ani și desigur ca album adus tribut lui Keith Emerson, cu ultimele sale înregistrări. Playlist-ul final al discului include 3 piese din 1988, cele compuse împreună în timp cu părți de improvizație și câteva scrise exclusiv de Robert Berry după moartea lui Keith, dar în spiritul acestuia și păstrând viziunea lor comună: „Cred că Keith a lucrat într-un fel prin mine, îl simțeam mai ales când făceam solourile”, zice Berry. „N-aș putea spune niciodată că m-am apropiat de nivelul său, dar cred și sper că-i veți simți spiritul în sunet și-n interpretarea mea”.
- Robert Berry / composer & arranger, performer & producer
- Keith Emerson / composer & arranger
Robert Berry a mai cântat cu Hush, GTR, Alliance, 3, Sammy Hagar, Ambrosia, The Greg Kihn Band și continuă să producă trupe ca Tempest și numeroase proiecte solo.
- 3.2 - "Somebody's Watching" (Official Audio):
https://www.youtube.com/watch?v=ESyXLOtWV90
Al 20-lea album în cei în 40 ani de existență a acestui grup de rock progresiv din Virginia de Vest, cu expunerea limitată datorată rămânerii sub contract la case de discuri independente...cu puține schimbări în „sound”, cum ne asigură reviews-uri precum acesta:
https://newnoisemagazine.com/review-crack-the-sky-living-in-reverse/
- Crack The Sky "Talk Talk" Official Lyric Video:
https://www.youtube.com/watch?v=ocEZY86Z7uo
* The Myrrors – Borderlands (2018)
Al 4-lea album al grupului progresiv psihedelic din Tucson/Arizona cu ecouri din Grateful Dead și Pink Floyd timpuriu, mai exact cu „sound”-ul parcă în continuarea coloanei sonore a filmului „Zabriskie Point” a lui Michelangelo Antonioni (mai ales prin extinsa „Note From the Underground” de aproape 20 minute). O altă asociere la îndemână pentru că e vorba de cineva tot de-acolo din zona deșertului Arizonei, am găsit-o făcută într-un review: cea cu Howe Gelb și diversele încarnări ale grupului său Giant Sand.
https://www.echoesanddust.com/2018/08/the-myrrors-borderlands/
* Circles Around the Sun – Let It Wander -2 CD- (2018)...„psychedelic space funk”
4-tetul condus de chitaristul Neal Casal de îndepărtează pe acest nou album de statutul de „Grateful Dead' s Tribute Band” sau „supporting live act”, evoluând compozițional prin cele 7 teme instrumentale întro direcție muzicală spre Little Feat, Parliament/Funkadelic sau Dr. John. La una dintre ele „One For Chuck” (vezi clipul) contribuie și Chuck D. din trupa hip-hop Public Enemy.
- Circles Around The Sun - One For Chuck (Official Music Video):
https://www.youtube.com/watch?time_continue=11&v=GrceMvKUCP4
* Curse of Lono – As I Fell (2018)....„British indie-folk”
* Great Lake Swimmers – The Waves, The Wake (2018)....„Canadian alternative-folk”
* Papa M (David Pajo/Slint) – A Broke Moon Rises [Drag City, 2018]
Chitaristul David Pajo a supraviețuit unei încercări de sinucidere la începutul lui 2015 iar anul următor unui accident grav de motocicletă (!?). De atunci a mai avut albumul „Highway Songs” urmat acum de acest nou opus intimist, meditativ și tămăduitor de regăsire a inspirației și cu funcția de catarzis. Se remarcă versiunea la „Spiegel im Spiegel”, piesă extinsă a clasicului compozitor estonian Arvo Pärt.
* Mark Lanegan & Duke Garwood – With Animals (Heavenly, 2018)
* The Residents Present The Delta Nudes – Greatest Hiss (pre-Residents 1969-1971) (2013)
* The Residents – I Am A Resident! (2018)
* The Residents – Duck Stab & Buster & Glen (The pREServed Edition) -2 CD- (2018)
„Rezidenții” californieni, la fel de unici și anonimi ca întotdeauna în universul lor muzical cu-adevărat „paralel” (că tot e la modă termenul, fie că e cazul sau nu), își continuă îndelungata saga cu noi producții între care și unele reeditări timpurii.
„I Am A Resident!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu