Am pornit plin de respect de la noul album al veteranului cantautor de 77 ani din C.S.N. (& Y) care după revenirea solo atât de reușită cu „Coz” (2014) a intrat întro ritmicitate discografică aproape...juvenilă, de circa 1 album/an. Inițial n-am dat importanță numelor și pozelor în plus ale invitaților de pe copertă (un „el” și 2 „ele”), prezențele feminine, de regulă tinere și arătoase, fiind de prea multe ori elemente cu rol de marketing...Totuși, dacă în cazul liderului de la Snarky Puppy și boss-ul casei GroundUP Music puteam să mă aștept, surpriza cea mare și plăcută, infirmându-mi temerea, a venit de la una dintre cantautoare, vocalista și chitarista Becca Stevens (34 ani)...și până la deturnarea interesului, sau mai bine zis a priorității, n-a mai fost decât un pas, fiind completă odată cu descoperirea a ceea ce-a mai realizat aceasta înainte. Așadar, după un foarte plăcut dar „previzibil” album:
* David Crosby – Here If You Listen (GroundUP, 2018)...cu Becca Stevens, Michelle Willis & Michael League...ajung din curiozitate și prin „ricoșeu” la...„regină”:
* Becca Stevens – Regina (GroundUP, 2017)
Până la titluri nobiliare titulara era inclusă undeva pe un blog în ingenios numita categorie de ”smartists”, apărând la voce și pe anterioarele 2 albume David Crosby, inclusiv ca și compozitoare a câtorva teme. Ascult albumul ei și ce descopăr? O voce matură cu inflexiuni à la Tori Amos în general sau Kate Bush în particular (în „Queen Mab”), teme inspirate, „gimmicks-uri” îndrăznețe pe alocuri à la Björk, fler tradițional apalaș cu inserturi din folk, pop și jazz (generalistul termen „americana” include cam toate astea), balans bine dozat între tempouri ca și în alternarea invitaților: Laura Mula, Jacob Collier și, la reciprocitate, tocmai sus-numitul veteran David Crosby (în „The Muse”). Prea multe calități ca să fie la un început de carieră, așa încât mai caut să citesc ce se mai putea găsi despre ea și cu un „search” dat în lista proprie realizez că mai am pe undeva albume în care-i implicată:
- Becca Stevens Band – Perfect Animal (2015), respectiv:
- Billy Childs & Various Artists – Map to the Treasure: Reimagining Laura Nyro (2014)
...acesta din urmă ceva mai atent însușit din curiozitatea pentru versiunile noi ale pieselor talentatei cantautoare clasice de folk tipul „buried treasure”, dar trebuie să recunosc că între atâtea voci prezente acolo n-o remarcasem tocmai pe cea a Beccăi, oricum scrisă penultima și în înșiruirea de pe copertă...Prin urmare îmi lipseau cu ea, pe moment:
- Becca Stevens Band – Tea Bye Sea (2008), respectiv...
- Becca Stevens Band – Weightless (2011)
Le găsesc și pe acestea via Internet, le ascult parțial și impresia mea se păstrează și se accentuează, ba aș putea spune chiar că am avut și ceva premoniție mai ales după ce găsesc confirmări valorice amintite în Wikipedia, e vorba de colaborările „as guest”, câteva greu de bănuit, dacă nu de-a dreptul măgulitoare, cu somități din jazz: Taylor Eigsti, Ambrose Akinmusire, José James...:
https://en.wikipedia.org/wiki/Becca_Stevens
Dând timpul înapoi, găsim semne că Becca Stevens, cu ambii părinți muzicieni și deja lansată prin 2008, s-a complăcut mult timp în postura de „a best-kept secret” (doar trebuie și nișa asta din industria muzicală umpută de cineva, nu-i așa?), ea formându-și un stil tot mai personal fără a ascunde niciodată influențele de la Joanna Newsome, Travis Sullivan's Björkestra, Joni Mitchell și Tori Amos, cum se relevă și în interviul din 2016 din preajma lansării „Reginei”:
https://www.huffingtonpost.co.uk/becca-stevens1/why-joni-tori-and-bjoerk-_b_10729078.html?
Marea necunoscută rămâne acum doar una:
- Tillery – S/T (2016)....trio feminin cu Becca alături de Rebecca Martin & Gretchen Parlato, album apărut se pare numai în Japonia.Concluzia mea, chiar și fără Tillery, o găsiți în titlul postării...iar în ceea ce-l privește pe atât de implicatul muzician-producător Michael League, făcui și aici o descoperire...paralelă, nu tot atât de spectaculoasă dar nici de neglijat, un nou grup „afro” de-al său cu o altă voce feminină nouă:
- Bokanté (Michael League / Snarky Puppy) – Strange Circles (2017), voce: Malika Tirolien.
Categoria „The Others”...
O să se supere acum unii pe mine, fani ai artiștilor/trupelor care urmează, pentru că n-o să scriu (mai) nimic și nici n-o să las altcumva să se înțeleagă că m-ar fi impresionat noile lor producții, doar voi evidenția cu litere mai mari și scurte opinii, câteva titluri:
* Steven Wilson – Home Invasion: In Concert at the Royal Albert Hall- 2 CD- (2018)
* Steve Perry (gtr, voc/ex-Aerosmith) – Traces -Deluxe Edition- (2018)
* Greta Van Fleet – Anthem Of The Peaceful Army (2018)...„noii Led Zeppelin”, cum au fost numiți frații Kiszka (blestem și binecuvântare deopotrivă!), după 2 EP-uri acum cu primul album efectiv în care încearcă, componistic și nu numai, să fie ei înșiși. Un lung turneu de promovare inclusiv în Europa este fixat pentru perioada următoare, amicii din Germania fiind deja în alertă pentru bilete!
* Igor Stravinsky's "The Soldier's Tale" with New Narration Adapted and Performed by Roger Waters (2018)
....la acest album o să revin, nu pentru că Naratorul, Soldatul și Diavolul sunt interpretați ca la „Teatru Radiofonic” de unul și același celebru Roger Waters, ci ca să „leg” acest album de altul similar tematic dar oferind material muzical original:
* Mick Harvey and Christopher Richard Barker – The Fall and Rise of Edgar Bourchier and the Horrors of War (2018)
* Linda Thompson presents.... My Mother Doesn't Know I'm On the Stage -live- (2018)
...neașteptată colecție de 14 piese din era de aur a „music hall”-ului britanic.
* Eric Bibb – Global Griot -2 CD- (2018)
* Robben Ford – Purple House (2018)
* Barry Adamson – Memento Mori: Anthology 1978-2018 (2018)
* Dead Can Dance – Dionysus (2018)....reușit album-concept de revenire a duoului, o odă în 2 acte adusă zeului vinului și teatrului la vechii greci.
* Marianne Faithfull – Negative Capability (2018)
* The Monkees – Christmas Party (2018)
* Angelo Badalamenti & David Lynch – Thought Gang (Sacred Bones, 2018)
....se intră bine pe teren experimental și improvizatoric pe acest album care nu e coloană sonoră de film, îl mutăm eventual pe „VicTim of Jazz”.
* The Residents – Intruders (2018)....Hardy Fox (numele de scenă: Charles "Chuck" Bobuck), co-fondator și principalul compozitor al anonimilor californieni, ne-a părăsit la 73 ani pe 30 octombrie, prin urmare albumul conține foarte probabil ultimele lui compoziții...
* Current 93 (David Tibet) – The Light Is Leaving Us All (2018)
Tot universul obișnuit mistic și dramatic este prezent în noul opus al poetului și vocalistului britanic (malaezian de origine) de 58 ani, din 1982 aflat constant la cârma trupei dar acum fără vocaliști invitați ca altădată...însă cu același talent în a transpune fie și cele mai oculte subiecte în frumoase și melodioase balade „post-industrial apocaliptic folk psihedelic experimentale” (conform Wikipedia), punctate de repertitive declamații. Este vorba de universul post-Aleister Crowley al unei scene muzicale cu epicentrul în UK pentru care România nu este pe nicio hartă datorită ignorării complete în mass media ultimelor 3-4 decade de la noi, scenă din care mai fac parte și Coil, Death In June, Psychic TV, 23 Skidoo, Nurse With Wound...
The Light of Leaving Us
Dyonisus
* Haken – Vector (2018)
* Cavern of Anti-Matter (Tim Gane, ex-Stereolab) – Hormone Lemonade (2018)
* Paul Kelly (Australia) – Nature (2018)
* Jerusalem in My Heart (Radwan Ghazi Moumneh) – Daqa'iq Tudaiq (2018)
* Eric Lindell – Revolution In Your Heart (2018)
* Julia Holter – Aviary -2 CD- (2018)
* Jessica Moss – Entanglement (2018)
* Annie Dressner – Broken into Pieces (2018)
* Hekla (Magnúsdóttir) (Island/Germany) – Á (2018)
* Puce Mary – The Drought (2018)
* Yair Etziony – As Above So Below (2018)
* Micah P. Hinson and the Musicians of the Apocalypse – When I Shoot at You with Arrows, I Will Shoot to Destroy You (2018)....„recorded live in the forests with 24 musicians in 24 hours”
* Micah P. Hinson – Presents...The Holy Strangers (2017)
....foarte interesant și cu o voce cu totul aparte acest enigmatic cantautor texan de „indie-folk”, artist pentru care ideea de apocalipsă (vezi numele trupei ultimului album) nu-i tocmai exagerată: el și-a recâștigat controlul brațelor prin fiziotrapie intensivă după un grav accident rutier la coloană și o lungă luptă cu durerile de spate și claustrofobia. Mai inspirat și închegat e albumul anterior, „Străinii sfinți”.
When I Shoot at You....
* Handsome Jack – Everything's Gonna Be Alright (2018)
* Joe Louis Walker, Bruce Katz, Giles Robson – Journeys To The Heart Of The Blues (2018)
* Yatin Srivastava Project – Chaos // Despair (2018)
* Polyphia – New Levels New Devils (2018)
* Sun Kil Moon (Mark Kozelek) – This Is My Dinner -2 CD- (2018)
* Moonface (Wolf Parade‘s Spencer Krug) – This One’s for the Dancer & This One’s for the Dancer’s Bouquet -2 CD- (2018).....„art rock, indie-rock”
....am regăsit la acest Spencer Krug ceva din grandoarea dramatică de la mai cunoscuții Scott Walker sau Mark Kozelek/Sun Kil Moon. Folosirea saxofonului „jazzy” în prima parte și apoi a vocoderului și marimbei particularizează acest album care-i de fapt format din 2 părți literar distincte precum în titlu, muzical mai puțin pentru că sesiunile se mai și întrepătrund...ca să rezulte la final 83 de minute destul de imprevizibile, incluzând tema Minotaurului din mitologia greacă dezvoltată în 6 părți. Un „proiect idiosincratic, între avant-rock, krautrock și calypso futuristic” au deliberat măgulitor recenziile la un album depășind evident toate producțiile sale anterioare (le-am parcurs parțial prin sondaj dar în ciuda cărții de vizită a finlandezilor, primele 2 fără ei mi se par mai reușite):
* Moonface – Organ Music Not Vibraphone Like I'd Hoped (2011)
* Moonface – Julia with Blue Jeans On (2013)
* Moonface with Siinai – Heartbreaking Bravery (2012)
* Moonface & Siinai – My Best Human Face (2016)
Siinai = „Finnish trip-rock band who stylised their music on the Krautrock "motorik" grooves of Neu! and La Düssldorf”
* CEREMONY East Coast – Darling (2018)
....am regăsit la acest Spencer Krug ceva din grandoarea dramatică de la mai cunoscuții Scott Walker sau Mark Kozelek/Sun Kil Moon. Folosirea saxofonului „jazzy” în prima parte și apoi a vocoderului și marimbei particularizează acest album care-i de fapt format din 2 părți literar distincte precum în titlu, muzical mai puțin pentru că sesiunile se mai și întrepătrund...ca să rezulte la final 83 de minute destul de imprevizibile, incluzând tema Minotaurului din mitologia greacă dezvoltată în 6 părți. Un „proiect idiosincratic, între avant-rock, krautrock și calypso futuristic” au deliberat măgulitor recenziile la un album depășind evident toate producțiile sale anterioare (le-am parcurs parțial prin sondaj dar în ciuda cărții de vizită a finlandezilor, primele 2 fără ei mi se par mai reușite):
* Moonface – Organ Music Not Vibraphone Like I'd Hoped (2011)
* Moonface – Julia with Blue Jeans On (2013)
* Moonface with Siinai – Heartbreaking Bravery (2012)
* Moonface & Siinai – My Best Human Face (2016)
Siinai = „Finnish trip-rock band who stylised their music on the Krautrock "motorik" grooves of Neu! and La Düssldorf”
Artistul a anunțat că e ultima aparție sub acest monitor „față lunară”, revenind în viitor la numele său real...așa încât e un motiv în plus ca pe acest This One...X 2, cel mai experimental și de bun-rămas album la final de ciclu, să ni-l adăugăm la colecție!
* CEREMONY East Coast – Darling (2018)
* Ian William Craig – Thresholder (2018)
* Orchestra of Spheres – Mirror (2018)
* Colin Self – Siblings (2018)
Grație semnalărilor „Vinymaniei”, iată niște adăugiri și completări consistent numerice la colecție:
* Sheila Chandra (x 8)....cu ce mai aveam plus acestea 8 am acoperit cam tot ce-a scos vocalista britanică de 53 ani cu origini indiene, recunosc influențat și de știrea tristă a bolii de care suferă de mulți ani și o pune în imposibilitatea de a mai cânta, sindromul nevindecabil „burning mouth”...
* John Greaves (x 5)....Basistul ex-Henry Cow, National Health, Soft Heap, etc...se află în preajma lansării unui nou album.
* Floh de Cologne (x 4).....grup german, genul "krautrock, political"
* Happy The Man (x 3).....rock progresiv american de mare calibru.
* Here & Now (x 2)....„UK stoner, psychedelic rock”
* Cassiber (x 5)....„avant-rock (punk, free-jazz & classical)” german.
* Embryo (x 12)...Cea mai consistentă completare cu scurte descrieri/recomandări, în general preluate de pe site-ul specializat „www.progarchives.com”, ca să vedeți diversitatea stilistică a acestui grup cu nucleu german semnalat și apreciat „live” ca o adevărată experiență de amicul arhitect Szeles Attila din München, anul trecut:
* Embryo – Opal (1970)...."...their psychedelic masterpiece"
* Embryo – Embryo's Rache (1971)...."heavy, Jethro Tull inspired..."
* Embryo – Father, Son and Holy Ghost (1972)...."...with lots of ethnic influences"
* Embryo feat. Jimmy Jackson – Steig Aus (1973)...."...some warmer, jazzy prog"
* Embryo – Rocksession (1973)....with Mal Waldron (p-no), Jimmy Jackson (organ, melotron)
* Embryo – La Blama Sparozzi -2 CD- (1982)
* Embryo – Zack Glück (1984)...."...is pleasantly quirky and more focussed than the rest of their repertoire"
* Embryo – Africa (1987)
* Embryo – Ni Hau (1996)...."music from China and Mongolia"
* Embryo – Tour 98: Istanbul-Casablanca -2 CD- (1999)
* Embryo – Message from Era Ora (rec 1976, rel 2013)....with Massimo Urbani (sax)
* Embryo (Christian & Marja Burchard) – It Do (2016)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu