* Tangerine Dream – In Search of Hades: The Virgin Recordings 1973-1979 -16 X CD Box-Set- (2019)
....aici rămăsesem data trecută, la un set valoros de care-s curios dacă și cine din vajnicii promotori exclusiviști ai vinilului din Ro care resping/refuză alte formate, aflând că oferă circa 50% material nedifuzat anterior, și-l vor permite la prețul de aproape 135 Euro?...
* Steeleye Span – Est'd 1969 (Park Records, 2019)
....„Vechea matroană” (titlul piesei nr. 2) Maddy Prior, la aproape 72 ani, rămâne vocalista „pe metereze” la împlinirea a 50 de ani de existență a trupei și ține încă sus stindardul folk-rock-ului britanic, bateristul Liam Genockey e prezent în grup de la mijlocul anilor '80, ceilalți 5 componenți fiind mai nou veniți sau foarte recent, printre ei și Benji (la banjo), fiul acordeonistului John Kirkpatrick. „Old Matron” îl mai are la flaut și pe Ian Anderson de la Jethro Tull, același care le produsese faimosul Now We Are Six din 1974, dar pentru prima dată auzit efectiv acum pe un album Steeleye Span întro baladă amintind invariabil de perioada lui Songs From The Wood.
Basistul co-fondator Rick Kemp (77 ani) s-a retras în 2016 după 46 ani de activitate, dar e prezentă aici fiica sa, Rose-Ellen. Și mai sunt și alte elemente care fac cel puțin interesant acest album, demarat foarte convingător cu „Harvest”: „Mackerel of the Sea”, ca replică solidă la clasica „Alison Gross”, vioara atrăgătoarei Jessie May Smart, cover-ul la „January Man”, etc. N-am găsit niciunde explicația titlului albumului, dincolo de anul de start.
Și Renaissance-ul lui Annie Haslam sunt într-un moment similar dar, deși sunt preferații mei prin comparație, n-au din păcate atuul unui album nou de studio, cum se întâmplă de mai mult timp și cu „perechea” de titani comparabili stilistic și ca vechime King Crimson „versus” Van Der Graaf Generator...sau între K.C. și Magma, tocmai aflați împreună în turneu european, doar francezii având un nou material despre care tocmai am aflat și la care voi reveni:
- Magma - Zëss. Le jour du néant (2019)
* The Allman Betts Band (Devon Allman & Duane Betts) – Down to the River (2019)
* The Aristocrats – You Know What...? (2019)
.....album bun de „fusion” instrumental al trioului de „aristocrați” cu Marco Minnemann la tobe, dar fără sclipiri, previzibil...
* V.A. (Ben Chasny a.k.a. Six Organs of Admittance) – Hexadic III (2018)
* Jeff Plankenhorn – Sleeping Dogs (2018)
* E – Negative Work (2018)
* Nicola Cruz (prod & perc / Ecuador) – Siku (2019)
* V.A. – Digital Kabar: Electronic Maloya from La Réunion Since 1980 (2019)
* KOKOKO! (Congo) – Fongola (2019)
* 75 Dollar Bill (Che Chen: gtr & Rick Brown: perc) – I Was Real (2019)...."experimental, psychedelic rock, world"
.....Pe Factura de 75 $ îi găsim pe Rick Brown care-și bate ritmurile în cutii de lemn dar este creditat și la instr."brute" de suflat, în timp ce chitaristul Che Chen (newyorkez cu origini chinezești, nicio legătură cu Cecenia!), cu un stil modal și ecstatic influențat de japonezul Tetuzi Akiyama (chiar titlul piesei no.3), ne „plimbă” de la tuaregii nord-africani și ritmurile gnawa marocane până în India muzicii evlavioase, trecând prin blues-rock-ul autohton american, „exploziv și ușor politicizat” (seria temelor „WZN 4” & „WZN 3” de la final)....„un spațiu muzical mitic cu rol de punte de legătură între munții Apalași și New Orleans, cu „feeling”-ul ocazional al înregistrărilor din imensa arhivă folk-etno a etnomuzicologului Alan Lomax”, cum spune "review"-ul din The Guardian. Albumul duoului din 2016 pe care vi-l recomand din perechea de mai jos, s-a aflat pe mai multe liste anuale „Best Of” din acel an.
Suport:
- 75 Dollar Bill – Wooden Bag (2015)
- 75 Dollar Bill – Wood / Metal / Plastic / Pattern / Rhythm / Rock (Tak:til/Glitterbeat, 2016)
* C Joynes & The Furlong Bray – The Borametz Tree (Feeding Tube, 2019)...."alternative folk, world"
......Numit după un hibrid plantă/animal din legendele Asiei Centrale, albumul oferă o muzică atmosferică și complexă a chitaristului C Joynes însoțit, printre alții, de "sound artist"-ul Cam Deas și chitaristul Nick Jonah Davis din trupa Dead Rat Orchestra. De la piesă la piesă însă, sunt atinse și alte zone geografice, de ex. Europa Centrală ("Triennale"), Nord-Vestul african efervescent ("Librarie du Maghreb", "Mali Sajvo"), Andaluzia (sugerată de ‘The Vegetable Lamb of Tartary’, o piesă cu aerul unui dans macabru)....în timp ce "Tango Wire 334" ni-l reamintește pe Tom Waits de pe albumul Bone Machine. Albumul face bună pereche cu anteriorul Split Electric, deasemenea instrumental, dar Copacul Borametz e mai divers și mai dinamic, cei 3 muzicieni din Dead Rat Orchestra -cu experiență în transpunerea subiectelor istorice-, adăugând atribute de "soundtrack" documentar prin sunetele unor locuri reale sau imaginare. E genul de disc pe care nu-ți vine să-l pui definitiv deoparte pentru că nu l-ai asimilat complet „din prima”, ceva tot rămâne de clarificat reclamând audiții următoare.
Suport:
- C Joynes & Nick Jonah Davis – Split Electric (Thread Recordings, 2016)
* Justin Hopper & Sharron Kraus with The Belbury Poly – Chanctonbury Rings -CD/LP- (2019) ......."alternative UK/US folk, experimental"
În tradiția beatnicilor americani William Burroughs, Jack Kerouac, a poetei contemporane Caroline Bergvall dar și a teatrului radiofonic de la BBC, scriitorul Justin Hopper și-a creat prin acest album un fundal sonor al romanului său Old Weird Albion publicat în 2017, bazat pe poveștile regretatei sale bunici britanice din Essex, rememorate din vacanțele repetate petrecute de Justin acolo în copilărie ....o combinație între discursul său narativ, muzica folk a vocalistei Sharron influențată de Shirley Collins și "sound installation"-ul sintetizatoarelor cu fler de anii '70 ale lui Jim Jupp -a.k.a. Belbury Poly-, co-proprietar la Ghost Box Records. Cele 3 entități acționează de la o piesă la alta solo, în duo sau toate 3, iar „Cutia cu stafii” -numele label-ului- se potrivește de minune narațiunii celor 16 scurte povești mitologice stratificate care contribuie la „o experiență complet imersivă și o realizare plăcută”, conform revistei The Quietus în a cărei cronică e amintit la un moment dat, ca și la The Borametz Tree-ul analizat înainte, același fascinant Tom Waits...
Lista completă a „arsenalului” celor 4 interpreți:
„- Justin Hopper: Narration
- Sharron Kraus: Vocals, Autoharp, Dulcimer, Percussion, Recorders, Synth, Zither
- Belbury Poly: Bass Guitar, Electronics, Keyboards, Percussion, Synth
- Nick Jonah Davis: Guitars on 'Wanderer'”
* Keiji Haino & Charles Hayward – A Loss Permitted to Open Its Eyes for But Three Hours… -live at the Copeland Gallery, 2016- (2019)......"experimental"
...."A loss permitted to open its eyes for but three hours And there glimpsed, finally in focus a mystery That begs earnestly, "ask me nothing" Now, once more the problem is yours alone"
...este de fapt titlul complet al acestui „session” în duo a 2 maeștri titani ai „avant-rock”-ului la care prin generalissimul termen "experimental" se înțelege un conglomerat complex de „punk, noise, free improv, prog, music concrete”, etc..., japonezul excelând la chitară și la o voce invocând de regulă furie, anxietate sau durere, în timp de bateristul britanic contribuie cu ceea ce a acumulat în numeroasele albume solo, colaborări sau cu This Heat, Camberwell Now, Massacre, Crass ori cu Phil Manzanera; „...din mâinile și vocile lor, totul iese în flăcări cu o forță spirituală cvasi-demonică...principiile bazice ale rock-ului devin un creuzet pentru ceva mult mai tectonic”, zice revista Pitchfork.
https://pitchfork.com/reviews/albums/keiji-haino-charles-hayward-a-loss-permitted/
Suport:
- Hugh Hopper, Simon Picard, Steve Franklin, Charles Hayward - Numero D'Vol (MoonJune, 2007)
- Mathilde 253 (Charles Hayward, Han-Earl Park & Ian Smith) with Lol Coxhill - Mathilde 253 (Slam Productions, 2011)
- Uneven Eleven (Charles Hayward, Guy Segers, Kawabata Makoto) - Live at Café Oto -2 CD- (Sub Rosa, 2015)
......
- Charles Hayward, Chris Sharkey, Jack Wyllie - One Day Band Session 16 (Trestle Records, 2018)....este un disc mai nou aflat în căutare.
Lifted: 2
* Lifted – 2 (2019)....."ambient, electronic, jazz"
.....Colectivul condus de Max D (a.k.a Andrew Field-Pickering) + diverși invitați recidivează după debutul „jazz fusion” din urmă cu 4 ani inspirat din estetica ECM în general și de albumul Vladislav Delay (Sasu Ripatti / Finland)’s Four Quarters, în particular...acum cu un disc intenționat a fi „mai liber...și mai apropiat de o petrecere intimă”, cu alți muzicieni invitați -majoritatea aflați sub contract la casa Future Times-, acționând la trombon, claviaturi, sintetizatoare și pian electric.
Suport:
- Lifted - 1 (2015)........găsit într-un Top 50 LPs 2015, no.2:
https://thevinylfactory.com/features/the-50-best-albums-of-2015/
* Astrid Sonne – Human Lines (2018)
* Félicia Atkinson – The Flower and the Vessel (2019)
BAUTA RECORDS (Sweden):
>> * J. Lachen (Lachen J) – Music For The Dying Forest (LP 1985, CD 2009)
>> * Lach'n Jonsson – Songs From Cities Of Decay = Sånger Från Förfallets Städer (LP 1989, CD 1996)
>> * Lars "Lach'n" Jonsson & Peter Andersson – A Moving Likeness of Eternity (2009)
>> * Kultivator – Barndomens Stigar (LP 1981, 2 CD 2016/2018)
>> * Ur Kaos (*) – Ur Kaos (1987)>> * Ur Kaos (*) – A Terrible Beauty Is Born (1990)
>> * Ur Kaos (*) – Av Sprucket Ut Är Valt Ett Inuti (1999)
((Ur (*) – Organic Soundscape Music II -cassette- (1984)...C90, numbered))
Pe urmele misteriosului Lars "Lach'n" Jonsson (*), am mai completat la catalogul originalei sale case suedeze cu alte câteva titluri care adăugate celor dinainte indicate cu >> , ignorând EP-urile și singles-urile și eliminând dublurile, formează „grosul” ofertei:
* Sten Sandell – Damp (Bauta Records, 1985)
* Sten Sandell – Now Or Never (Bauta Records, 1988)
(Sten Sandell – The Language Inside the Organ (LJ Records, 2015)
* Förträngt Hushållsarbete (*) – Offret Om Att Älska...(2002)
.....Lars "Lach'n" Jonsson: violin (tracks: 11 to 13, 19, 20, 24 to 27)
* Johan Hedrén – Kretslopp (Cycle) -LP- (1988)
* Zut Un Feu Rouge (*) – Who's Afreud (1985)
* Zut Un Feu Rouge (*) – Kafka vs Chaplin -EP- (1983)
[ Zut Un Feu Rouge (*) – Explain This Country -Boxset/Compilation- (2005/6)]
"Who's Afreud" LP and "Kafka vs. Chaplin" EP plus a few rare bonus tracks.
Găselnițe/completări la discografia fostului ZNR-ist Joseph Racaille:
* Barricade (Cyrille Bibounet/Verdeaux & Joseph Racaille, France) – Le Rire des Camisoles 1969-1974 (Futura Red, 2005)
* Joseph Racaille (ZNR) – S/T (1997)
* Ukulélé Club De Paris (Joseph Racaille) – Manuia! (EmArcy, 2002)
Wayside Music, July 2019:
* Wha Ha Ha (Japan) – Wha-Ha-Ha -LP- (Recommended, 1983)
* Magical Power Mako (a.k.a. Makoto Kurita, Japan) – Magical Power (1974, 1993)
* Brighteye Brison (Sweden) – V (2019)
* Ragnar Grippe (Sweden) – Symphonic Songs (Dais Records, 2019)
- Ragnar Grippe (Sweden) – Sand (1977)
* Amarok (Poland) – The Storm (2019)
* The Far Meadow (London/UK) – Foreign Land (2019)
* Les Évadés ("The Escapees") (Canada) – Black Mamba (2019)
* "Blue" Gene Tyranny – Out of the Blue -40th Anniversary Remaster- (2019)
* Quantum Fantay (Belgium) – Yemaya Orisha (2019).....în stil Ozric Tentacles
- Quantum Fantay (Belgium) – Tessellation of Euclidean Space (2017)
- Quantum Fantay (Belgium) – Terragaia (2014)
- Quantum Fantay (Belgium) – Bridges of Kukuriku (2010)
- Quantum Fantay (Belgium) – Agapanthusterra (2005)
* Sha's Feckel (Swiss) – Feckel for Lovers (Ronin Rhythm Records, 2015)
* Rimarimba (Robert Cox) – On Dry Land (1984)
* Rimarimba (Robert Cox) – In the Woods (1985)
....set dominant de prog-rock extras din buletinul pe luna iulie al casei Cuneiform din care-am evidențiat vechea dar foarte originala trupă a unor japoneze, pe belgienii cu 5 albume din care cel puțin ultimul se lasă bine comparat cu Ozric Tentacles, plus o apariție mai veche de la casa elvețianului Nik Bärtsch. Cine zice că vara se răresc noile apariții, se înșeală: între timp a ieșit un nou fanzin Wayside Music iulie 2 în care, pe lângă noul Magma deja amintit, apare între multe altele și noul:
- IKARUS (Ramón Oliveras: dr, Swiss) – Mosaismic (Ronin Rhythm Records, 2019)
....deja amintit însă de mine prin fluxurile de noutăți din primăvară, mai probabil pe blogul paralel victimofjazz.
* Patrick Moraz – Out in the Sun (1977, Remastered 2019)
....Album reușit al elvețianului trecut prin Yes și Moody Blues, aproape de nivelul vîrfului său creativ solo, după părerea mea, cu o ușoară „tușă” mai comercială așadar decât anteriorul Story of I (1976) și acesta recent reeditat.
(întrebarea de la început cu setul Tangerine Dream e desigur retorică pentru că răspunsu-i foarte simplu: îl vor ignora așa cum respectivii fac cu mai tot ce nu apare pe suportul lor fizic favorit și ce nu-și permit financiar....)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu