„September Morn” 2019 (II): „Songs from the Bardo”, Beverly Glenn-Copeland, Bruce Cockburn, Robbie Robertson, Fly Pan Am, Efterklang, Magic Pie, Opeth, Hardy Fox/The Residents, Moon Duo, Ni, Tomega & Pierre Bastien, Fruupp, Jean-Paul Prat/Masal...

* Laurie Anderson, Tenzin Choegyal, Jesse Paris Smith – Songs from the Bardo (Smithsonian Folkways/Rough Trade, 2019)
....Un album mai mult rezonant în prima parte și disonant într-a 2-a, bine de tot definit de un titlu de piesă ca „Omagiu Guru-ilor” ori de texte precum „Nu vă fie teamă de lumina strălucitoare, limpede și ascuțită”. Totul a pornit de la ceea ce aveau în comun de prin 2008 cele 2 americance și tibetanul, membri în Associate Board of Tibet House US: atracția și devotamentul către cultura tibetană și tradițiile și filozofia budistă pentru care „Bardo Thodol” semnifică starea intermediară și voiajul de 7 săptămâni al conștiinței între moartea fizică și renașterea spirituală conform „The Book of Dead/Cartea morții” tibetane, recitită și reinterpretată azi prin lentile contemporane. „Am încercat să canalizez înțelepciunea și tradițiile strămoșilor prin muzică într-un mod foarte actual, în timp ce am păstrat profunzimea descendenței mele” zice Choegyal -tibetanul nomad exilat în India- și aproape 80 minute chiar asta ascultăm, cu povestitoarea Laurie Anderson în prim plan: un spațiu sonor transcedental imaginat în afara timpului și percepției senzoriale în care asiaticul și-a folosit vocea și câteva instrumente tradiționale, alături de Jesse Paris -fiica celebrei icoane punk Patti Smith (!)- la pian și boluri de cristal, Rubin Kodheli (violoncel) și Shahzad Ismaily (percuții). Prima dată lucrarea întro variantă mult improvizată s-a cântat „live” la Rubin Muzeum of Art din New York, o variantă mai scurtă și fără Laurie Anderson apărând încă din 2015 la acțiunea de binefacere a Tibet House USA. În ciuda sursei principale de inspirație, „un album foarte mult despre viață, un balsam și în aceeași măsură un ghid” zice în concluzie cronica din Pitchfork.
Singurul meu regret la acest disc e unul mai vechi: că n-o mai auzim pe Laurie Anderson (72 ani) cântând vocal (+ vioară & clape) cum o făcea pe albumele anilor '80 cam până pe la Strange Angels, fapt însă parțial explicabil și de înțeles în întregul context al focalizării ei aproape exclusive pe harul de narator, al vârstei și evenimentelor tragice care-au marcat-o în ultimul timp...:
https://pitchfork.com/reviews/albums/laurie-anderson-tenzin-choegyal-jess-songs-from-the-bardo/

    "Embrace the Unknown / Îmbrățișează necunoscutul"
„Avem nevoie de evenimente precum Le Guess Who? (Festival) pentru a ne aminti că o lume mai bună este posibilă” – The Quietus
La 75 ani, transsexuala artistă prezentă anul trecut la festivalul „Ghici cine (vine)?” de la Utrecht, de al cărui logo al ediției de anul acesta m-am folosit mai sus, și-a relansat un album apărut inițial în 2004 dar foarte puțin cunoscut și scos într-un tiraj mic la acel moment când a folosit pseudonimul „Phynix”...:
* Beverly Glenn-Copeland (SUA/Canada) – Primal Prayer (Rereleased Org Music, 2019)
...„fuziune „sălbatică” creativă a genurilor jazz, world, dans și clasic”, albumul este într-adevăr atractiv, divers și totuși accesibil cu un fredonabil iz pop, fără a aluneca însă nici un moment într-un facil comercial pentru că alternează momente de gospel, operă, cântec șamanic indian, ritmuri tribale ori imnuri și liturghii religioase. „Firul roșu” al conceptului îl reprezintă -și prin asta dar nu numai...albumul se poate bine compara cu Cântecele din Bardo de dinainte- „Nam Myoho Renge Kyo”, o expresie dintr-un vechi cântec al unui călugăr budist japonez din sec XIII numit Nichiren, însemnând “Mă dedic legii mistice Lotus Sutra”, sau, mai tradițional, “minunatului Dharma al învățăturii florilor de lotus”. În această cheie trebuie considerat și ascultat discul acesta care are în plus exact ceea ce scriam că mi-a lipsit la Laurie Anderson (dar trebuie să ținem cont comparându-le pe cele 2 din punct de vedere strict vocal că Beverly Glenn era cu vreo 15 ani mai tânără la ora înreg. albumului). „Noul” opus revigorat, la care adăugăm și anterioarele:
     - Beverly Copeland (USA/Canada) – S/T (1970, 2018)
     - Beverly Glenn-Copeland (USA/Canada) – S/T (1970)
     - Beverly Glenn-Copeland – AtLast! -EP- (1983)
     - Beverly Glenn-Copeland – ...Keyboard Fantasies... (1986)
...certifică valoarea unei artiste de mare profunzime, cu mult peste nivelul la care este cunoscută  chiar acasă la ea acasă în Canada...
Autorul copertei discului, lucrarea numită „Rugăciune”, este artistul muzician Chad Chénier iar pe coperta din spate apar numiți și ceilalți contribuabili.
 -Beverly Glenn-Copeland - 'Deep River', live at Le Guess Who? 2018:
https://www.youtube.com/watch?v=7XUi5URT6a0&list=PLHEG_LA9RlcV4mjeVb2XU3QbBJ7TZCDPh&index=5

 -Beverly Glenn-Copeland - La Vita (Official Video):
https://www.youtube.com/watch?list=PLHEG_LA9RlcV4mjeVb2XU3QbBJ7TZCDPh&time_continue=5&v=0x-vgy1NwIg

....și tot din Canada:
* Bruce Cockburn (gtr, Canada) – Crowing Ignites (2019)
...Bruce Cockburn, iată o altă comoară muzicală rară, un trubadur folk cantautor/chitarist virtuos de 74 ani cu peste 30 albume dar foarte puțin cunoscut și promovat pe la noi și nu numai....Țin minte cronici la albume mai vechi în care calibrul acestui artist era comparat bine argumentat cu al lui Neil Young (!). Nu-și folosește deloc vocea pe noul album, prin urmare este vorba de material 100% chitaristic/instrumental, dar unul robust și matur cu sunetul său propriu îndelung cizelat și rămas intact. Tema „jazzy” “The Mount Leroy Waltz”, un dialog între chitara sa electrică și cornetul lui Ron Mile, împarte folkul pastoral dominant în 2 părți aproximativ egale.
Adaug și un concert relativ recent care-i pune bine în evidență și vocea:
 -PEGASUS Conference 2016: Bruce Cockburn Performance:
https://www.youtube.com/watch?v=hfkNLVuP--k

* Robbie Robertson – Sinematic (2019)
....Încă un septuagenar în panoplie, retras în general dar totodată activ la 76 ani pe multiple planuri în ultimul timp: cartea/filmul „Once Were Brothers: Robbie Robertson and The Band”, „Last Waltz Tour 2019”, O.S.T.-ul la The Irishman al lui Martin Scorsese, apariția cu fiul său Sebastian în documentare TV...între care vine și acest album solo înscris pe linia anteriorului How to Become Clairvoyant (2011). Ascultat în aceeași zi cu discurile PRIMARE ale doamnelor Laurie și Beverly, discul nu mi s-a părut tocmai o mare reușită, dar reluat altădată mai cu atenție, cu frâna pusă complet tentației comparațiilor și dincolo de vocea particulară a protagonistului care-i natural și firesc să fi pierdut din calități odată cu vârsta, l-am reconsiderat găsindu-i totuși destule calități între care varietatea subiectelor abordate și inspirația duourilor cu invitați precum Van Morrison (“I Hear You Paint Houses”), Citizen Cope, Glen Hansard și mai ales Felicity Williams a cărei voce senzuală se distinge mai ales în “Walk In A Beauty Way”. Cea mai...cinematică piesă rămâne instrumentala de final “Remembrance”, cu chitara distinsă a lui Derek Trucks...în timp ce în “Once Were Brothers” personajul este evitat de foștii colegi de trupă, aluzie la fostele turnee ale reformatului The Band în care Robbie Robertson, principalul chitarist și compozitor, n-a prea fost invitat. Din cei 5 membri The Band mai este în viață pe lângă Robbie doar Garth Hudson.
Un sfat dintr-un rewiew: de ascultat la căști!

* Fly Pan Am (Canada) – C’est ça (Constellation, 2019)
....Reformare surprinzătoare a trupei la vreo 14 ani de la anteriorul N’Écoutez Pas, cu același avansat „post rock, baroque pop, bizarre psychedelic”, amalgam punctat de ritmuri krautrock, iz de Stereolab și de inserturi caustice vocale „noise” ale lui John Wiese...

Urmează un consistent eșantion scandinav de rock progresiv și alte recomandări via Wayside Music și altele:
* Efterklang (Denmark) – Altid Sammen (2019)
* Magic Pie (Norway) – Fragments of the 5th Element (2019)
* sir Was (Joel Wästberg/Sweden) – Holding On to a Dream (2019)
   - sir Was (Joel Wästberg/Sweden) – Digging a Tunnel (2017)
* Proportions (Sweden) – Visions from a Distant Past (2019)
* Opeth (Sweden) – In Cauda Venenum (2019)

* Hardy Fox – 25 Minus Minutes -EP- (Klanggalerie +Took, 2019)
* The Residents – In Between Dreams -live- (2018)

* Moon Duo (Ripley Johnson & Sanae Yamad) – Stars Are the Light (2019)
....Disco și funk din anii '70 și rave din '90, sursele primare de inspirație ale duoului în vogă de „indie/psychedelic rock”...
* Red River Dialect – Abundance Welcoming Ghosts (2019)
* Rev Rev Rev – Kykeon (2019)
* Telefon Tel Aviv – Dreams Are Not Enough (2019)
* Kefaya & Elaha Soroor – Songs of Our Mothers (2019)

* Marco Benevento – Let It Slide (2019)
....„indie-pop rock destul de ușurel, ceea ce-și putea permite numai și numai muzicianul care este și co-proprietar al casei de discuri The Royal Potato Family profilată pe jazz...
* Molly Sarlé (Mountain Man) – Karaoke Angel (2019)
* Samantha Fish – Kill or Be Kind (2019)
* Sarah Davachi – Pale Bloom (2019)

* Ni (France) – Pantophobie (2019)
....de fapt nu una, ci 1+11 fobii moderne sunt „luate în colimator” de tot atâtea titluri ale francezilor aflați la al 2-lea album cu o muzică descrisă stilistic de măgulitoarea înșiruire „experimental / avant-garde / jazzcore / math rock / mathcore / noise / rock in opposition / zeuhl”....dar nu acest factor de pe bandcamp.com a primat la noul opus al acestui 4-tet incisiv și disonant de...coerent, ci recomandarea mai veche a lui Udi Koomran a primului lor album, Les Insurgés de Romilly (2015).
* Tomaga (Valentina Magaletti & Tom Relleen) & Pierre Bastien – Bandiera Di Carta (Other People, 2019)
...Dacă Thurston Moore, CAN Project with Malcolm Mooney, Wire, Silver Apples și Stereolab sunt nume care vă spun ceva, n-o să treceți cu vederea peste acest album în care duoul londonez de percuții, sintetizatoare și orgă își interferează paleta experimentală cu cineticele și mecanoidele „instrumente” marca Pierre Bastien, plus ocarina bas, trompeta „pregătită”, bandă adezivă, folie de aluminiu, etc. Iese un amestec curios, zice un review, evocând free jazzul unor Sun Ra sau Art Ensemble of Chicago combinat cu Muslimgauze, Catherine Christer Hennix, Carl Stone sau Egisto Macchi, ultimul, un artist italian despre care recunosc că n-am auzit. Dar și pe Tomaga trebuie să-i iau în serios și separat, până acum având numai un material în care-a fost implicată doar...jumătatea feminină a duoului, Valentina Magaletti:
 - UUUU (Edvard Graham Lewis, Valentina Magaletti, Matthew Simms & Thighpaulsandra) – UUUU (S/T) (2017)....ex-Wire, Coil, Dome, Tomaga, Spiritualized & Vanishing Twin.
Două comisioane (cereri/„comenzi” pentru festivaluri) au condus la acest album, mă refer la Bandiera...: Fructose Festival din Dunkirk și Supersonic Festival din Birmingham.

* Carl Stone – Himalaya (2019)

* Fruupp (Ireland) – Wise as Wisdom: The Dawn Albums 1973-1975 (2019)
....reeditarea celor 4 albume de studio remasterizate ale unui grup de prog rock melodic și simfonic aflat pe același afiș și bilet de concert prin intervalul 1973-1975 cu 'alde Genesis, ELO, Hawkwind, Man, Supertramp sau Queen (!)...și al cărui al 4-lea album a fost produs de Ian McDonald, fost în King Crimson: Future Legends (1973), Seven Secrets (1974), The Prince of Heaven's Eyes (1974) și Modern Masquerades (1975).

....„Bollywood music, church hymns, beautiful pop tunes and ambient esoteric noises” „zice” discogs.com...și n-aș încerca să definesc altfel oferta celor 3 albume ale acestor finlandezi:
* Paavoharju (Finland) – Joko sinä tulet tänne alas tai minä nousen sinne (2013)
* Paavoharju (Finland) – Laulu Laakson Kukista (2008)
* Paavoharju (Finland) – Yhä Hämärää (2005)

* David Sylvian – Gone To Earth -2 CD- (1986)
* Cirque Du Soleil – VOLTA (2017)

Multiinstrumentist francez (baterist & claviaturist în principal) care cu prima formulă Masal, încă înainte de primul album, deschidea prin 1973-1975 concertele Soft Machine, Gong sau Magma, ultima trupă fiind și principala inspiratoare a sa. „Eclectic Prog” îi „zice” progarchives.com stilului, „zeuhl” și „jazz” adaugă colaboratorii experți în cronicile lor.
* Jean-Paul Prat (France) – Masal (1982)
* Jean-Paul Prat (France) – Desnudo (2012)
* Jean-Paul Prat (France) – Light (2013)
* Masal (Jean-Paul Prat) – Galgal (2009)
* Masal (Jean-Paul Prat) – Viens Des Quatre Vents (2014)

Specific la finalul postării că o parte dintre albumele enumerate neevidențiate n-au fost temeinic ascultate... 

„September Morn” 2019 (I), cu King Crimson, Mike Patton & Jean-Claude Vannier, Jenny Hval, Bjørn Riis/Airbag, Cápsula, Mountain Bus, recomandări Wayside Music, etc...

Un volum imens de albume notabile au apărut la început de toamnă, dar pe care iarăși, din păcate, sursele de informare românești le vor ignora în cea mai mare parte, inclusiv colecționarii de viniluri...Pe cele mai multe doar le semnalizez cu ceva detalii ajutătoare iar pe câteva mai ales din zona prog-rock și reeditări le subliniez cu titlu de recomandare, de ex. albumele chitaristului norvegian de 55 ani Bjørn Riis de la trupa Airbag (vezi și albumul din 2009 recomandat spre final), artist solo abia acum descoperit de mine și mult inspirat din Pink Floyd. Nu lipsesc recomandările de la Wayside Music, cum v-am obișnuit de ceva timp încoace, pentru că e vorba acolo de albume dintre cele mai întreptățite a merita în etichetări sufixul „avant”.
Începe așadar „maratonul”, dacă pentru o „ștafetă” -cum ar merita așa o cantitate mare de material- n-am parteneri doritori să scrie în românește. Sper că sunt însă virtual de partea mea, fie și cu ajutorul aproximativ al lui Google Translate, măcar o parte dintre muzicienii implicați. Datorită lor aproape exclusiv, „singurătatea alergătorului de cursă lungă” încă mi se pare suportabilă....

* King Crimson – KC50 Vol.31-Vol.35 (2019)
....continuând seria de până la 50 „volume” (= piese/variante inedite) marcând tot atâția ani de existență K.C. Între timp, poate ca să folosească una dintre cifrele magice, Robert Fripp & co. a mai scos un 5 CDs numit Audio Diary 2014-2018 cu extrase „live” din concertele intervalului respectiv de...ați ghicit: 5 ani pentru cea mai longevivă și extinsă garnitură K.C. Întrebarea-cheie însă rămâne: „în toată tevatura asta de apariții, de ce niciun album cu piese noi, nu așa ar fi meritat sărbătorită cel mai adecvat jumătatea de secol”?

* Status Quo – Backbone (2019)
....nimic special cu excepția faptului strict statistic că e primul album din toată cariera trupei fără chitaristul Rick Parfitt, dispărut în dec. 2016...
* Mike Patton & Jean-Claude Vannier – Corpse Flower (2019)
....Întâlnindu-se în 2011 la o retrospectivă Serge Gainsbourg, cei doi protagoniști au pus sămânța acestei colaborări iar după 6 ani au început concret să lucreze la ea. Iată Flora cadaverică finalizată și în măsură să se poată spune că reprezintă o unică experiență bazată pe un profund respect mutual și creativ între autori, meritând așteptarea cu prisosință! Americanul vocalist și actor de 51 ani a cărei muzică, indiferent de trupă/proiect plecând de la Faith No More, se distingea de regulă prin disonanțe, tensiune și sarcasm, se dovedește acum umoristic, sensibil și foarte melodic, de ex. în „Chanson D'Amour” -piesă originală, nu cover la hitul trupei Manhattan Transfer-, fără însă a abandona gustul pentru experiment și avangardă deși îl adaptează abil și cu reverență chanson-ului tipic franțuzesc al compozitorului de 76 ani partener. Sunt momente pe disc care par a fi rămase din aceeași sesiune de înregistrări cu conceptualul Histoire de Melody Nelson din 1971, nu compuse 47-48 ani mai târziu, altă mare calitate derivând din cum reușesc acești 2 muzicieni fără bariere de expresie să îmbine aranjamentele muzicale cu textele acompaniatoare ale celor 12 compoziții în care întâlnim clopote gotice și pasaje corale „punky” contrastând cu vocea lui Mike catifelată și ușor șoptită în povești macabre sau comentarii actuale socio-politice, deopotrivă deranjante și luminatoare, de ex. în „Browning” a cărui personaj aruncă o proastă lumină asupra culturii americane a armelor de foc. Tom Waits („Camion”, „Cold Sun, Warm Beer”), Robbie Robertson („Ballade C.3.3”, neo western-ul „Browning”), Scott Walker („Hungry Ghost”), chiar Roger Waters/Pink Floyd (tema-titlu)...iată alte repere și „sound”-uri de cantautori majori cu care aș putea asocia muzica asta provocatoare de la piesă la piesă, odată cu perindarea sumedeniei de invitați din Los Angeles și Paris, incluzându-i pe Smokey Hormel (Beck, Johnny Cash), Justin Meldal-Johnsen (Beck, Air, Nine Inch Nails), James Gadson (Beck, Marvin Gaye), Denys Lable, Bernard Paganotti (Magma), Daniel Ciampolini, Didier Malherbe, Léonard Le Cloarec și the Bécon Palace String Ensemble.
„Orchestrația somptuoasă se învârte în jurul epopeii finale de sală de bal „Pink and Bleue”... -citeam într-un review-...„un peisaj sonic elegant și rafinat care contrastează strălucitor cu confesiuni cu adevărat amuzante și vorbe spuse la beție” (amintind încă o dată de Tom Waits)...„Albumul ne poartă întro aventură înfiorătoare printr-o serie de viniete cinematice care valorifică întotdeauna neașteptatul”.

* Tinariwen – Amadjar (2019)
* Pixies – Beneath the Eyrie (2019)
* Fischer-Z – Swimming In Thunderstorms (2019)
....o continuare firească a tuaregilor și 2 reveniri după mult timp de pauză...dar nimic deosebit.
* Neal Morse – Jesus Christ: The Exorcist -2 CD- (Inner Circle March, 2019)
....dublu set continuând „Marea Aventură” („prietenii știu de ce”) de la începutul anului și etalând fațeta rock-ului creștin etalată pe un album conceptual-tematic-biblic de către chitaristul/vocalist (+ keybs & drums) din Spock's Beard, Transatlantic, Flying Colors, solo, The N.M. Band, etc... 
* Bonnie “Prince” Billy, Bryce Dessner, Eighth Blackbird – When We Are Inhuman (2019)
.....sublinierea se datorează exclusiv piesei de final ”Stay On It”, cea mai lungă și mai îndrăzneață sau...mai „inumană”, în sensul inovator, a trioului.

* Geraint Watkins – Rush of Blood (2019)
* Tad Robinson – Real Street (2019)
* Devendra Banhart – Ma (Nonesuch, 2019)
* V.A. („curated by Devendra Banhart”) – Fragments du Monde Flottant (2019)
* Muslimgauze (Bryn Jones) – Babylon Is Iraq (2019)
....inițial mă gândeam cam la ce-am scris la Pixies și Fisher-Z, deci aș fi pus albumul alături de respectivele...dar o reascultare -un adevărat „lux” ca investiție de timp în noianul de noutăți!- l-a ridicat ceva peste nivelul celor 2, chiar dacă liderul cu invitații săi nu vine cu ceva 100% nou ci cu extensii în aceeași manieră „electronic, experimental, world” a unor teme vechi.

* The Lumineers – III (2019)....„indie folk-rock, americana”
....compozitorii Wesley Schultz și Jeremiah Fraites, deveniți între timp pentru prima dată și la doar 2 luni distanță tineri tați de băieți, încearcă ajutați și de Simone Felice și Lauren Jacobson (cello) să mențină cu succes ștacheta sus ridicată de vol. II platinat din 2016 pe acest nou disc cu 3 personaje de familie sensibil evocate separat în tot atâtea capitole -bunica Gloria, fiul Jimmy și nepotul Junior Sparks-, plus 3 piese-bonus. Trupa asta, cu multe cântece folosite și prin filme/seriale TV, a intrat deja în „mainstream” ceea ce n-o s-o mai facă de prea mare interes pentru acest blog.

* The Silence (Masaki Batoh: gtr, Japan) – Metaphysical Feedback (2019)
* Kukangendai (Japan) – Palm (2019)
* Toshifumi Hinata (Japan) – Broken Belief (rec. 1985-87, rel. 2019)
....3 japonezi la înălțime, pe variate plaje stilistice. Și va mai fi unul și în setul Wayside Music.

* Jenny Hval (Norway) – The Practice of Love (2019)
....cu Vivian Wang, Laura Jean Englert & Félicia Atkinson ale căror aporturi mai ales vocale, alături de stilul inspirator „trance” al anilor '90, conduc spre unul dintre cele mai accesibile albume ale cantautoarei norvegiene care totodată și-a finalizat și romanul Girls Against God programat a fi lansat anul viitor. Titlul „Practica dragostei” vine după provocatoarele Blood Bitch și Apocalypse, Girl și este inspirat parțial de filmul omonim din 1985 al artistei austriece Valie Export, albumului rezultându-i la Metacritic o medie de 84 puncte (din 100) din cele 12 cronici ale principalelor publicații, adică „universal aclamat”.

* Bjørn Riis (Norway) – A Storm Is Coming (2019)
                                 – Coming Home (2018)
                                 – Lullabies In A Crash Car (2014)

* David T. Chastain – Alternate View -Diginet Music Guitar Master- (2019)
* François J. Bonnet & Stephen O’Malley – Cylene (2019)
* Phil Salathé – Imaginary Birds: Music for Oboe & English Horn (2019)

* Alasdair Roberts (Germany/Scotland) – The Fiery Margin (2019)
* Eamon McGrath (Canada) – Guts (2019)
....Fără o muzică cine-știe-ce -un folk-rock „cantautor-istic” de duzină, ca să-i zic așa-, iată ce-l preocupă, printre altele, pe acest cantautor canadian de 30 +...ani, legat de mișcarea #metoo la care-a aderat: „De ce au nevoie femeile de la noi ca bărbați? Cum se poate crea și promova arta cu curaj și cum acționează în solidaritate acești oameni fără a continua să contribuie la acutizarea problemei? Ce pot face bărbații pentru a demonta instrumentele de misoginism în artă? Cum comunici aceste eforturi ca bărbat, fără a manipula sau a acoperi vocile femeilor din artă? Care este natura curajului? Ce face ca un om să aibă curaj și care este calea de rezolvare cea mai ușoară?”

* Joose Keskitalo (voc, ex-Paavoharju/Finland) – En lähde surussa (2019)
* Elza Soares (Brazil) – Planeta Fome ("Planet Hunger") (2019)
* Guaxe (Dino Almeida & Pedro Bonifrate / Brazil) – Guaxe (S/T) (2019)
* Kaleta (Leon “Kaleta” Ligan-Majek) & Super Yamba Band (Nigeria) – Mèdaho (2019)
....miniset de 4 albume „world” insuficient „decelat”....

* Trupa Trupa (Poland) – Of the Sun (2019)
....Rock alternativ solid cu riff-uri sănătoase pe acest al 3-lea „monolitic” album lansat în afara Poloniei al trupei din Gdansk condusă de Wojciech Juchniewicz (bass, gtr & voc) și Grzegorz Kwiatkowski (voc & gtr), tema mediană “Remainder” amintind în text de holocaust...

* Cápsula (Argentina/Spain)  – Bestiarium (2019)
....Trio de rock psihedelic din Bilbao format din rezidenți argentinieni care prin cele 12 scurte teme despre teamă și fantezie -însumând 33 minute- reimaginează și aduc tribut făpturilor mitologice gen sfincși, sirene, monștri biformi jumătate om jumătate animal, etc...cu proiecția acestora în cultura contemporană (cyborg = jumătate om, jumătate robot), chitaristul Martin Guevara comparând de ex. puterea de seducție din piesa „Buzele Sirenei” cu influența limbajului „fake news”-urilor știrilor de azi (!). Duoul creativ al „Capsulei” -un fel de „mașină a timpului”, în context- o mai include și pe atractiva basistă și vocalistă Coni Duchess. „Primul pas în eliminarea fricilor față de aceste bestii este a le recunoaște și de a le numi”.

* Beaten By Hippies (Belgium) – S/T -LP- (2019)
* Out of the Ordinary (Scotland) – Stranger Things Have Happened -O.S.T- (2019)
* Karakorum (Germany) – Fables and Fairytales (2019)
* Pyramid (Germany) – Mind Maze (2019)
* Epitaph (Germany) – Long Ago Tomorrow (2019)
                                – Fire From The Soul (2016)

* V.A. (Nigeria) – Tabansi Records Sampler (2019)
* V.A. – Fania Goes Psychedelic (2019)
* V.A. – The Godfather of Odd: A Hardy Fox Tribute (Klanggalerie, 2019)
....tribut extins (74 min) adus de foști angajați ai casei de discuri, colaboratori amici și admiratori ai regretatului principal component și compozitor al anonimilor californieni The Residents, muzician dispărut pe 30 octombrie 2018 dar cu o identitate pe deplin dezvăluită abia în 2017...

                                Wayside Music, sept. 2019:

* Christina Kubisch, Fabrizio Plessi – Tempo Liquido (LP 1979, CD 2002)
* Conrad Schnitzler – Conditions of the Gas Giant (rel cassette 1988, reissue LP Bureau B, 2019)

* Ecstatic Vision – For the Masses (2019)
   https://heavypsychsoundsrecords.bandcamp.com/album/ecstatic-vision-for-the-masses
* EXEK (Australia) – Some Beautiful Species Left (2019)
   https://exek.bandcamp.com/album/some-beautiful-species-left

* Kayo Dot – Blasphemy (+Purity?) -2 CD- (2019)

* The Spoils of War (James/Jim Cuomo) – S/T (1969)
* The Spoils of War – II: Outakes & Live Material, USA 1967-68 (2002)

* Mormos (France) – Great Wall of China (1971)
                             – The Magic Spell of Mother's Wrath (1972)
* François Béranger & Mormos – "Ça Doit Être Bien..." (1971)

* Acanthe (France) – Someone Somewhere (rec '73-'77, rel Musea, 2009)
* Sky Farmer – Amazing Grace (rec '73-'75, rel 2002)
* Mountain Bus – Sundance (1971)
....Trupă americană bună de rock psihedelic, frecvent citată ca replica din Chicago la Grateful Dead, dar ghinionistă și ținută prin procese, aparent datorită numelui prea asemănător cu majorii Mountain (deși când aceștia din urmă au apărut „Autobuzul Montan” exista deja de 2 ani!)...dar de fapt pentru a împiedica politica micuței Good Records de a vinde o muzică bună la preț cu mult mai mic decât cele maximizatoare de profit ale majorei companii Columbia...
Întreaga poveste cu interesante detalii, aici:
http://therockasteria.blogspot.com/2013/09/mountain-bus-sundance-1971-us.html

* Bruno Spoerri – Glückskugel (rec '71-'78, rel 2006)
* Freak Out (Austria) – Life (1971, 2002)
* Leon Redbone – Champagne Charlie (1978)
                          – Double Time (1977)
* Mandrake Paddle Steamer – Pandemonium Shadow Show 1968-70 (2008)
* MacArthur – S/T (1979, 2016)
* Yonin Bayashi (Japan) – Ishoku-Sokuhatsu (1974)
* Airbag (Norway) – Identity (2009)
....completare timpurie la ulterioarele All Rights Removed (2011), Disconnected (2016) și The Greatest Show on Earth (2013), adică antecedentele trupei din arhiva mea la care principalul artizan este același chitarist Bjørn Riis mai sus recomandat și solo cu alte 3 albume. Pentru cine-i începător curios de subiect dar nu-i dispus să investească 6-7 ore, recomand Identitatea (cu trupa) și A Storm Is Coming (noul album solo).

* Major Parkinson (Norway) – Live at Ricks (2015)
                                           – Songs From A Solitary Home (2010)
                                           – Twilight Cinema (2014)
....3 alte albume cu norvegienii de „rock experimental” (conform Wikipedia) pe care-i știam până acum doar de pe mai noul Blackbox (2017).

* Peter Gabriel – Flotsam and Jetsam -3 CD Compilation- (2019)
....cu sumedenie de remixuri și destul de mult material inedit și pentru prima dată apărut pe formatele CD și digital.
* Philip Glass – Music In Twelve Parts: Concert a Paris 1975 (2019)
* Tom Nehls – I Always Catch the Third Second of a Yellow Light (1973, Reissue 2019)
* Ebo Taylor (Ghana) – Palaver (rec. 1980, rel. 2019)

* Clouds (Scotland) – Up Above Our Heads (1970)

....A concertat ca octet la Plai Festival și pentru că nu știam trupa asta decât de pe 2 albume, mi-am completat setul și cu următoarele:
* Red Baraat (USA/India) – Chaal Baby (2009)
                                       – Big Talk (2013)
                                       – Shruggy Ji (2013)
                                       – Sound the People (2018)

...R.I.P.....Daniel Johnson (1962 - 11 sept. 2019, SUA)....„lo-fi / avant-pop singer-songwriter”

* Daniel Johnston – Yip / Jump Music [1989]
* Daniel Johnston – 1990 [1990]
* Daniel Johnston and Beam – Beam Me Up! (2010)
* Daniel Johnston (V.A.) – The Late Great Daniel Johnston: Discovered Covered -2 CD- [2004]

...R.I.P.....Hossam Ramzy (1953 - 10 sept. 2019, Egipt)....„percussion (tabla, darbuka, zills, mazhar) & composer”

* Hossam Ramzy – Baladi Plus (1995)

* Hossam Ramzy & Rafa El Tachuela – Flamenco Arabe -2 CD- (2003)

* Phil Thornton & Hossam Ramzy – Enchanted Egypt (2005)

* Phil Thornton & Hossam Ramzy – Immortal Egypt (1998)

Am început postarea pe 4 septembrie, o finalizez după 20 zile....