Despre un „Lucifer” umbrit de Solaris, 2 Nektar-uri cam „heavy”, un Markus Reuter cam prea...Fripp-ian, un M-Opus irlandez cu „prea multă perfecțiune” (!?)...și câteva pepite „avant prog” Cuneiform-ice (Hooffoot, Algernon, October Equus, Cast, NeBeLNeST, etc)...

https://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/mihai-nadin-chiar-si-cei-care-evita-orice-contact-cu-tehnologia-nu-pot-trai-fara-ea-detitus-vijeu-15032006

* Bill Fay – Countless Branches [Deluxe Edition] (2020)
.....Bill Fay - Salt of the Earth (Official Video):
https://www.youtube.com/watch?v=kMP704Kec8c&fbclid

....nu mai știu de ce am început cu el, probabil o restanță/completare la vreo postare trecută. Dar știu cu ce încep azi:
* Adrian Tabacaru (Romania) – Lucifer: A Rock Opera (2020)
...O apariție cvasi-rarisimă de acest gen „operă rock” în întregul peisaj muzical național, e una cel puțin de salutat, poate prima după trilogia „Sensul vieții” a lui Ilie Stepan/Project...dar cine se încumetă la o evaluare calitativă estetico-muzicală a lucrării, mai ales la una bazată pe o asemenea capodoperă literară cum e „Luceafărul” lui Mihail Eminescu, observă că aceasta n-are cum să se disocieze, ca în orice al demers similar, de cultura și deschiderea, de bagajul din „backround” al muzicienilor de bază implicați, a lui A.T. în acest caz....adică, aș zice eu ferindu-mă de orice (altă) comparație și evitând epitete, una...cam la nivelul artistic al filmului de animație însoțitor:
    - Lucifer - A Rock Opera:
https://www.youtube.com/watch?v=LyXFPBa7z74&t=372s

Dacă unora li se va părea prea severă evaluarea când spun că „Luceafărul” poemul eminescian merită mai mult, mă obligă exigențele văzând ce se mai întâmplă pe-aici foarte aproape de noi, că doar în lumea asta tot mai globalizată nu ne putem izola în bula noastră românească, oricât și-ar dori și le-ar fi asta convenabil unora, într-un gen atât de universal cum e rockul....Am zis că mă feresc de comparații dar pura întâmplare face să dau tot în această perioadă de „prog-rockul simfonic” (conform discogs.com) al maghiarilor de mai jos, oferta Solaris de peste 6 ore cu tot cu cele 2 duble anterioare atingând culmi surprinzător de ridicate, inclusiv și mai ales calitativ, pentru o trupă din Europa de Est cu 2 perioade distincte de existență, una pre- și alta post-1989, mai ales pe cele 2 albume concept inspirate de celebrul profet francez din sec. XVI:
* Solaris (Hungary) – nostradamus 2.0: Returnity (Unborn Vision) (2019)
    - Solaris - Nostradamus 2.0 - Returnity:
https://www.youtube.com/watch?v=a6_amOI3aAw
    - Solaris - Nostradamus Live In Mexico - (I Teatro de la Ciudad):
https://www.youtube.com/watch?v=qqbwN_nWDb0

* Solaris – Nostradamus:Próféciák Könyve/"Book Of Prophecies" (1999)

* Solaris  – 1990 -2 CD- (1996)
* Solaris  – Live in Los Angeles -2 CD- (2000)
Cu asemenea albume de calibru Solaris se plasează în panteonul rockului contemporan maghiar, după părerea mea, aproape de Omega sau Lokomotiv GT.

* David Cross & Peter Banks – Crossover (2020)
....album foarte cursiv, melodios și ambiental, postum pentru Banks dispărut în 2013 dar bazat pe niște înregistrări ale duetului la vioară și chitară din 2010, cu contribuții adăugate acum de la muzicieni invitați din „familiile” Yes și King Crimson: Geoff Downes, Tony Kaye, Billy Sherwood, Oliver Wakeman, Pat Mastelotto, etc.
 -Laughing Strange (feat. Jeremy Stacey, Tony Kaye):
https://www.youtube.com/watch?v=slCW5YxYxoE

* Drive-By Truckers – The Unraveling (2020)...."alt-country, southern rock"
* The Soul Motivators (Canada) – Do the Damn Thing (2020)...."funk"
* Marcus King – El Dorado (2020)...."americana, blues, rock, soul"
* Mark Hummel (h-ca, voc) – Wayback Machine (2020)...."vintage traditional blues"
* Blackbird & Crow (Maighréad Ní Ghrásta & Stephen John Doohan) (Ireland) – Ailm („Conifer / Healing”) (2020)...."Irish folklore, blues, psychedelia and Americana"
* James Yorkston, Jon Thorne, Suhail Yusuf Khan – Navarasa: Nine Emotions (2020)..."folk, world"
* Josiah Everhart – Yearn in Years (2020)...."folk"
* Martyn Joseph – Days of Decision: A Tribute to Phil Ochs (2020)

* Keeley Forsyth – Debris (2020)...."alternative (dark) folk"
....album interesant de debut al unei actrițe cu o voce amintind de clasica Nico (Christa Päffgen) sau britanica ANOHNI (ex-Antony Hegarty) iar prin muzică, de Vashti Bunyan sau Joanna Newsom. La singurul (?) „comment” din clipul de mai jos, se mai zice și de „Beth Gibbons (din Portishead) „a nordului”:
 -It's Raining:
https://www.youtube.com/watch?v=O2DNiIYf-3E

* Nektar (USA) – The Other Side (2020)
....Saga contorsionată a trupei britanicilor stabiliți în Germania și apoi în SUA continuă după 50 ani, acum scindată în 2 formule: aceasta americană cu vechii fără unul dintre fondatori Roye Albrighton, dispărut la 67 ani în 2016 și cealaltă New Nektar, germană (de unde și titlul Cealaltă față), pentru care a optat fiul său, bateristul Che Albrighton. Am spus în titlul postării care-i părerea mea în esență, în primele circa 20 min. parcă se derulează ceva nou cu Deep Purple sau Uriah Heep...totuși de pe la tema-titlu până la final valența melodic progresivă a albumului, cea tipică sound-ului Nektar din vremea clasicelor Recycled sau Remember The Future, mai crește gradual odată cu numărul baladelor „mid & slow tempo”....că 3 dintre cele 8 piese, în alte variante acum, sunt datate din anii '70 iar scurta „The Light Beyond” ajunge chiar la sonorități simfonice. Provocați și de finala piesă „De ce nu pot fi mai mult ca tine”, foarte probabil altă aluzie poate chiar sarcastică la adresa concurenței New Nektar (sau „Nektar II”, sau „Nektar / Germany”), fanii trupei vor compara sau vor căuta desigur, dacă le-a scăpat, ce se întâmplă și dincolo în formula condusă de cuplul Alex Hoffmeister (gtr, voc) & Klaus Henatsch (keybs, voc). Părerea mea o deduceți simplu comparând dimensiunile coperților.
 -Nektar The Legendary Rock Band with snippets from the new album The Other Side:
https://www.youtube.com/watch?v=dnkF4C1QtPg
 -Nektar The Legendary Rock Band Live at The Orion Studios, Baltimore MD. 2020:
https://www.youtube.com/watch?v=XmrOm5GANL4

* New Nektar – Megalomania (2018)
 -new NEKTAR - Man In The Moon - Paderborn Schloß Neuhaus 08.12.2018:
https://www.youtube.com/watch?v=f4opwLcgTXw

* Caspian – On Circles (2020)...."post-rock"
* Helicon (Scotland) – This Can Only Lead to Chaos (2020)...."psychedelic rock"
* Caroline Shaw / Attacca Quartet – Orange (New Amsterdam/Nonesuch, 2019)...."neo classical"

                     ....de la Wayside Music / Jan. 2020:

* 5uu's – Hunger's Teeth (1994)
....sub comanda inventivului baterist compozitor Dave Kerman, cu Sanjay Kumar (keybs) & Bob Drake (gtr, bass & voc), Dinții foamei etalează, în cadrul  R.I.O., un mix între King Crimson, Yes și Henry Cow/Art Bears.
* Hail (ex-Thinking Plague) – Kirk (1992)
....Bob Drake și Susanne Lewis, împreună cu Dave Kerman, Chris Cutler și Bill Gilonis, întro „formulă punky încrucișată între Syd Barrett și faza timpurie Jefferson Airplane”...

* Hooffoot (Sweden) – Hooffoot -EP- (2015)
* Hooffoot (Sweden) – The Lights in the Aisle Will Guide You (2019)....„prog-rock/jazz”
...."Santana loved Miles. Magma loved Coltrane. Soft Machine loved pop. Pink Floyd loved Soft Machine. Weather Report loved African grooves. The Italian progressive bands loved classical music. Return to Forever loved Brazilian stuff. Frank Zappa loved Black Sabbath. Hooffoot (quartet) love them all.” Iată o parte consistentă din tema-titlu de peste 13 min.:
 -Hooffoot - The Lights in the Aisle Will Guide You (new album 2019):
https://www.youtube.com/watch?v=KPnTtA1opAE

* Peter Blegvad with John Greaves & Chris Cutler – Hangman's Hill (1998)
....„fuziune de Bob Dylan, Lou Reed și comicul englez Jon Hegley”, Peter Blegvad are alături pe acest album urmând mult lăudatului "Just Woke Up" (1996), secția ritmică din seminalul grup Henry Cow.

* Rose City Band – Rose City Band (2019)....„psychedelic country rock”
* Nick Malkin – A Typical Night in the Pit (2020)....„electronic, ambiental”
- The Curators (James Ilgenfritz: bass) – Thank You (Engine Studios, 2013)
....ăsta-i prea potrivit pentru VicTim of Jazz, îl mutăm de-aici....

* The Haden Triplets (Petra, Rachel & Tanya) – The Family Songbook (2020)
....Fiicele legendarului basist Charlie Haden pe un album de folk cu fler nostalgic destul de similar lui Petra Haden & Bill Frisell - Harmony, al 4-lea membru al familiei implicat acum, prin găsirea și păstrarea unor cântece inedite fiind bunicul fetelor Carl E. Haden, prieten cu clasicii din The Carter Family și Porter Wagoner.
* William the Conqueror (Raurri Joseph) – Bleeding On the Soundtrack (2019)
....nu e muzică de film aici în pofida titlului ci un album de studio al proiectului din 2016 al cantautorui scoțian de 38 ani profilat în arealul „indie/folk-rock”.
* Algernon Cadwallader – S/T (2018)
* Bubblemath – Such Fine Particles of the Universe (2002)
.....mixaj de pop, jazz și rock progresiv influențat de moștenirea lăsată de Gentle Giant, King Crimson, Echolyn și Dream Theater....

* Markus Reuter (gtr, Germany) – Truce (2020)
....am dat un indiciu în titlul postării care poate rezonează a reproș...dar oare poate cineva imputa unui chitarist că sună prea apropiat de unul dintre cei mai importanți și inovatori chitariști și bandleader-și din ultima jumătate de secol, cum e Robert Fripp?....Acest Truce n-are nicio legătură cu același titlu din 1982 al duetului Robin TRower & Jack BrUCE, iată trioul:
     „- Markus Reuter: Touch Guitars® AU8, Live Looping
       - Fabio Trentini: Wal Fretless Bass, Bass Synthesizer
       - Asaf Sirkis: Acoustic Drums”

* The Residents – Refused a.k.a. Santa Dog (1999)
* The Residents – Refused CD (rec. 1972-1999, remastered Klanggalerie, 2019)
....la oricare alte trupe ar fi fost vorba de unul și același album în 2 ediții. Dar „Rezidenții” nu-s una oarecare, au făcut ei ce-au făcut niscaiva diferențe ca să merite atenție ambele variante...

 * Guranfoe – Sum of Erda (2019)....„prog rock, psychedelic folk”
....la acest grup/album cu 2 chitare electrice s-au detectat influențe deloc secundare de la Gentle Giant și Grateful Dead, acesta din urmă din perioada lui Anthem of the Sun (1968)....

* M-Opus (Ireland) – Origins -2 CD- (2020)....„symphonic prog”
....dominat de vocile a 9 actori invitați, liderul trioului Jonathan Casey („keyboards, bass, guitar, composer, arranger, producer”) fiind el însuși și actor iar chitaristul Colin Sullivan, „narator” într-un discurs de 94 minute la care nu-i prima dată când citesc printr-o cronică despre....„prea multă perfecțiune” (?!), probabil în sensul de supraîncărcare, prea bombastic în sunet și mesaj, meteahnă mai veche încă din anii '70 a unei părți din rockului progresiv....

* Algernon (Dave Miller: gtr) – Ghost Surveillance (Cuneiform, 2010)....„neo-psychedelia, jazz and post-rock” (autodefinirea stilistică a grupului din Chicago)
  - Algernon – Familiar Espionage (2007)
  - Algernon – Charlie Changed His Mind (2004)
 - influențe: „experimental rock (60's psychedelic rock, Jimi Hendrix, 13th Floor Elevators), kraut-rock (Harmonia, Can and Neu!), post-rock (Tortoise, Isotope 217, Chicago Underground, Godspeed!..., Talk Talk), the late 70's art-punk & no-wave scene (Sonic Youth, Glenn Branca) and avant-garde jazz”....cu minimală improvizație, totuși (!)
....Dave Miller mai cântă și în grupul basistului Joe Policastro:
   - Joe Policastro Trio – Nothing Here Belongs (JeruJazz Records, 2019)
   - Joe Policastro Trio – Pops! (JeruJazz Records, 2016)

....(AVANT) PROG....more or less:
* Le Silo (France) – 8.8 (2004)
* Le Silo (France) – 3.27830 (2006)
* L'infonie (Canada) – Vol. 3333 (Kot'Ai, 1974)
* October Equus (Spain) – Presagios (2019)
.....Ángel Ontalva (gtr) & co. la aceleași înalte standarde de pe anterioare materiale precum Hydra (2004), Charybdis (2008), Permafrost (2013), Isla Purgatorio (2013) sau Live at R.I.O. Festival 2014 (2015).

* Thierry Zaboitzeff – Promethée (Cryonic Inc, 1984)

* NeBeLNeST (France) – NeBeLNeST (Musea/The Laser's Edge, 1999)
   - NeBeLNeST (France) – NoVa eXPReSS (Cuneiform, 2002/2017)
   - NeBeLNeST (France) – ZePTO (Cuneiform, 2006)
....Trupă instrumentală interesantă și inovatoare dominată de liniile de bass ale lui Gregory Tejedor, susținută pe al 2-lea album de Bob Drake și mereu căutând ceva nou de oferit (!), dar care n-a mai continuat după 2006 se pare doar din motivul inconsistenței în trupă a postului de chitarist...
 -NeBeLNeST - Pillars of Birth:
https://www.youtube.com/watch?time_continue=15&v=6N4TRyXMRQQ&feature=emb_logo


* Cast (Mexico) – Al-bandaluz -2 CD- (2003)...."symphonic prog rock"
* Cast (Mexico) – Sands of Time -2 CD live- (2016)
* Cast (Mexico) – Power and Outcome (2017)
 -"START AGAIN" Live, CAST 40th Anniversary Concert:
https://www.youtube.com/watch?v=yPDeHV3-8DI
.....„Increíble ejecución, unos genios !!” scrie la „comments” un fan hispanic extaziat de acești veterani mexicani în timp ce altul ne recomandă și Infinity, album de studio din 2002.

* The Paupers (Canada) – Magic People & Ellis Island (1967, remastered 2019)
...."psychedelic folk rock" însumând 2 titluri într-un stil amintind de Byrds, Buffalo Springfield sau Beau Brummels....

* Julien Gasc (Aquaserge) – Kiss Me You Fool! (2016)
.....album solo orientat spre spre un „french pop” mai accesibil decât presta vocalistul claviaturist în trupele Aquaserge sau Stereolab și mai apropiat de sound-ul cu Hyperclean...

* Carbon Based Lifeforms – World of Sleepers (2006)

*(*) Brian Davison's Every Which Way – Every Which Way [50th Anniversary Remastered Edition] (2020)
....Formula "ex-Refugee" am schimbat-o la reeditarea remasterizată a acest album, unul dintre primele cu care-am demarat blogul, într-una mai specifică privitoare la traseul liderului baterist clasic (1942-2008) poreclit „Blinky”: "post-The Nice & pre-Refugee". Discului îi stă foarte bine d.p.d.v. al ofertei muzicale, lângă oricare dintre cele mai cunoscute și răspândite cu trupele.

Referințele despre ungurii Solaris mi-au fost între timp confirmate de cele circa 45 min. ale concertului: 
 * Solaris (Hungary) – Live In Mexico: Nostradamus -DVD- (rec. 2004, rel. 2007)



























M-am „întins” însă cam prea mult cu postarea și chiar dacă am atins subiectul în anterioara n-am ajuns încă propriu-zis la „Robert Wyatt 75” pe care-o intenționam în urmă cu 4 zile la aniversarea maestrului...”keep in touch”!

R.I.P...Neal Peart, Dan-Andrei Aldea, Jöel Vandroogenbroeck...., plus noutăți cu Karmic Juggernaut, Lebowski, Gentle Giant, Karfagen, Pazop, etc și un miniportret Sigmund Snopek III...

„The blacksmith and the artist
Reflect it in their art
They forge their creativity
Closer to the heart” (Neal Peart / Rush)
https://www.youtube.com/watch?v=syEBKVIZO34

...."Omul bun" și „menestrelul” Dan-Andrei Aldea a luat-o și el pe calea "Călătorului prin nouri" și a zeului dac Zalmoxis invocat pe albumul aflat între cele doar 4 titluri din „Roumanie” în catalogul casei franceze Musea Records între „Clasicele viitorului” rockului, alături de „Lume albă” și perechea „Cei ce ne-au dat nume” și Cantafabule” a Phoenix-șilor:
 -SFINX - Om bun:
https://www.youtube.com/watch?v=sCvtEkxdkUk
 -Sfinx - Zalmoxe (full album) 1978:
https://www.youtube.com/watch?v=1sYwA05mTiE

Amintirile între prietenii fani despre cei doi abundă acum pe rețelele de socializare, am revizuit și eu o poziționare-avertisment de renunțare la un cont internautic explicată detaliat mai mult de omul și utilizatorul precaut și pățit decât de muzicianul Dan Aldea, plus un interviu mai recent și la fel de pilduitor.
La tristețea veștii dispariției lui D.A.A. s-a mai adăugat un mare regret, apropo de titlul piesei cu Sfinx „Scufița Roșie (Little Red Riding Hood)” adăugat variantei pe CD a lui Zalmoxe: crasa ignorare generalizată în lumea muzicală românească a unei mai vechi scufițe, „Little Red Riding Hood Hit the Road” și a autorului ei Robert Wyatt care reprezintă, cu Soft Machine dar mai ales ca artist solo, un adevărat mit, o legendă încă vie în arealul rockului progresiv și al jazzului. Ce observ eu de peste 30 ani la noi e „politica a struțului” aplicată de ex. lui Rock Bottom -care pentru restul lumii reprezintă un album primordial cam prin orice ierarhie de tip „all time favorites” -...și evaluez ca infinitezimale șansele să putem citi și în românește biografia sa autorizată „Different Every Time”....
Repun pozele aici după videoclip la LP, CD și carte, ele au putere de simbol pentru albele mele bloguri:
 -Little Red Riding Hood Hit the Road - Robert Wyatt:
https://www.youtube.com/watch?v=UxsNKYm-KH

Mult mai puțin cunoscut pe la noi este și recentul dispărut „psihonaut” Jöel Vandroogenbroeck...
„Biletul cerebral”, fondat de belgianul stabilit în Elveția și trecut în neființă la 81 ani pe 23 decembrie, oferă pe lângă cele mai cunoscute prime 3 albume din anii 1971-1973 -unul dintre ele numit Psychonaut- inspirate de muzica Tangerine Dream, încă 4 titluri de studio demne de semnalat și obligatorii în orice retrospectivă, prin care trupa și-a consolidat statutul printre pionierii rockului cosmic psihedelic timpuriu european definit și „acid krautrock”, J.V. fiind singurul muzician prezent ca „factor constant” pe toate albumele, inclusiv pe acestea:
* Brainticket (Jöel Vandroogenbroeck) – Past, Present & Future (2015)
* Brainticket – Adventure (1980)
* Brainticket – Voyage (1982)
* Brainticket – Alchemic Universe (2000)

 -Brainticket - Places of Light - Live (Space Rock Invasion DVD 2011):
https://www.youtube.com/watch?time_continue=2&v=2-rW9S5cY9M&feature=emb_logo

....În miniportret aș mai insera dintr-un lung șir și un reușit album solo pastoral în care J.V. excelează ca flautist, dovedindu-se astfel important contributor și pentru genul „new age”:
* Joël Vandroogenbroeck – Images of Flute in Nature (1978)

Noutăți diverse:

* Jimmy Johnson – Every Day of Your Life (2019)....„blues” cu veteranul de 90 ani (!) din Chicago.
* Nick Magnus – Catharsis -CD/DVD- (2019)
   -Nick Magnus (feat. Steve Hackett) - Catharsis. 2019. Progressive Rock. Full Album:
https://www.youtube.com/watch?v=74nzNOMOp-Y&fbclid=IwAR155_xdSVzjlS_uM9QScYGsSkHUUza-eMWLLp5NTEhjP6TaZ5Sdw6rwp-k

* Mike Duke (voc & keybs) – The Mike Duke Project… took a while (2019)....„americana, blues, soul”
* Field Music – Making a New World (2020)....„art rock, indie-pop”
* 10 000 Russos – Kompromat (2019)....„psychedelic rock”
* Billie Eilish – When We All Fall Asleep, Where Do We Go? (2019)
   - Billie Eilish – Don't Smile At Me (Japanese Edition) (2017)
.....nu știu cum s-a rătăcit această jună cantautoare americancă de 18 ani din „mainstream pop” prin acest calup, o las pentru contrastul cu restul....
* Hawktail – Formations (2020)....acoustic US folk”
* Hildur Guðnadóttir („Lost in Hildurness”) (Island) – Mount A (2006, 2020)....„classical, experimental” pe un disc reeditat cu una dintre componentele trupei Nix Noltes care a mai cântat și cu múm și Pan Sonic.
* Various Artists – Anthology of Persian Experimental Music -2 CD- (2019)
* Las Cobras (Uruguay) – Selva (2020)....„indie/psychedelic rock”
* OOIOO (Japan) – nijimusi (2020)....„indie/psychedelic rock”
* Robert Ashley – Private Parts (1978, 2019)....„electronic minimal, spoken word”
* Martin Brandlmayr (Austria) – Vive Les Fantômes (2019).....„musique concrète, experimental”...cu bateristul din grupul post-rock Radian.
* Speaker Music (DeForrest Brown Jr) – of desire, longing (2019)....„electronic, experimental”.


Influențe, descoperiri, completări....
....de la Daniel „Dion” Ionescu / București, via „Vinylmania” / Facebook (dintro serie interesantă mai lungă):
* Karmic Juggernaut – The Dreams That Stuff Are Made Of (2018)
    * Karmic Juggernaut – 2012 EP (2012)
....EP-ul și piesa-cover după Yes (vezi în link-ul de mai jos) anticipau ceva cu-adevărat karmic, o MARE și plăcută surpriză (!) și pentru mine, titlul parcă inversând niște termeni acolo față de cum ar fi fost mai firesc: Visele din care sunt făcute lucrurile (?!) pentru o muzică absolut provocatoare. Fără a altera originalitatea excelentului album-concept de debut pentru trupa din Asbury Park / New Jersey, sunt detectate urme lăsate de Mr. Bungle, The Mars Volta, Frank Zappa, Gentle Giant, Yes și Geddy Lee/Rush, selectă pleiadă de nume asociate de la piesă la piesă în această cronică detaliată:
https://progressivemusicplanet.com/2018/06/25/karmic-juggernaut-the-dreams-that-stuff-are-made-of/
 - Be Careful Loading Camel:
https://www.youtube.com/watch?time_continue=2&v=eeAFuV8VoM0&feature=emb_logo
 - Karmic Juggernaut - Close To The Edge (Yes Cover):
https://www.youtube.com/watch?v=9yYoF2hpBKc&feature=emb_logo

.....De la Sorin Voichiță / Canada am aflat, odată cu rememorări personale de-ale sale de la concertele Rush sau despre impresii la cartea „forjorului” artistic Neil Peart din lunga călătorie cu motocicleta cu sens tămăduitor după tragediile de familie din 1997/98, despre un melodic grup polonez dominant instrumental genul „lounge/down tempo” și condus din 2002 de la înființare la chitare și clape de 2 lideri cu același prenume Marcin, demni continuatori pentru Czeslaw Niemen, SBB sau Riverside...cu numele trupei inspirat -pentru că pe niciunul dintre combatanți nu-i cheamă așa- de filmul american de cult Big Lebowski al fraților Coen cu Jeff Bridges, lucru confirmat și de titlul cinematic și subtitlul albumului de debut (la care s-a lucrat circa 5 ani!)...cu subiecte de inspirație S.F. și mai nou romanele lui Franz Kafka...și cu unii invitați muzicieni cunoscuți precum pe ultimul album trompetistul Markus Stockhausen. Tributul „The Storyteller (Svensson)” de pe discul de debut ne mai oferă și indiciul altui ilustru model, regretatul pianist suedez Esbjorn Svensson în a cărui muzică cu E.S.T. elementul cinematic nu era deloc străin...
* Lebowski (Poland) – Galactica (2019)
* Lebowski (Poland) – Plays Lebowski -live- (2017)
* Lebowski (Poland) – Cinematic: Music To A Non-Existent Movie (2010)
 -Lebowski - Goodbye My Joy - live @ Polskie Radio Szczecin:
https://www.youtube.com/watch?time_continue=8&v=AcK-kwRv_1Y&feature=emb_logo

.....de la Ștefan Pelin / București (vezi la final și la Video/DVD)....
* Gentle Giant – Unburied Treasure -29 CD Box-Set- (2019)
....cunoscând bine albumele discografiei oficiale am respins inițial masivul set cu „Gigantul gentil”, dar una dintre prezentări m-a convins că cei aprox. 3 GB de material suplimentar oferă destule elemente meritând investiția de spațiu și timp din moment ce concertele gen „bootlegs” dintre 1971-1980 oferă playlist-uri imprevizibile cu variante mereu diferite ale pieselor à la Frank Zappa....nu-i tocmai surprinzător pentru trupa la al cărui album In A Glass House regretatul Cornel Chiriac zicea în prezentarea de la „Metronomul” Europei Libere prin 1973 cam așa: „la fiecare rotație a discului cu trupa asta te așteaptă ceva surprinzător.”
* Karfagen (Antony Kalugin, Ukraine) – Birds of Passage (2020)
....nu i-a ajuns rândul la ascultat dar am încredere în Păsările pasajului din pricina precedentelor numeroase reușite de prog-rock simfonic ale proiectului cu coperți tot așa frumoase ca la povești pentru copii. O fac totuși acum ascultându-l în timp ce scriu în versiunea integrală găsită în link și sesizez influențe Jon Anderson/Yes de la primele note:
 -Karfagen - Birds Of Passage 2020 (vinyl record):
https://www.youtube.com/watch?v=HWZ7DnHQrWg

(*) Stormy Six, Moni Ovadia – Benvenuti Nel Ghetto -live- (2013)
* Stormy Six – Singles Rarities (1967-1981)
....albume inegale: despre serata recitativo-folk-istă de revenire a trupei de pe primul am mai scris, pe al 2-lea, mult mai „(italo) pop oriented”, l-aș recomanda numai colecționarilor „completiționiști”.

Celor 3 amici melomani și nu numai, le propun un miniportret:
- Sigmund Snopek III (69 ani): muzician din Milwaukee, statul Wisconsin
....ales pentru că merită o soartă mai bună cel care în fruntea primului său grup apărea în fața a circa 400.000 de spectatori la Atlanta Pop Festival în 1970 pe o scenă pe care s-au perindat în cele „3 zile de pace, dragoste și muzică” adevărate icoane ale anilor '60 precum (The) Jimi Hendrix (Experience), Cactus, Mountain, Procol Harum, Rare Earth, Ten Years After, Johnny Winter, B.B. King, etc...

Cronologic sunt obligatoriu de consemnat etapele: 

1) * Bloomsbury People (Sigmund Snopek III) – Bloomsbury People (S/T) (1970)

....Albumul, singurul de studio cu B.P., este cert influențat dacă nu chiar provocat de Sgt. Pepper's...-ul Beatles-șilor, dar multe alte producții având același ilustru punct de referință au avut ecouri mult mai pregnante în istoria rock-ului pentru ca să nu te întrebi de ce tocmai acesta nu (?), site-ul www.discogs.com consemnând doar 2 reeditări pe CD cu 3 piese bonus, în 1994 și 2012.

  - Sigmund Snopek III :„harpsichord/piano” (sursa 1) / „Keyboards, Trombone, Vocals” (sursa 2) / „Vocals, Flute, Keyboards, Electronic Instruments” (sursa 3)

  ...+ Jon Wyderka (vocals) / Dennis Lanting (lead guitar) / Greg Janick (organ/sax) / Michael Du Jardin (bass) / Rick Harris (drums)

Odată cu albumele solo, oferta muzicală devine mult mai rafinată, ajungând de la „psychedelic pop-rock” la un PROG divers și elaborat cu influențe din baroc și clasic spre o avangardă cu electronică, jazz, simfonii și operă -peste 300 compoziții, în peste 30 ani de carieră, conform AllMusic (Guide)- un opus ce nu va ține cont de trendurile dominante care vor urma odată cu explozia punk și new-wave dinspre finalul decadei:
2) * Sigmund Snopek III – Virginia Woolf (LP 1972) / Who's Afraid Of Virginia Woolf? (CD 1994)
......așadar titlul cunoscutei piesei de teatru din 1962 cu numele preluat în primul rând de la cântecul "Who's Afraid of the Big Bad Wolf?" din animația lui Walt Disney „Three Little Pigs / Cei 3 purceluși” (1933) și abia apoi de la celebra scriitoare britanică. Ideea pentru S.S. III era ca muzica să se ridice la complexitatea tematică și eventual să aspire la succesul piesei de teatru și al scriitoarei, dar din câte se pare numai primul deziderat s-a împlinit dincolo de cele câteva reeditări ale albumului (aici Wikipedia își poate face „mea culpa” pentru că în rubrica „In popular culture” nici măcar nu-l menționează...)

Câteva nume mi-au venit în minte, ascultând efectiv muzica: Alice Cooper, Todd Rundgren/Utopia, Frank Zappa, City Boy sau Queen (pentru armoniile vocale), Jethro Tull la pasajele solo de flaut, Gentle Giant pentru flerul pe alocuri medieval. Ca o caracteristică generală, piesele mai scurte sub 4 minute sunt mai accesibile și dinamice iar cele mai lungi, mai elaborate gen suite și sensibil-introspective, inclusiv baladele.
Favorita mea aici e „Orange/Blue”, versiunea comprimată din 1987 a celor 2 titluri legate, inițial pe LP apărute separat:
 -Sigmund Snopek III Albumn Virginia Woolf 10 Orange Blue:
https://www.youtube.com/watch?v=Sbjx4jhUTlQ
 -Sigmund Snopek III Virginia Woolf 03 Blue:
https://www.youtube.com/watch?v=5RExdIf5Hjo

* Sigmund Snopek III – Thinking Out Loud (LP 1979, CD 1996)
....Album cu titluri incitante precum „Hamburger Holocaust”, piesa mea favorită fiind „San Francisco Radio”.

* Snopek – First Band On The Moon (1980)
..... ceva mai comercial cum „trădează” și coperta, cam în stilul de pe-atunci a lui The Cars/Ric Okasek, dar crescând în complexitate spre final unde-s plasate și favoritele mele „Crazy Crazy Angel” și „Solalex”.
 -Solalex:
https://www.youtube.com/watch?v=Sh_3Me37e60

* Sigmund Snopek III – Roy Rogers Meets Albert Einstein (1982)
.....album complex și divers, la nivelul primelor 2. Favoritele: „Backpocket Fugue” (cu fler Gentle Giant) și tema-titlu cu un solo neașteptat de saxofon dinspre final.
 -Sigmund Snopek III III Works by Sigmund Snopek III Roy Rogers Meets Albert Einstein!:
https://www.youtube.com/watch?v=CJlWFips540

3) "Session man" la Violent Femmes
La excentricul grup care a urât repetițiile și amplificarea sub comanda tripletei Victor de Lorenzo, Gordon Gano și Brian Ritchie, l-am găsit pe S. Snopek contribuind ca interpret mai mult sau mai puțin pe următoarele albume:
* Violent Femmes – The Blind Leading the Naked (1986)
* Violent Femmes – 3 (1989)
* Violent Femmes – Rock!!!!! (1995)
* Violent Femmes – Viva Wisconsin -live-(1999)

4) ....Snopek a mai cântat cu Tom Paxton și cu alții, dar cred că esențialul l-am cuprins mai sus, cu rezerva neincluderii, cel puțin deocamdată, a câtorva albume sigur meritorii printre care cele din 1974: Trinity: Seas, Seize, Sees...(ajuns 2 CD în 3 acte prin adăugirile din 2000)...1975: Nobody To Dream sau pe din 1987, șugubăț intitulatul WisconsInsane....chiar și mai rare și greu de găsit. De fapt pe acest WisconsInsane l-am ascultat în bună parte și pentru că de data asta niciunul dintre cei amintiți mai devreme, oricum discret reflectați (Alice Cooper, Todd Rundgren, etc), nu mi s-a mai părut că „bântuie” pe-acolo, înseamnă că muzica lui Snopek a câștigat și în originalitatea aceea din sferele înalte tipul „one & only”.

* Pazop (Belgium) – Psychillis of a Lunatic Genius (1972-73) (1996)
....E bine că uneori posteritatea face justuție nedreptățiților soartei precum acești muzicieni foști în trupe ceva mai norocoase ca Wallace Collection, Waterloo și Arkham și despre care mai aflăm din aceeași sursă belgiană cum că, nereușind niciun material lansat în timpul existenței 1971-1974, au precedat și anticipat pe viitori iluștrii reprezentanți ai curentului R.I.O. ca Aksak Maboul, Univers Zero sau Cos, din moment ce muzica lor trăda o bună asimilare a clasicilor Ceaikovski, Dvorak, Mozart sau Verdi...dar și a scenei britanice Canterbury și a lui Frank Zappa. Putem vorbi și aici de „one & only”, „sound”-ul celor 5 -între care și un violonist polonez- fiind lipsit complet de chitare (!).
Cam sumar-generalistă mi se pare și încadrarea de pe discogs.com, adică „prog-rock simfonic”...
 -Pazop - Psychillis of a lunatic genius 1972:
https://www.youtube.com/watch?v=H1D25uEWCOY&feature=emb_logo

* Video/DVD: Can - Live In Soest, Winter 1970

....Ne-a mai părăsit și claviaturistul Carlos Alvarado (Mexic), important pentru contribuții în trupele:
* Chac Mool (Mexico) – Caricia Digital (1984)
* Vía Láctea (Mexico) – Vía Láctea (S/T) (1982)
 -Chac Mool - Caricia Digital album completo:
https://www.youtube.com/watch?v=mugB49R0A44

P.S.:
* Sigmund Snopek III – Trinity: Seas, Seize, Sees (LP, 1974 / 2 CD, 2000)
....între timp „traversat” ca 2 CD de peste 2 ore durată, vă asigur că intră cu brio în seria lăudată mai devreme.