R.I.P...Neal Peart, Dan-Andrei Aldea, Jöel Vandroogenbroeck...., plus noutăți cu Karmic Juggernaut, Lebowski, Gentle Giant, Karfagen, Pazop, etc și un miniportret Sigmund Snopek III...

„The blacksmith and the artist
Reflect it in their art
They forge their creativity
Closer to the heart” (Neal Peart / Rush)
https://www.youtube.com/watch?v=syEBKVIZO34

...."Omul bun" și „menestrelul” Dan-Andrei Aldea a luat-o și el pe calea "Călătorului prin nouri" și a zeului dac Zalmoxis invocat pe albumul aflat între cele doar 4 titluri din „Roumanie” în catalogul casei franceze Musea Records între „Clasicele viitorului” rockului, alături de „Lume albă” și perechea „Cei ce ne-au dat nume” și Cantafabule” a Phoenix-șilor:
 -SFINX - Om bun:
https://www.youtube.com/watch?v=sCvtEkxdkUk
 -Sfinx - Zalmoxe (full album) 1978:
https://www.youtube.com/watch?v=1sYwA05mTiE

Amintirile între prietenii fani despre cei doi abundă acum pe rețelele de socializare, am revizuit și eu o poziționare-avertisment de renunțare la un cont internautic explicată detaliat mai mult de omul și utilizatorul precaut și pățit decât de muzicianul Dan Aldea, plus un interviu mai recent și la fel de pilduitor.
La tristețea veștii dispariției lui D.A.A. s-a mai adăugat un mare regret, apropo de titlul piesei cu Sfinx „Scufița Roșie (Little Red Riding Hood)” adăugat variantei pe CD a lui Zalmoxe: crasa ignorare generalizată în lumea muzicală românească a unei mai vechi scufițe, „Little Red Riding Hood Hit the Road” și a autorului ei Robert Wyatt care reprezintă, cu Soft Machine dar mai ales ca artist solo, un adevărat mit, o legendă încă vie în arealul rockului progresiv și al jazzului. Ce observ eu de peste 30 ani la noi e „politica a struțului” aplicată de ex. lui Rock Bottom -care pentru restul lumii reprezintă un album primordial cam prin orice ierarhie de tip „all time favorites” -...și evaluez ca infinitezimale șansele să putem citi și în românește biografia sa autorizată „Different Every Time”....
Repun pozele aici după videoclip la LP, CD și carte, ele au putere de simbol pentru albele mele bloguri:
 -Little Red Riding Hood Hit the Road - Robert Wyatt:
https://www.youtube.com/watch?v=UxsNKYm-KH

Mult mai puțin cunoscut pe la noi este și recentul dispărut „psihonaut” Jöel Vandroogenbroeck...
„Biletul cerebral”, fondat de belgianul stabilit în Elveția și trecut în neființă la 81 ani pe 23 decembrie, oferă pe lângă cele mai cunoscute prime 3 albume din anii 1971-1973 -unul dintre ele numit Psychonaut- inspirate de muzica Tangerine Dream, încă 4 titluri de studio demne de semnalat și obligatorii în orice retrospectivă, prin care trupa și-a consolidat statutul printre pionierii rockului cosmic psihedelic timpuriu european definit și „acid krautrock”, J.V. fiind singurul muzician prezent ca „factor constant” pe toate albumele, inclusiv pe acestea:
* Brainticket (Jöel Vandroogenbroeck) – Past, Present & Future (2015)
* Brainticket – Adventure (1980)
* Brainticket – Voyage (1982)
* Brainticket – Alchemic Universe (2000)

 -Brainticket - Places of Light - Live (Space Rock Invasion DVD 2011):
https://www.youtube.com/watch?time_continue=2&v=2-rW9S5cY9M&feature=emb_logo

....În miniportret aș mai insera dintr-un lung șir și un reușit album solo pastoral în care J.V. excelează ca flautist, dovedindu-se astfel important contributor și pentru genul „new age”:
* Joël Vandroogenbroeck – Images of Flute in Nature (1978)

Noutăți diverse:

* Jimmy Johnson – Every Day of Your Life (2019)....„blues” cu veteranul de 90 ani (!) din Chicago.
* Nick Magnus – Catharsis -CD/DVD- (2019)
   -Nick Magnus (feat. Steve Hackett) - Catharsis. 2019. Progressive Rock. Full Album:
https://www.youtube.com/watch?v=74nzNOMOp-Y&fbclid=IwAR155_xdSVzjlS_uM9QScYGsSkHUUza-eMWLLp5NTEhjP6TaZ5Sdw6rwp-k

* Mike Duke (voc & keybs) – The Mike Duke Project… took a while (2019)....„americana, blues, soul”
* Field Music – Making a New World (2020)....„art rock, indie-pop”
* 10 000 Russos – Kompromat (2019)....„psychedelic rock”
* Billie Eilish – When We All Fall Asleep, Where Do We Go? (2019)
   - Billie Eilish – Don't Smile At Me (Japanese Edition) (2017)
.....nu știu cum s-a rătăcit această jună cantautoare americancă de 18 ani din „mainstream pop” prin acest calup, o las pentru contrastul cu restul....
* Hawktail – Formations (2020)....acoustic US folk”
* Hildur Guðnadóttir („Lost in Hildurness”) (Island) – Mount A (2006, 2020)....„classical, experimental” pe un disc reeditat cu una dintre componentele trupei Nix Noltes care a mai cântat și cu múm și Pan Sonic.
* Various Artists – Anthology of Persian Experimental Music -2 CD- (2019)
* Las Cobras (Uruguay) – Selva (2020)....„indie/psychedelic rock”
* OOIOO (Japan) – nijimusi (2020)....„indie/psychedelic rock”
* Robert Ashley – Private Parts (1978, 2019)....„electronic minimal, spoken word”
* Martin Brandlmayr (Austria) – Vive Les Fantômes (2019).....„musique concrète, experimental”...cu bateristul din grupul post-rock Radian.
* Speaker Music (DeForrest Brown Jr) – of desire, longing (2019)....„electronic, experimental”.


Influențe, descoperiri, completări....
....de la Daniel „Dion” Ionescu / București, via „Vinylmania” / Facebook (dintro serie interesantă mai lungă):
* Karmic Juggernaut – The Dreams That Stuff Are Made Of (2018)
    * Karmic Juggernaut – 2012 EP (2012)
....EP-ul și piesa-cover după Yes (vezi în link-ul de mai jos) anticipau ceva cu-adevărat karmic, o MARE și plăcută surpriză (!) și pentru mine, titlul parcă inversând niște termeni acolo față de cum ar fi fost mai firesc: Visele din care sunt făcute lucrurile (?!) pentru o muzică absolut provocatoare. Fără a altera originalitatea excelentului album-concept de debut pentru trupa din Asbury Park / New Jersey, sunt detectate urme lăsate de Mr. Bungle, The Mars Volta, Frank Zappa, Gentle Giant, Yes și Geddy Lee/Rush, selectă pleiadă de nume asociate de la piesă la piesă în această cronică detaliată:
https://progressivemusicplanet.com/2018/06/25/karmic-juggernaut-the-dreams-that-stuff-are-made-of/
 - Be Careful Loading Camel:
https://www.youtube.com/watch?time_continue=2&v=eeAFuV8VoM0&feature=emb_logo
 - Karmic Juggernaut - Close To The Edge (Yes Cover):
https://www.youtube.com/watch?v=9yYoF2hpBKc&feature=emb_logo

.....De la Sorin Voichiță / Canada am aflat, odată cu rememorări personale de-ale sale de la concertele Rush sau despre impresii la cartea „forjorului” artistic Neil Peart din lunga călătorie cu motocicleta cu sens tămăduitor după tragediile de familie din 1997/98, despre un melodic grup polonez dominant instrumental genul „lounge/down tempo” și condus din 2002 de la înființare la chitare și clape de 2 lideri cu același prenume Marcin, demni continuatori pentru Czeslaw Niemen, SBB sau Riverside...cu numele trupei inspirat -pentru că pe niciunul dintre combatanți nu-i cheamă așa- de filmul american de cult Big Lebowski al fraților Coen cu Jeff Bridges, lucru confirmat și de titlul cinematic și subtitlul albumului de debut (la care s-a lucrat circa 5 ani!)...cu subiecte de inspirație S.F. și mai nou romanele lui Franz Kafka...și cu unii invitați muzicieni cunoscuți precum pe ultimul album trompetistul Markus Stockhausen. Tributul „The Storyteller (Svensson)” de pe discul de debut ne mai oferă și indiciul altui ilustru model, regretatul pianist suedez Esbjorn Svensson în a cărui muzică cu E.S.T. elementul cinematic nu era deloc străin...
* Lebowski (Poland) – Galactica (2019)
* Lebowski (Poland) – Plays Lebowski -live- (2017)
* Lebowski (Poland) – Cinematic: Music To A Non-Existent Movie (2010)
 -Lebowski - Goodbye My Joy - live @ Polskie Radio Szczecin:
https://www.youtube.com/watch?time_continue=8&v=AcK-kwRv_1Y&feature=emb_logo

.....de la Ștefan Pelin / București (vezi la final și la Video/DVD)....
* Gentle Giant – Unburied Treasure -29 CD Box-Set- (2019)
....cunoscând bine albumele discografiei oficiale am respins inițial masivul set cu „Gigantul gentil”, dar una dintre prezentări m-a convins că cei aprox. 3 GB de material suplimentar oferă destule elemente meritând investiția de spațiu și timp din moment ce concertele gen „bootlegs” dintre 1971-1980 oferă playlist-uri imprevizibile cu variante mereu diferite ale pieselor à la Frank Zappa....nu-i tocmai surprinzător pentru trupa la al cărui album In A Glass House regretatul Cornel Chiriac zicea în prezentarea de la „Metronomul” Europei Libere prin 1973 cam așa: „la fiecare rotație a discului cu trupa asta te așteaptă ceva surprinzător.”
* Karfagen (Antony Kalugin, Ukraine) – Birds of Passage (2020)
....nu i-a ajuns rândul la ascultat dar am încredere în Păsările pasajului din pricina precedentelor numeroase reușite de prog-rock simfonic ale proiectului cu coperți tot așa frumoase ca la povești pentru copii. O fac totuși acum ascultându-l în timp ce scriu în versiunea integrală găsită în link și sesizez influențe Jon Anderson/Yes de la primele note:
 -Karfagen - Birds Of Passage 2020 (vinyl record):
https://www.youtube.com/watch?v=HWZ7DnHQrWg

(*) Stormy Six, Moni Ovadia – Benvenuti Nel Ghetto -live- (2013)
* Stormy Six – Singles Rarities (1967-1981)
....albume inegale: despre serata recitativo-folk-istă de revenire a trupei de pe primul am mai scris, pe al 2-lea, mult mai „(italo) pop oriented”, l-aș recomanda numai colecționarilor „completiționiști”.

Celor 3 amici melomani și nu numai, le propun un miniportret:
- Sigmund Snopek III (69 ani): muzician din Milwaukee, statul Wisconsin
....ales pentru că merită o soartă mai bună cel care în fruntea primului său grup apărea în fața a circa 400.000 de spectatori la Atlanta Pop Festival în 1970 pe o scenă pe care s-au perindat în cele „3 zile de pace, dragoste și muzică” adevărate icoane ale anilor '60 precum (The) Jimi Hendrix (Experience), Cactus, Mountain, Procol Harum, Rare Earth, Ten Years After, Johnny Winter, B.B. King, etc...

Cronologic sunt obligatoriu de consemnat etapele: 

1) * Bloomsbury People (Sigmund Snopek III) – Bloomsbury People (S/T) (1970)

....Albumul, singurul de studio cu B.P., este cert influențat dacă nu chiar provocat de Sgt. Pepper's...-ul Beatles-șilor, dar multe alte producții având același ilustru punct de referință au avut ecouri mult mai pregnante în istoria rock-ului pentru ca să nu te întrebi de ce tocmai acesta nu (?), site-ul www.discogs.com consemnând doar 2 reeditări pe CD cu 3 piese bonus, în 1994 și 2012.

  - Sigmund Snopek III :„harpsichord/piano” (sursa 1) / „Keyboards, Trombone, Vocals” (sursa 2) / „Vocals, Flute, Keyboards, Electronic Instruments” (sursa 3)

  ...+ Jon Wyderka (vocals) / Dennis Lanting (lead guitar) / Greg Janick (organ/sax) / Michael Du Jardin (bass) / Rick Harris (drums)

Odată cu albumele solo, oferta muzicală devine mult mai rafinată, ajungând de la „psychedelic pop-rock” la un PROG divers și elaborat cu influențe din baroc și clasic spre o avangardă cu electronică, jazz, simfonii și operă -peste 300 compoziții, în peste 30 ani de carieră, conform AllMusic (Guide)- un opus ce nu va ține cont de trendurile dominante care vor urma odată cu explozia punk și new-wave dinspre finalul decadei:
2) * Sigmund Snopek III – Virginia Woolf (LP 1972) / Who's Afraid Of Virginia Woolf? (CD 1994)
......așadar titlul cunoscutei piesei de teatru din 1962 cu numele preluat în primul rând de la cântecul "Who's Afraid of the Big Bad Wolf?" din animația lui Walt Disney „Three Little Pigs / Cei 3 purceluși” (1933) și abia apoi de la celebra scriitoare britanică. Ideea pentru S.S. III era ca muzica să se ridice la complexitatea tematică și eventual să aspire la succesul piesei de teatru și al scriitoarei, dar din câte se pare numai primul deziderat s-a împlinit dincolo de cele câteva reeditări ale albumului (aici Wikipedia își poate face „mea culpa” pentru că în rubrica „In popular culture” nici măcar nu-l menționează...)

Câteva nume mi-au venit în minte, ascultând efectiv muzica: Alice Cooper, Todd Rundgren/Utopia, Frank Zappa, City Boy sau Queen (pentru armoniile vocale), Jethro Tull la pasajele solo de flaut, Gentle Giant pentru flerul pe alocuri medieval. Ca o caracteristică generală, piesele mai scurte sub 4 minute sunt mai accesibile și dinamice iar cele mai lungi, mai elaborate gen suite și sensibil-introspective, inclusiv baladele.
Favorita mea aici e „Orange/Blue”, versiunea comprimată din 1987 a celor 2 titluri legate, inițial pe LP apărute separat:
 -Sigmund Snopek III Albumn Virginia Woolf 10 Orange Blue:
https://www.youtube.com/watch?v=Sbjx4jhUTlQ
 -Sigmund Snopek III Virginia Woolf 03 Blue:
https://www.youtube.com/watch?v=5RExdIf5Hjo

* Sigmund Snopek III – Thinking Out Loud (LP 1979, CD 1996)
....Album cu titluri incitante precum „Hamburger Holocaust”, piesa mea favorită fiind „San Francisco Radio”.

* Snopek – First Band On The Moon (1980)
..... ceva mai comercial cum „trădează” și coperta, cam în stilul de pe-atunci a lui The Cars/Ric Okasek, dar crescând în complexitate spre final unde-s plasate și favoritele mele „Crazy Crazy Angel” și „Solalex”.
 -Solalex:
https://www.youtube.com/watch?v=Sh_3Me37e60

* Sigmund Snopek III – Roy Rogers Meets Albert Einstein (1982)
.....album complex și divers, la nivelul primelor 2. Favoritele: „Backpocket Fugue” (cu fler Gentle Giant) și tema-titlu cu un solo neașteptat de saxofon dinspre final.
 -Sigmund Snopek III III Works by Sigmund Snopek III Roy Rogers Meets Albert Einstein!:
https://www.youtube.com/watch?v=CJlWFips540

3) "Session man" la Violent Femmes
La excentricul grup care a urât repetițiile și amplificarea sub comanda tripletei Victor de Lorenzo, Gordon Gano și Brian Ritchie, l-am găsit pe S. Snopek contribuind ca interpret mai mult sau mai puțin pe următoarele albume:
* Violent Femmes – The Blind Leading the Naked (1986)
* Violent Femmes – 3 (1989)
* Violent Femmes – Rock!!!!! (1995)
* Violent Femmes – Viva Wisconsin -live-(1999)

4) ....Snopek a mai cântat cu Tom Paxton și cu alții, dar cred că esențialul l-am cuprins mai sus, cu rezerva neincluderii, cel puțin deocamdată, a câtorva albume sigur meritorii printre care cele din 1974: Trinity: Seas, Seize, Sees...(ajuns 2 CD în 3 acte prin adăugirile din 2000)...1975: Nobody To Dream sau pe din 1987, șugubăț intitulatul WisconsInsane....chiar și mai rare și greu de găsit. De fapt pe acest WisconsInsane l-am ascultat în bună parte și pentru că de data asta niciunul dintre cei amintiți mai devreme, oricum discret reflectați (Alice Cooper, Todd Rundgren, etc), nu mi s-a mai părut că „bântuie” pe-acolo, înseamnă că muzica lui Snopek a câștigat și în originalitatea aceea din sferele înalte tipul „one & only”.

* Pazop (Belgium) – Psychillis of a Lunatic Genius (1972-73) (1996)
....E bine că uneori posteritatea face justuție nedreptățiților soartei precum acești muzicieni foști în trupe ceva mai norocoase ca Wallace Collection, Waterloo și Arkham și despre care mai aflăm din aceeași sursă belgiană cum că, nereușind niciun material lansat în timpul existenței 1971-1974, au precedat și anticipat pe viitori iluștrii reprezentanți ai curentului R.I.O. ca Aksak Maboul, Univers Zero sau Cos, din moment ce muzica lor trăda o bună asimilare a clasicilor Ceaikovski, Dvorak, Mozart sau Verdi...dar și a scenei britanice Canterbury și a lui Frank Zappa. Putem vorbi și aici de „one & only”, „sound”-ul celor 5 -între care și un violonist polonez- fiind lipsit complet de chitare (!).
Cam sumar-generalistă mi se pare și încadrarea de pe discogs.com, adică „prog-rock simfonic”...
 -Pazop - Psychillis of a lunatic genius 1972:
https://www.youtube.com/watch?v=H1D25uEWCOY&feature=emb_logo

* Video/DVD: Can - Live In Soest, Winter 1970

....Ne-a mai părăsit și claviaturistul Carlos Alvarado (Mexic), important pentru contribuții în trupele:
* Chac Mool (Mexico) – Caricia Digital (1984)
* Vía Láctea (Mexico) – Vía Láctea (S/T) (1982)
 -Chac Mool - Caricia Digital album completo:
https://www.youtube.com/watch?v=mugB49R0A44

P.S.:
* Sigmund Snopek III – Trinity: Seas, Seize, Sees (LP, 1974 / 2 CD, 2000)
....între timp „traversat” ca 2 CD de peste 2 ore durată, vă asigur că intră cu brio în seria lăudată mai devreme.