https://diem25.org/a-message-from-brian-eno-on-brexit-day-and-a-reply
* Pascal Comelade with Robert Wyatt – September Song -EP- (2000)
....a fost un subiect atins data trecută la „Robert Wyatt 75”, ocazie cu care am descoperit un nou album solo al primului, precedat de un EP în 2017 și ideal numit astfel de către catalanul de 64/65 ani care parcă se joacă făcând o muzică serioasă și minimalistă, dar de fapt inclasificabilă în puțini termeni, cu referințe de data asta ca „deviaționistă” la „krautrock”-ul experimental preluat de la Neu, Faust sau Suicide:
* Pascal Comelade – Deviationist Muzak -2 LP/CD- (Discmedi, 2019)
N-am aflat nici n-am dedus cum s-a ajuns la un 2 LP dintr-un timp însumat de sub 40 minute al celor 15 titluri, dar pentru că mă interesează exact Zero, barat sau nu, pe ce suport apare muzica pe care oricum n-o poți „ține în mână” ca obiect material așa cum se tot iluzionează mai ales colecționarii de viniluri, o luăm pt. studiat ca de pe CD sau cel mai sigur în formatul digital, cel mai „imponderabil” și virtual precum e muzica însăși, pentru ca să aflăm că...„Pascal Comelade conectează muzica ambientală postbelică într-un disc primitivist și disprețuitor”, subtitlul de la un articol în care se mai spune și despre colaborările lui cu P.J. Harvey și Bel Canto Orquestra, aici:
https://www.elpuntavui.cat/cultura/article/19-cultura/1686992-sota-l-embruix-de-la-muzak.html
De mare preț și în actualitate este și antologia sa cu vocaliști, nu mai puțin de 16 adică exact câte piese sunt pe disc, reprelucrate și mai toate rare, unele neapărute înainte:
Pascal Comelade – Les Mémoires d'un Ventriloque -Chansons 1981-2018- (2019)
https://staubgold.bandcamp.com/album/les-m-moires-dun-ventriloque-chansons-1981-2018
E interesant că și pe următoarele materiale din ultimii ani dintr-o discografie impresionantă dominată de Colecții / Compilații de miniaturi cu o durată medie de cel mult 3 minute, de fiecare dată e o altă dominantă de stil: pop-rock, alternative, electronic sau folk, după ce maestrul născut la Montpellier dar stabilit în Catalonia și care a pornit inițial de la teme populare „easy listening”, a mai cochetat tot „în joacă” mai demult și cu blocul „latin, jazz, chanson, modern classical, experimental”. Dar nu-i deajuns, se pare, ca să fi trezit un cât de mic interes pe la noi...
* Pascal Comelade Bel Canto Orquestra – My Degeneration: Electronics 1974-1983 -LP 5- (2014)
* Pascal Comelade – Lo Rap Mut -EP- (2019)
* Pascal Comelade – Wings on Rocks -EP- (2016)
* Pascal Comelade – Paralelo (2017)
* Pascal Comelade – El Privitivisme (2015)
Cam astea ar fi în rezumat, să zic cel mult circa jumătatea recentă din ce-ar trebui amintit întro încercare de portret al lui Pascal Comelade. Lipsește din listă discul single cu 2 piese cu vocalista Ivette Nadal (care nu intră între cele 16 nume de pe Les Mémoires...), dar a cărui copertă am pus-o totuși pentru că acolo e fotografiat și „toy pianist”-ul Pascal Comelade, desigur nu numai că niciodată prezent „live” pe la noi dar nici mai măcar prin listele colecționarilor, cu rarissime excepții:
-Pascal Comelade - Haikus De Pianos (Full Album):
https://www.youtube.com/watch?v=JycyHn5kfsM
...până la un eventual și meritat „Episod 1” despre prima parte a carierei, un titlu care n-are cum să lipsească de acolo:
* Pascal Comelade – Détail Monochrome (1984)
-“Détail monochrome” (Francia, 1984) de Pascal Comelade:
https://www.youtube.com/watch?v=TbOKevaypB8
* Pascal Comelade i Ivette Nadal – Arquitectura Primera [7'' Limited Edition] (2018)
................................................................................................................
Alături de omniprezentele producții din UK & USA, postarea de azi vă „plimbă” (asta e, iar nu scap din păcate de metafora-șablon a „voiajului”, mult prea folosită din cronici)....sau, hai să zic altfel, vă „transpune” din Islanda, fosta Yugoslavie și actuala Croație, trecând prin Uganda africană până în Indonezia și Japonia...
Începem cu o pereche din India de origine a fiicei (nelegitime) Anoushka și a regretatului ei tată natural Ravi Shankar, prima fiind în actualitate cu un EP încercând să „împace” atât sound-ul de tip „pop-jazz” al surorii sale vitrege Nora Jones cât și moștenirea sitarului tradițional al legendarului lor tată...a cărui ultimă lucrare -apropo-, nefinalizată la data dispariției sale în 2012 la 92 ani, tocmai s-a întâmplat să fie concretizată prin apariția la începutul acestui an pe disc a premierei londoneze în 2 acte din 2017:
* Anoushka Shankar – Love Letters -EP- (2020)
* David Murphy & London Philharmonic Orchestra – Ravi Shankar: Sukanya (rec 2017, rel 2020)
-Anoushka Shankar’s Love Letters India Tour 2020 | Live in Concert at New Delhi:
https://www.youtube.com/watch?v=zvIp1aKpIKE
-Ravi Shankar – Sukanya – An Introduction to the Raga and the Tala:
https://www.youtube.com/watch?v=8JjOJmFZ78k
* Budokan Boys (Jeff T. Byrd & Michael Jeffrey) – Dad Is Bad (2019)
....„e ca și când Captain Beefheart s-ar fi întors din morți pentru a reface Trout Mask Replica pentru sec. XXI”, așa era descrisă într-un „review” prima piesă de pe acest Tatăl e rău și lucrurile cam așa rămân până la finalul unui „experimental indie-pop” scurt de 31 minute trase în casa fratelui lui Jeff dintr-un orășel din Mexic. Adăugăm cu încredere și caseta anterioară înreg. de cei doi în 2018 în Austria și Germania și ne pricopsim cu fix 1 oră plină de muzică ciudată dar provocatoare a duoului, cu ecouri în estetica „no wave”-ului newyorkez anii '70/'80 și din perioada de început de la Ralph Records (cu „vârful de lance” The Residents), vocea cel mai ades feminizant-pițigăiată intenționat și numele casei de discuri -Baba Vanga-, completând de minune tot bizarul „pachet”. Bandcamp.com ne zice de faptul că Jeff e stabilit la Viena iar Michael la New Orleans iar Baba Vanga e un „label” din Cehia. Aș fi vrut eu să găsesc pe YouTube sau pe situri similare piesa mai elaborată „Good Time Street” de la finalul minialbumului de pe casetă, dar pt. că se pare că nu există, iată această secvență „live” de anul trecut captată din țara vecină:
-Budokan Boys at Auróra (Budapest):
https://www.youtube.com/watch?v=wW3l6Bd0TRA
* Bradford Reed – What's Good for the Goose Is Good (2019)
....și acest album 100% improvizat, primul instrumental după 13 ani, are de-a face cu estetica „no wave”, instrumentul central fiind pencilina inventată între timp de B.R., un fel de chitară-gamelan cu 2 gâturi cu 4, respectiv 6 corzi, ținută la orizontală și acționată cu bețigașe și arcuș. Același muzician titular mai cântă și la sintetizator modular în timp ce pe parcursul celor 10 piese amintind pe alocuri de peisajele sonore minimalist-psihedelice ale unor Robert Fripp sau Brian Eno și surprinzător de închegate pentru o improvizație total liberă, i se mai alătură saxofoniștii Daniel Carter și Nicole D’Agostino, pianist/synthesist-ul Hoppy Kamiyama, chitaristul Zach Layton și vibrafonistul Rae Howell. Muzica mai este însoțită pe copertă și în booklet de fotografii din case și locuri japoneze părăsite...
-Bradford Reed - Clouds Once Fathers (Live):
https://www.youtube.com/watch?v=oa1NW8UsCuE
-Bradford Reed and his pencilina in SOHO-----new york videodyssey(225):
https://www.youtube.com/watch?v=Btkf0BxM2Fo
* Tas Cru („Row Potato”) (voc, gtr, h-ca) – Drive On (2020)....„Memphis Blues”
* Beatrice Dillon – Workaround -LP- (2020)
....Revista Pitchfork, despre debutul solo al londonezei: „...un paradox minunat: în ciuda rigidității muzicii (dominant electronică), aceasta respiră ca un organism viu.” Nu apar detalii așa încât ne mulțumim cu ce-am găsit la un album mai vechi, de presupus valabil și acum:
„B.D.:„Drum Programming, Electronics, Synthesizer, Bass Guitar, Sounds [Field Recordings]”
-Beatrice Dillon – Workaround Two / Workaround Seven / Workaround Five:
https://www.youtube.com/watch?v=i95u1lJkqnc
* Katie Gately – Loom (2020)
....o dezvoltare "avant-pop" a ofertei de pe anteriorul Color (2016), cu o sensibilitate melodică conservată de o artistă „sound designer & music producer” din L.A., în ciuda influenței tragicei morți a mamei sale între timp, piesa favorită “Bracer” a defunctei devenind aici temă centrală. Și în acest caz, minimale date privind instrumentația, oricum despre voce știm sigur că-i aparține...
-Katie Gately - Bracer (Official Audio):
https://www.youtube.com/watch?v=_3z4VwHin98
....în turneele cu Bryan Ferry Band australianca de origine stabilită la Londra cânta din 2007 la saxofon și keyboards. Între timp și-a compus și propriile piese, primele lansate pe un EP în 2016 iar acum interpretând și vocal în genul Julee Cruise sau Enya pe un „full-lenght debut” cinematic și narativ/ambiental dominat totuși intrumental de sintetizatoare, unele teme fiind pretabile ca fundal pentru genul de filme horror/S.F. ale unui John Carpenter.
-JORJA CHALMERS "HUMAN AGAIN" (Full Album):
https://www.youtube.com/watch?v=KF7HieAJam0
Mai jos, atenție la alte 3 prezențe feminine interesante din fostul grup Lavender Jane, 2 dintre ele reușind mai nou și pe plan individual.
Workaround Loom
* Julian Cope – John Balance Enters Valhalla (2019)....„indie-rock psychedelic”
....J.C. are un album vocal și mai nou, dar acesta dominant instrumental adus tribut ocultului John Balance (1962-2004), unul dintre fondatorii grupului Coil (de pionierat în „industrial, experimental, noise, minimal, neofolk”, etc) și pe care J. Balance e imaginat ca soldat viking ajuns în mitologicul castel al zeului nordic Odin, mi se pare nu doar ca și idee/concept ci și ca „rezolvare” muzicală, mai interesant, criticii observând elemente glam-pop anii '70 de genul Sparks sau Roxy Music ("Virginia Plain", "This Town Ain’t Big Enough for the Both of Us") împinse spre zone muzicale dominate de La Monte Young sau John Cale...
-Julian Cope - John Balance Enters Valhalla:
https://www.youtube.com/watch?v=CY9Jw909GjY
* The Third Mind (Dave Alvin) – The Third Mind (S/T) (2020)
....Discul, deși inspirat de un etalon al „spiritual jazzului avangardist, modal și post bop”, respectiv Journey in Satchidananda al lui Alice Coltrane featuring Pharoah Sanders din 1971 (temă cu care și începe), nu este unul de jazz ci de folk-rock progresiv și psihedelic, neașteptat de coerent deși cei implicați, veterani și talentați, n-au mai cântat împreună. „A treia minte” e noul „side project” al chitaristului vocalist și poet Dave Alvin de 64 ani (ex-The Blasters, The Knitters, X, Flesh Eaters, etc...), care-a dorit un proiect asemeni cuplului Miles Davis (tr) / Teo Macero (prod), dar nu unul similar stilistic ci ca mod de operare: invitarea muzicienilor diverși într-un studio și lăsarea lor liberi la un „jam session” necondiționat pt. a vedea într-un timp totuși delimitat ce iese, fără partituri sau repetiții (!?). Rezultatul întrece orice așteptări, chiar dacă se apelează la compoziții cunoscute, de la părțile vocale atractive ale lui Jesse Sykes (cu o voce undeva între Sandy Denny și Grace Slick) din deschiderea amintită sau „Morning Dew” (Grateful Dead), trecând cu excelente solouri -stilul „duel” à la Duane Allman și Dickie Betts din The Allman Brothers- și multiple schimbări prin piesa centrală extinsă „East West” (Paul Butterfield Blues Band), hipnotica baladă, singura cu Alvin vocalist „The Dolphins” (Fred Neil), instrumentala „Claudia Cardinale” -singura originală, cu fler spaghetti-western à la Ennio Morricone-...până la finala „Reverberation” care parcă-l „scoate de la naftalină” pe regretatul excentric și figură de cult în „garage rock, proto punk”, etc...care a fost Roky Erickson (din The 13th Floor Elevators). Iată un fericit exemplu că încă se poate scoate ceva valoros și după 50 +... ani, într-un areal pe nedrept considerat de unii epuizat și culmea, aproape fără compoziții originale dar cu aranjamente ingenioase și cu o interpretare de excepție. Recunosc că nu-i prea știu realizările de dinainte, nici solo nici cu trupele, așa încât The Third Mind m-ar cam invita și la alte descoperiri cu un Dave Alvin care, întrebat de un jurnalist dacă „mai dorește sau mai are nevoie lumea muzicală în 2020 de un asemenea album?”, a răspuns ambelor, declamând nonșalant: „Yeah, baby!”...
-East West:
https://www.youtube.com/watch?v=P9VTv_1bU0c
* Villaelvin (Uganda) – Headroof (2020)
....proiect experimental electronic hibrid cu mai mulți participanți din diverse țări, numai nucleul fiind african...
* V.A. (Uruguay) – América Invertida (2020)
....compilație interesantă a unui DJ și colecționar spaniol pe nume Javi Bayo cu cântece rare reprelucrate de „jazz, latin, pop & world” ale unor cantaurori anonimi stradali din capitala Montevideo a anilor '80.
* The Residents – Music To Eat Bricks By (2006, 2019)
....aceelași titlu și totuși altul: când mai reciclează câte un album mai vechi, celebrii „anonimi” trebuie că schimbă, scot, adaugă sau modifică câte o „cărămidă” la edificiul lor unic...
* Ivor Cutler (UK) – Dandruff (1974)
* Ivor Cutler (with Fred Frith) – Velvet Donkey (1975)
* Ivor Cutler – Jammy Smears (1976)
* Ivor Cutler – Prince Ivor (1986)
....specialitatea acestul clasic poet, umorist și muzician scoțian (1923-2006) cu prenumele de botez Isadore și despre care greșit am crezut mult timp că ar fi fratele mai cunoscutului Chris Cutler de la Henry Cow, e genul „spoken word” cu poeme recitate pe care și le-a promovat propulsat de rolul din filmul Magical Mystery Tour al Beatles-șilor și de emisiunile descoperitorului John Peel, apoi de apariția la tradiționalul harmonium în 2 piese de pe Rock Bottom-ul lui Robert Wyatt.
* Seven That Spells (Croatia) – The Death and Resurrection of Krautrock: OMEGA (2018)
* Seven That Spells (Croatia) – The Death and Resurrection of Krautrock: IO (2014)
* Seven That Spells (Croatia) – Superautobahn (2012)
* Seven That Spells (Croatia) – Black Om Rising (2008)
....grup de „space rock psychedelic” prolific din Zagreb, format din până la 11 membrii. Primele 2 titluri de mai sus dintr-o trilogie ne mai oferă un important indiciu stilistic. Iată un al 5-lea:
-Seven That Spells - Men From Dystopia (2007) Full Album:
https://www.youtube.com/watch?v=w_Ro1-UU5eo
* Šarlo Akrobata (Yugoslavia) – Bistriji ili tuplji covek biva kad...-LP- (1981)
-Šarlo Akrobata Bistriji ili tuplji čovek biva kad. (1981) [Full Album]:
https://www.youtube.com/watch?v=kafGN4Mlseg&feature=emb_logo
* Hildur Guðnadóttir (Island) – Joker -Original Motion Picture Soundtrack- (2019)
* Hildur Guðnadóttir – Chernobyl -Music from the Original TV Series- (2019)
* Hildur Guðnadóttir – Trapped -Original Television Series Soundtrack- (2019)
* Hildur Guðnadóttir – Saman (2014)
* Hildur Guðnadóttir – Leyfdu Ljosinu (2012)
* Hildur Guðnadóttir – Without Sinking (2009)
* Hildur Guðnadóttir, BJ Nilsen & Stilluppsteypa – Second Childhood (2007)
....Recentul premiul Oscar primit pentru Joker încununează setul măricel de albume proprii cu violoncelul în prim-plan al islandezei...
-JOKER - Music / Theme | Extended - OST | by Hildur Guðnadóttir | (Joker 2019):
https://www.youtube.com/watch?v=kIOrdef6Fmw
* Jouis (UK) – Mind Bahn (2019)
....armoniile vocale de tip West Coast se împletesc la acest trio din Brighton pe al 2-lea album, cu folk-rockul progresiv marca Canterbury. Deși au un Joe și un Louis în componență, „Jouis” vine de la franțuzescul „jouissance”...Iată și debutul autoprodus:
-Jouis - Dojo [Full Album]:
https://www.youtube.com/watch?v=On3NJs4nU-0
* Medusa1975 – Rising from the Ashes (2017)
....al 2-lea album al unei trupe din Chicago „ridicată din (propria) cenușă”, bazată pe orgă și cu 2 chitariști folosind moștenirea lăsată de Uriah Heep, Black Sabbath, Deep Purple....
-Medusa1975 - Rising From The Ashes (2017) (Full Album):
https://www.youtube.com/watch?v=sQu5YJnrZCA
* Gospel Oak – Gospel Oak (S/T) (1970)
....aici avem mai mulți americani expatriați la Londra în 1969 în frunte cu muzicuțistul Matthew Kelly bine rodat în blues-ul de peste ocean datorită experienței dobândite în trupele unor Champion Jack Dupree, Johnny Lee Hooker sau T-Bone Walker...dar care, din cauza permiselor restrictive de muncă, n-au putut concerta în UK concentrându-se pentru acest unic album eponim intermediat de unul dintre cunoscuții publiciști ai Beatles-șilor, disc descris de discogs.com „a superb blend of folk, pop, blues, rock, and country influences” -deci fără gospel- dobândind o atracție de cult care a tot sporit cu timpul odată cu reeditările!
-Gospel Oak - S/T 1970 (Full Album):
https://www.youtube.com/watch?v=WIcI3ZgEDC4&list=PLGkeRiGAYgas_irVDI9c_XFFRnDOkYwkB
* Tim(othy) Donahue – The Fifth Season (1986, remastered 2006)
....„Chitara-harfă, „fretless” sau nu, electrică sau acustică” este interesantul principal instrument mereu perfecționat din anii '80 încoace de acest virtuoz de 61 ani, un „Les Paul al timpurilor noastre” cum îl numea o revistă japoneză.
-Tim Donahue's ECLIPSE / SONIC SOLUTION:
https://www.youtube.com/watch?v=GZ8fvtL_cHA
* Führs & Fröhling (Germany) – Ammerland (1978)
&
* Führs & Fröhling – Diary (1981)
* Führs & Fröhling – Strings (1979)
* Führs & Fröhling – Sunburst (1977)
* Führs & Fröhling – Symphonic Pictures (1976)
* Peter Michael Hamel – Bardo (1981)
-DIARY - Führs & Fröhling [1981]:
https://www.youtube.com/watch?v=GnO6LzmTx7A
Aici vine la rând grupul de 3 artiste militante dintre care, ulterior existenței trupei, cea mai prolifică a devenit flautista Key Gardner:
* Lavender Jane (Alix Dobkin, kay Gardner, Patches Attom) – Lavender Jane Loves Women (1973)
....grup declanșator pentru mișcarea feministă "Womyn's Music", al 2-lea val pacifist în favoarea drepturilor civile și al promovării genului feminin în industria muzicală.
https://en.wikipedia.org/wiki/Women%27s_music
* Alix Dobkin and Friends – These Women Never Been Better (1986)
* Kay Gardner (fl) – A Rainbow Path (1984)
&
* Kay Gardner (fl) – Amazon (1992)
* Kay Gardner (fl) – Emerging (1978)
* Kay Gardner (fl) – Mooncircles (1975)
-Lunamuse (from „Mooncicles”):
https://www.youtube.com/watch?v=7YjEyR30vIE
* Bob "Steady Rollin" Margolin – Bob Margolin (2018)
* Bob Margolin – My Road (2016)
* Bob Margolin – Up & In (1997)
* Bob Margolin (gtr, voc) – Down In The Alley (1993)
-Bob Margolin with the Jumping Cats:
https://www.youtube.com/watch?v=YINLuYLaf8k
* David Porter – Victim of the Joke... An Opera (1974, LP 2020)
....reeditarea celui mai important album solo al partenerului lui Isaac Hayes de la Stax Records cu care a compus peste 200 cântece, multe devenite hituri.
-David Porter - (I'm Afraid) The Masquerade Is Over from Victim Of The Joke?...An Opera:
https://www.youtube.com/watch?v=AZZhlbwNZc8
* Discus (Indonesia) – ...tot lich! (2003)
* Discus (Indonesia) – 1st (1999)
....până la acest grup asociam Indonezia unor Dewa Budjana, Senyawa, simakDialog, Dwiki Dharmawan, Tohpati Ethnomission sau Ligro, mai toți artiști/trupe promovate prin MoonJune Records. Mă bucur că pot să-i adaug acum datorită lui Daniel „Dion” Ionescu și pe acești Discus deloc mai „prejoși”, cu vocalista Nonnie și o instrumentație bogată și complexă, un sound general care poate fi asociat, așa cum bine observa cineva la „comments”, cu Mr. Bungle-ul lui Mike Patton.
-Discus - ...tot lich! [Full album, 2003]:
https://www.youtube.com/watch?v=Dp49fx9pivM
Am pornit postarea aceasta pe data de 13, am ajuns la final după 1 săptămână, exact pe 20.02.2020...dar după câte „stații” și „halte” !?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu