Motto (vorba reclamei): „Vedeți? D-asta i-au dat ăștia afară de la noi, din U.E.!”
....prin urmare, în exclusivitate, după ce semnalez dispariția unei catautoare folk, dați-mi voie să vă servesc azi niște „pesmet” britanic:
R.I.P...(Judith Aileen) „Judy” Dyble (71), londoneza membră fondatoare Fairport Convention și interpreta primei versiuni a baladei „I Talk To The Wind” cu Giles, Giles and Fripp (pre-King Crimson)...
https://www.youtube.com/watch?v=bfqXh5s4t4k&feature=share&fbclid
* Bill Nelson (gtr, Be-Bop Deluxe) – The Jewel (Sonoluxe, 2020)
....„ciorchinele” care va urma s-a conturat plecând de la albumul acesta instrumental-ambiental semnalat nu demult, prin aprilie sau mai, prin stocurile oferite de Wayside Music. Cum am obiceiul de a „baleia” peste ceea ce aveam dinainte cu artistul/trupa în cauză, bineînțeles că-mi descopăr și goluri în discografia respectivilor și dau și de extensii uneori neașteptate prin care mai focalizez și pe alții, cum va fi cazul acum mai ales la Channel Light Vessel. Deocamdată îl avem încă „în colimator” pe extrem de prolificul chitarist/vocalist de 71 ani cu circa 140 (!) de albume solo, în unele perioade inclusiv în ultima decadă chiar cu câte 6-7 noi titluri lansate pe an (!!), fără a le promova în turnee dar cu o singură apariție „live”/an la evenimentul „Nelsonica” din Yorkshire, Anglia. Așa încât prin ultima sa „Bijuterie” plus cele 3 albume-suport din multiplele „salbe” adunate ating doar vag subiectul, fiind și pretexte de desfășurare ale unei mici „rețele”, o „familie” de muzicieni cvasi-necunoscuți pe la noi din păcate și pe nedrept subevaluați de lumea/industria muzicală din zona „mainstream”, cum o să realizați treptat și în general, inclusiv la ei acasă în Albion...
-Blue as a jewel - Be bop deluxe:
https://www.youtube.com/watch?v=FX8owEAFsF0Suport:
- Bill Nelson – Fantasmatron (2011)
- Bill Nelson – That Old Mysterioso (2018)
- Bill Nelson – The Last Lamplighter (2019)
....excelentă muzică, minunată voce, sublimă chitară...1 + 3 albume de pus în colecții alături de seturile de „familie” post-Japan, Steven Wilson/Porcupine Tree sau ex-King Crimson!
* Bill Nelson's Red Noise – Sound-On-Sound (1979)
....ca o prelungire a pe-atunci recent desființatei Be-Bop Deluxe este acest „Zgomot roșu” în stil „new wave/(post) punk”, în configurația:
„- Bill Nelson - vocals, guitar, drums, synthesizer, keyboards, bass, percussion, harmonica, vocoder
- Rick Ford - bass
- Andy Clark - keyboards, synthesizer (ex-Be-Bop Deluxe)
- Dave Mattacks - drums, electronic drums (ex-Fairport Convention)
- Ian Nelson (Bill's younger brother) - tenor & alto saxes, Wurlitzer, string synthesizer”
-Bill Nelson's Red Noise - Sound On Sound (1979) (Canadian Harvest) (FULL LP):
https://www.youtube.com/watch?v=Q_HdJu-0U7k
...În formula de trio Channel Light Vessel efectiv „îți sare în ochi” -iar până să o și vezi, te încântă auditiv- extrem de talentata multi-instrumentistă Kate St. John (62 ani), cu numele de botez „Katharine Elinor Margaret St John”: n-aș fi bănuit că celebra Kate Bush ar putea avea o asemenea tiză conațională de calibru, concurând-o până și la frumusețea fizică și care, de ex. în trioul The Dream Academy se „ocupa” de setul interșanjabil „Oboe, Cor Anglais, Piano Accordion, Tenor Saxophone, Vocals”. Ca interpretă la oboi, nu tocmai des întâlnit în rock, o putem pune alături, deși nu tocmai similar stilistic, de clasica Lindsay Cooper (1951-2013) din Henry Cow, Slapp Happy, Art Bears, News from Babel, etc...care excela în plus la și mai rar folositul bassoon (fagot). Dar în Dream Academy nu era nici pe departe la debut, o să vedeți mai departe când o s-o descoperim activă încă din prima jumătate a anilor '70...
* Channel Light Vessel – Automatic (+ bonus) (Gyroscope, 1994)....C.L.V. = Bill Nelson, Kate St. John & Roger Eno
-Train Travelling North (superbă temă instrumentală de pe Automatic):
https://www.youtube.com/watch?v=Dq8L8eQtPuU
* Channel Light Vessel – Excellent Spirits (1996)
....album pe care celor 3 britanici li s-a alăturat și americanul veteran Laraaji. Înșiruirea descriptivă „Electronic, Rock / New Age, Ambient, Abstract, Synth-pop, Ethereal” face ca asocierile unor critici cu muzica lui David Sylvian (Ex-Japan) să nu pară deloc exagerate, „spiritele” celor 3, respectiv 4 artizani fiind cu-adevărat „excelente” pe ambele albume, arătând fiecare din ei ce are și știe să facă mai bine. Reeditările n-au fost puține, una la al 2-lea disc chiar și în Rusia în anul 2000, pentru că e vorba de „un adaos excelent la discografiile separate ale celor trei artiști”, conform americanilor de la AllMusic (Guide)...iar pe la noi și nu numai, cum specificasem deja, nu s-a prea auzit de această „Navă a canalului de lumină” (în traducere aproximativă).
-Footsteps:
https://www.youtube.com/watch?v=vN2ngOhmMJ4
...îi urmărim mai departe pe cei 3 și-i mai regăsim un disc interesant:
„ - Roger Eno: Piano, Backing Vocals, Accordion, Euphonium, Bass, Synthesizer [Korg Mi]
- Kate St. John: Vocals, Oboe, Cor Anglais, Lyrics
- Bill Nelson: Guitar, Percussion, Synthesizer [Korg Mi], co-producer...”
-Roger Eno & Kate St. John - We Stay Still (The Familiar):
https://www.youtube.com/watch?v=QOjNJllddI8
* Norma Waterson & Eliza Carthy with the Gift Band – Anchor (2018)
.....aici Kate St. John apare invitată în trupa Gift Band pe acest album „folky” al unui duet consacrat voce & vioară...dar setul ei e chiar și mai extins: „Oboe, Cor Anglais, Accordion, Alto Saxophone, Backing Vocals”....
-Shanty of the Whale - Norma Waterson & Eliza Carthy with the Gift Band:
https://www.youtube.com/watch?v=tKvdFV5Pkfw
* Portsmouth Sinfonia – Hallelujah: The Portsmouth Sinfonia at the Royal Albert Hall- (1974)
- Portsmouth Sinfonia – Plays the Popular Classics (1974)
.....Supranumită de liderul fondator "World's Worst Orchestra", P.S. a fost un proiect al basistului, compozitorului avangardist și dirijorului Gavin Bryers, pornit aproape de la o glumă: „să vină să interpreteze în ansamblul acesta cine vrea, chiar dacă n-a cântat în viața lui la un instrument”, în intenția de a expune ceva diferit opus atmosferei prea „pompoase” și „cu etichetă” din jurul stilului clasic. Eleva pe-atunci de 15-16 ani Kate St. John (la oboi) făcea parte totuși din fracțiunea profesionistă, cum era și deja cunoscutul electronist Brian Eno, atunci pe la 25 ani tocmai lansat solo și cu experiența de circa 2 ani din Roxy Music. A ieșit ceva desigur nelipsit de umor și cum-necum, celebra sală R.A.H. s-a umplut, biletele vânzându-se „ca pâinea caldă” la concertul din 1974 (din păcate calitatea sunetului nu e prea bună):
-Portsmouth Sinfonia — Plays The Popular Classics (1973):
https://www.youtube.com/watch?v=sotMu2NLTDU
-Portsmouth Sinfonia: Piano Concerto in A byTchaikovsky (live):
https://www.youtube.com/watch?v=WIm8RZ-WJBA
* The Dream Academy – A Different Kind of Weather (1990)
- The Dream Academy – Remembrance Days (1987)
- The Dream Academy – S/T (1985)....co-produs de David Gilmour
.....T.D.A., sau mai simplu D.A., însemna trioul Gilbert Gabriel, Kate St. John & Nick Laird-Clowes, un „English folk rock, dream pop & sophisti-pop band” (conform discogs.com), grup considerat subevaluat la vremea existenței lui (1983-1991) și în ciuda celebrului producător de la debut, când ar fi putut fi comparat, dacă tot l-am amintit pe David Sylvian, cu Japan...deși totuși cam măgulitoare comparația, dacă ținem cont exclusiv de clipurile oficiale:
-Dream Academy - "Indian Summer" (Official Music Video)
https://www.youtube.com/watch?v=3_O3pKrzOiM
-Dream Academy - "This World" (Official Music Video):
https://www.youtube.com/watch?v=6qbbaPcXfEc
...unde din „comments”-uri căruia aflăm de la un cunoscător că muzica trupei a fost influențată de Nick Drake (!)
-Kate St. John - Paris Skies [HQ]:
https://www.youtube.com/watch?v=RAvhB2-iVQY
-Indescribable Night Kate St John 720p HD:
https://www.youtube.com/watch?v=epJ7wGQbAGg
-....în fine, albumele solo cu mulți invitați contributori pe care vocalista și textiera Kate face apel prin permutări și la instrumente din setul deja obișnuit: „Piano, Oboe, Alto Saxophone, Tenor Saxophone, Accordion, Cor Anglais, Flute”. Dacă am adăuga descrierii acestor discuri de mare finețe dominate de balade melancolice și termenul „chanson” cu fler retro și suport robust din genul clasic n-am greși deloc, co-producător și co-aranjor al ambelor fiind Joseph Racaille (voc, p-no), fost în ZNR coleg cu regretatul și strălucitul Hector Zazou (1948-2008), alt artist a cărui muzică se simte „plutind” ca un duh prin cam tot ce face această artistă, inclusiv la unele cântece tradiționale populare rearanjate. N-am nicio îndoială că de ex. pe albume minunate Hector Zazou precum Chansons des mers froides (1994), Sahara Blue (1992) sau Strong Currents (2003), Kate ar fi putut fi fără complexe alături de vocalistele numeroase invitate care apar acolo, de ex. pe Curenți puternici printre Laurie Anderson, Jane Birkin, Lori Carson, Melanie Gabriel, Lisa Germano, Irene Grandi, Nicola Hitchcock, Nina Hynes, Caroline Lavelle, Sarah Jane Morris, Catherine Russell, Emma Stow...
În câteva piese la pian și keyboards apare pe Second Sigh și Roger Eno.
Meritau fără îndoială o soartă mai bună aceste discuri care mi-au amintit și de canadianul francofon Daniel Lanois însă apărute din câte-am constatat într-un tiraj mic și cu puține reeditări (și din câte se pare, nu în Franța și Canada), ceea ce-ar explica și rărirea aparițiilor interpretei în ultimele 2 decade. Apropo și de Roger Eno, nu mi-am propus aici tratarea lui solo dar pentru că l-am avut prezent pe câteva discuri, chiar titular pe The Familiar, nu pot să nu remarc și în cazul său, apropo de subevaluare, regretele unor critici de prin „reviews”-uri care constatau la modul general rămânerea sa nemeritată în umbra mult mai celebrului său frate Brian...
Iată una dintre dovezile recente:
* Roger Eno – Dust of Stars (2018)
-Roger Eno ∞ Live Forever:
https://www.youtube.com/watch?v=4yXGEDMpvOw
Ne pregătim pentru noul album Telergy anunțat pentru viitoarea lansare, parcurgând deocamdată (din) cele 3 materiale anterioare despre care abia acum am aflat:
* Telergy (Robert McClung) - Hypatia (2015)
* Telergy (Robert McClung) - The Legend of Goody Cole (2013)
* Telergy (Robert McClung) - The Exodus (2011)
Alte noutăți:
* PAINT (Pedrum Siadatian) – Spiritual Vegas 2 (2020)
- Paint (Pedrum Siadatian) – S/T (2018)
* Rufus Wainwright – Unfollow The Rules (2020)
* Greyhounds (Anthony Farrell & Andrew Trube) – Primates (2020)
* The Residents – Metal, Meat & Bone: The Songs of Dyin' Dog -2 CD- (2020)
* Evicshen (Victoria Shen) – Hair Birth (2020)
* Khemmis – Desolation (2018)
* Taku Yabuki – Modern World Symphony (2007)
* Penguin Cafe (Café) (Arthur Jeffes) – A Matter of Life... (2009)
-Music from the Penguin Cafe - Live At The Royal Albert Hall (2009 - Album):
https://www.youtube.com/watch?v=GjOWqPEV71U
....sunt 2 recuperări din cariera trupei pianistului, a 2-a via YouTube iar prima sub forma de folder completându-mi colecția de CDs/DVDs pe care-o credeam completă și la trupa „mamă” Penguin Cafe Orchestra. E pilduitoare de urmărit succesiunea pieselor pe „live”, Arthur alternând cu 11 ani în urmă unele piese de-ale sale de pe viitorul debut A Matter... cu altele de-ale regretatului său tată Simon, ca să realizezi în final că nu prea poți face nicio departajare valorică, e cazul acela ereditar tată-fiu cu procente foarte mari de transfer al talentului!
* Strawbs – Heartbreak Hill / Burning for You (Expanded & Remastered) (2020)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu