Costin „Grig” Grigoraș (R.I.P...)....mai „strong” decât M.C. Strong!
Ca „friend” exclusiv virtual n-am ajuns desigur să-l pot numi amical „Grig”, abia acum când nu mai e îmi dau seama ce privilegiu mare ar fi fost să fi ajuns să-mi pot permite acest apelativ...Cu puțin timp înainte tocmai am căutat ce-a scris CG despre Penguin Cafe Orchestra care mie îmi plac enorm, bănuiala confirmându-se („sunt influenți în anumite cercuri”)...și încă nu mi-am revenit după 3 zile din șocul tristei verști aflate vineri despre moartea lui. Încerc totuși să-mi încropesc și să sistematizez câteva gânduri dacă tot va trebui să vorbim de-acum despre acest „ascet” -cum bine l-au numit copii lui- la timpul trecut. Așa cum el a atașat cu muncă de „Sisif” ca nimeni altcineva din spațiul carpato-danubian extensii lexicale de zeci, poate sute de epitete, atribute și adjective muzicienilor și muzicilor studiate -fie ele și dominant defăimătoare-, cred că și noi cei care i-am cunoscut scrierile i-am putea atribui lungi și comparabile însușiri personale fără a putea fi siguri că le-am epuizat pe toate ca descrierea să fie completă. Este atributul personalităților-unicat, cum unică e și trilogia sa record -de departe, cea mai cuprinzătoare tipărită la noi în țară -plus suplimentul poetic „Poeme Rock”- și am toate motivele să cred că foarte puține țări cu limbaje de circulație limitată ca româna au sau au avut un asemenea muzicolog și totodată poet traducător/adaptor atât de talentat al unor mari hituri, deși răsfoind acum din nou selecția le-aș numi mai degrabă „power plays/piese de rezistență” cum o făcea odinioară via „Metronom” idolul nostru comun Cornel Chiriac. „Pros and Cons” sunt și controversele iscate în special de vol. 1 subintitulat „Stardom”: în 2011 la ediția a 2-a, norocoșii și inspirații cumpărători direct de la autor ai ediției limitate apărute la mica sa editură personală, unii considerați „grei” în fenomenul muzical, melomani și colecționari din Timișoara, București, Iași, etc...chiar de vârste apropiate generației lui CG (65-66 ani) și deținători a mii de titluri prin colecțiile de LPs/CDs cu care se mândreau, și-au văzut o bună parte a idolilor lor „puși la respect” de cineva care le studiase albumele și piesele cu răbdare una câte una până la nivel de pasaj și chiar de...notă individuală (particula elementară!), cotând de ex. cu o singură stea * (din maximalul de 4 ****)...ori doar cu jumătate de stea sau nici atât pe unii/unele cu milioane de discuri vândute (?!)...atât de riguroase erau impresiile și exigente verdictele, rodul unor criterii personale de evaluare cum nu mai întâlnisem la nimeni în spațiul de vorbire al „dulcei limbi” eminesciene! Și dacă nu era o răsturnare de valori de-a dreptul, măcar te punea pe gânduri și-ți dădea inerente motive de reevaluare personală când citeai portretul și recenziile atât de argumentate la artistul/trupa X sau albumul Y. N-am fost nicidecum scutit de la acest „tratament” -cum n-a fost nimeni care „operează” cu cantități mari de muzici și e interesat de ultimele circa 6 decade de muzică modernă- dar desigur că în alte destule cazuri părerile și poziționările sale se suprapuneau cu ale mele și ale celor care-au aprofundat aceleași trupe/artiști, de ex. la Gentle Giant sau Van der Graaf Generator.
Chiar și mai provocatoare deși mult mai puțin contestante aveau să fie vol. 2, respectiv 2 & 3 din ultima ediție 2019, adică alte peste 2000 de pagini ale unui „globe-trotter” decis să scrie primul în românește și ordonând după criterii geografice și de stil mii de nume majoritatea necunoscute pe la noi. Greu, dacă nu imposibil de contestat, cum ziceam, pentru cine n-a alocat un timp comparabil cu cel investit de autor ca să ajungă la asemenea sinteze în detaliu, comparații, concluzii și judecăți de valoare (deși nu uit de elemente ca fler, intuiție sau acel superfluu „al 6-lea simț”, utile fără îndoială și ele, dar doar ca adjuvante). Ani de zile confruntat și eu cu zeci de albume noi/lună și mii/an, păstram frecvent cel puțin ca rezervă întrebarea „oare Costin ce părere are (sau ar avea) despre...?” iar mai recent, deși focalizat pe acaparatoarele noutăți pentru bloguri mi-am rezervat multe ore subiectelor necunoscute pt. mine din al său vol. 3 deschis la incitantul capitol „Orientul”, o mică „felie” din marele „tort” trans-continental: tot ce-am găsit interesant acolo, inclusiv câteva titluri care nu apăreau fiind poate prea noi -dar completau sau se potriveau la subiect-, mi-au creat impresii identice sau apropiate de cele ale lui CG pe care câteva le-am și împărtășit cu el via e-mail sau Facebook/messenger în ultimii ani, în speranța acelui binom „win-win”. Eu sigur am fost cel câștigat și cred s-a întâmplat la fel și de partea cealaltă, pentru că din tot ce-am citit scris de Costin, ca profil psihologic de data asta, nu părea nicidecum omul care ar reacționa la cineva (doar) cu gesturi de politețe și complezență!
Trilogia „Fața văzută și nevăzută..”, comparabilă cantitativ din ce cunosc doar cu ce-au scos editura Penguin, revista Rolling Stone sau scoțianul M.C. Strong (dar mai nuanțată la Costin și mai bogat informată (!)...de unde și ideea titlului postării), aduce în atenție nu numai artiști meritând a fi cunoscuți ci și subgenuri muzicale și curente ori grupări și tendințe total neglijate și nepromovate pe la noi. La acest aspect prin prioritățile blogurilor mele prin care în bună parte de 7-8 ani tot asta fac continuând foste emisiuni radiofonice, m-am disociat de multe ori de verdictele lui Costin dar, cum scriam înainte, până la a focaliza pe diferențe, el rămâne de apreciat ca primul care a analizat pe românește și singurul care până prin 2010, din câte știu, măcar a amintit despre termeni și subiecte pe care alți formatori de opinie mult mai cunoscuți și vizibili precum Florian Lungu, cel cu „aproape 10.000 de emisiuni de radio, peste 1000 de emisiuni televizate, câteva mii de articole publicate, multe prezentări la festivaluri și concerte de jazz, precum și câteva compoziții cântate de soliști și formații notorii”, n-a catadixit să le insereze nici ca jazzofil precum omologi de-ai lui din țări vecine, nici ca și coautor la „Disco Ghid Rock”-ul și acela cu destule omisiuni. Relația Costin Grigoraș cu Florian Lungu (dar și cu alți câțiva melomani-muzicologi) rămâne un subiect interesant poate și dincolo de curiozitatea mea personală, dar având cărțile lui CG în față ne e lesne să realizăm cine ce și cât ne-a învățat, ce diferență de cultură muzicală și erudiție între ei...dublată la Costin de un bun simț, modestie și umor sănătos și autentic (cum el însuși glumea pe seama originii sale din Gura Humorului!), calități care odată cu standardele de exigență proprii nu lăsau nicicum loc oportunismului tupeist și veleitar...dar care presupun că au influențat nu în bine tirajul mic al edițiilor succesive ale Dicționarelor (asta dacă nu cumva unii rivali ușor de bănuit în țara lui „să crape capra vecinului” n-or fi pus piedici directe și concrete)...
Cine va mai face de-acum periodic calendare atât de documentate și exhaustive (ca ultimul de pe pagina sa de profil de pe Facebook datat 15 iulie), cum se va suplini absența sa de la comemorările sau datele de naștere ale lui Cornel Chiriac...și, mai ales, cine se va încumeta la o continuare și suplimentare a Dicționarelor, cum sunt convins că ar mai fi făcut-o periodic la câțiva ani distanță Costin dacă nu ne părăsea ca terestru? Sper că le-a luat cu el în virtualul noii dimensiuni unde-a ajuns pentru a le continua acolo, cu șansa întâlnirii cu...și ca martor -vorba unor apropiați- al unor memorabile concerte PROG bune de recenzat cu iluștrii și prea devreme dispăruți artiști majori pe care i-a iubit.
Chiar și mai provocatoare deși mult mai puțin contestante aveau să fie vol. 2, respectiv 2 & 3 din ultima ediție 2019, adică alte peste 2000 de pagini ale unui „globe-trotter” decis să scrie primul în românește și ordonând după criterii geografice și de stil mii de nume majoritatea necunoscute pe la noi. Greu, dacă nu imposibil de contestat, cum ziceam, pentru cine n-a alocat un timp comparabil cu cel investit de autor ca să ajungă la asemenea sinteze în detaliu, comparații, concluzii și judecăți de valoare (deși nu uit de elemente ca fler, intuiție sau acel superfluu „al 6-lea simț”, utile fără îndoială și ele, dar doar ca adjuvante). Ani de zile confruntat și eu cu zeci de albume noi/lună și mii/an, păstram frecvent cel puțin ca rezervă întrebarea „oare Costin ce părere are (sau ar avea) despre...?” iar mai recent, deși focalizat pe acaparatoarele noutăți pentru bloguri mi-am rezervat multe ore subiectelor necunoscute pt. mine din al său vol. 3 deschis la incitantul capitol „Orientul”, o mică „felie” din marele „tort” trans-continental: tot ce-am găsit interesant acolo, inclusiv câteva titluri care nu apăreau fiind poate prea noi -dar completau sau se potriveau la subiect-, mi-au creat impresii identice sau apropiate de cele ale lui CG pe care câteva le-am și împărtășit cu el via e-mail sau Facebook/messenger în ultimii ani, în speranța acelui binom „win-win”. Eu sigur am fost cel câștigat și cred s-a întâmplat la fel și de partea cealaltă, pentru că din tot ce-am citit scris de Costin, ca profil psihologic de data asta, nu părea nicidecum omul care ar reacționa la cineva (doar) cu gesturi de politețe și complezență!
Trilogia „Fața văzută și nevăzută..”, comparabilă cantitativ din ce cunosc doar cu ce-au scos editura Penguin, revista Rolling Stone sau scoțianul M.C. Strong (dar mai nuanțată la Costin și mai bogat informată (!)...de unde și ideea titlului postării), aduce în atenție nu numai artiști meritând a fi cunoscuți ci și subgenuri muzicale și curente ori grupări și tendințe total neglijate și nepromovate pe la noi. La acest aspect prin prioritățile blogurilor mele prin care în bună parte de 7-8 ani tot asta fac continuând foste emisiuni radiofonice, m-am disociat de multe ori de verdictele lui Costin dar, cum scriam înainte, până la a focaliza pe diferențe, el rămâne de apreciat ca primul care a analizat pe românește și singurul care până prin 2010, din câte știu, măcar a amintit despre termeni și subiecte pe care alți formatori de opinie mult mai cunoscuți și vizibili precum Florian Lungu, cel cu „aproape 10.000 de emisiuni de radio, peste 1000 de emisiuni televizate, câteva mii de articole publicate, multe prezentări la festivaluri și concerte de jazz, precum și câteva compoziții cântate de soliști și formații notorii”, n-a catadixit să le insereze nici ca jazzofil precum omologi de-ai lui din țări vecine, nici ca și coautor la „Disco Ghid Rock”-ul și acela cu destule omisiuni. Relația Costin Grigoraș cu Florian Lungu (dar și cu alți câțiva melomani-muzicologi) rămâne un subiect interesant poate și dincolo de curiozitatea mea personală, dar având cărțile lui CG în față ne e lesne să realizăm cine ce și cât ne-a învățat, ce diferență de cultură muzicală și erudiție între ei...dublată la Costin de un bun simț, modestie și umor sănătos și autentic (cum el însuși glumea pe seama originii sale din Gura Humorului!), calități care odată cu standardele de exigență proprii nu lăsau nicicum loc oportunismului tupeist și veleitar...dar care presupun că au influențat nu în bine tirajul mic al edițiilor succesive ale Dicționarelor (asta dacă nu cumva unii rivali ușor de bănuit în țara lui „să crape capra vecinului” n-or fi pus piedici directe și concrete)...
Cine va mai face de-acum periodic calendare atât de documentate și exhaustive (ca ultimul de pe pagina sa de profil de pe Facebook datat 15 iulie), cum se va suplini absența sa de la comemorările sau datele de naștere ale lui Cornel Chiriac...și, mai ales, cine se va încumeta la o continuare și suplimentare a Dicționarelor, cum sunt convins că ar mai fi făcut-o periodic la câțiva ani distanță Costin dacă nu ne părăsea ca terestru? Sper că le-a luat cu el în virtualul noii dimensiuni unde-a ajuns pentru a le continua acolo, cu șansa întâlnirii cu...și ca martor -vorba unor apropiați- al unor memorabile concerte PROG bune de recenzat cu iluștrii și prea devreme dispăruți artiști majori pe care i-a iubit.
„Restul...e tăcere”.
P.S 1: Reluând dialogurile noaste private de pe messenger din ultimii 5-6 ani, iată o bună parte din subiectele abordate:
* Light Year: "Hypernauts of the Absolute Elsewhere"
* Ad Maiora!
* Habelard2 (Sergio Caleca): "Il Dado è Tratto"
* Carpe Diem și Høst
* „Rock” -Ein Eclipsed Buch”....enciclopedie germană, am comentat despre Gentle Giant și Gong...
* Mirthrandir
* Lost World Band (Russia)
* Gnidrolog
* Yezda Urfa
* Detective
* Greta Van Fleet
* Perry Leopold, David ”Kubie” Kubinec...
* Humus (Mexico), Dwarr (Duane Warr)...
* Spectrum si Lagger Blues Machine (Australia)...
* Cos (Belgium)
PS 2:
Pentru cine are dubii la comparația cu Martin C. Strong, îi pot împrumuta ediția acestuia The Great Rock Discography...„fully revised & expanded”, ediția a 7-a cu 2 volume din 2005.
NEWS:
* Sefo Kanuteh (Gambia/UK) – Adouna / Afou -2 CD- (2021)
* Eivør (Faroe Islands) – Segl (2020)
* Eivør (Faroe Islands) – Segl (2020)
* Explorer Tapes (Drew Erickson & Max Townsley) – Explorer Tapes (2021)
* Nick Storring – Newfoundout (2021)
* oxhy (Oscar Khan) – woodland dance (2021)
* Pocket Size – Immortality: cleaning the mirror vol. 2 (2018)
* King Crimson - The Crimson ProjeKct -5 CD live- (2013)
* Premiata Forneria Marconi - Il Suono del Tempo -5 LP live- (2015)
* Gösta Berlings Saga (Sweden) - Artefacts -live- (2020)
WAYSIDE MUSIC
^ Larry Ochs & Donald Robinson - A Civil Right (Esp-Disk', 2021)
^ Henry Cow – Ex Box: Collected Fragments 1971-1978 (ReR Megacorp, 2019)
- Ainur (Italy) - War of the Jewels (2021)
- Algy Lord Gray - Bertie (1970)
- Ambigram (Italy) - Ambigram (2021)
- Bernardo Lanzetti (Italy) - Horizontal Rain (2021)
- Blacksmith Tales (Italy) - The Dark Presence (2021)
- Crooked Oak - FROM LITTLE ACORNS GROW (1976)
- Fufluns (Italy) - Refusés (2021)
- Grannie - Grannie (1971)
- Hora Prima (Italy) - L'Uomo delle Genti (2020)
- Korekyojinn ("This Giant") - Fall Line (Magaibutsu, 2015)
- Korekyojinn (Japan) - Tundra (2011)
- Korekyojinn (Japan) - Swan Dive (2009)
- Korekyojinn (Japan) - Jackson (2006)
- Korekyojinn (Japan) - Arabesque (Magaibutsu, 2004)
- Mario Pavone's The Tampa Quartet - Isabella (Clean Feed, 2021)
- Möbius Strip (Italy) - Time Lag (Ma.Ra.Cash Records, 2021)
- Mourning Phase - Mourning Phase (1971)
- Radio Massacre International - Lost In Space -6 CD- (2006)
- Toni Esposito (Italy) - Processione Sul Mare (1976)
O veste cu adevarat trista: RIP Grig ! Din fericire pentru mine, l-am cunoscut personal in anii 2000 si am si apucat sa ii inregistrez cateva sute de raritati, mai ales trupe italiene si sud-americane, fiind atunci in plin proces de editare a enciclopediilor sale.
RăspundețiȘtergere