Ineditele lunii mai 2018, Vol.1

În „Dialect”...:
* Dialeto (Brazil) - Bartók In Rock (MoonJune, 2017)
      ...cu suport: * Dialeto - Will Exist Forever (2008)
Trioul brazilian + invitatul David Cross (vln, ex-King Crimson) au dedicat albumul din 2017 memoriei recent dispăruților Keith Emerson, Greg Lake și John Wetton, incluzând în tracklist suita „Roumanian Folk Dances, 1-6” cu teme tradiționale din folclorul transilvănean -o specialitate a clasicului Béla Bartók- rearanjate în context rock și jazz-rock „fusion” marca anilor '70.
Organizatorii de concerte și festivaluri din Ro or fi aflat de discul ăsta și că pe 4 iunie curent va apărea un nou album-pereche, un „live” cu același David Cross invitat? Încă nu-i târziu s-o facă, ar fi un moment de inițiere foarte propice, deși știu prea bine că producțiile marca Leonardo Pavkovic/MoonJune Records (casă de discuri înființată la New York în 2001) au o bază de fani români tinzând spre zero, fără nicio expunere și promovare pe la noi în ciuda celor circa 17 ani de existență, a catalogului masiv și a logo-ului fascinant: „muzică progresivă explorând frontierele jazzului, rock-ului, etno, avangarda și necunoscutul”. Trioul Dialeto („Dialect”) din São Paulo -Nelson Coelho (guitar), Gabriel Costa (bass) și Fred Barley (drums)- există din 1987 iar chitaristul Nelson, „one of progressive music's most vital new voices on guitar” (conform bandcamp.com), ca să-i mai adaug elemente de atractivitate, este un specialist în tonuri „monstruoase” și în acrobații pirotehnice de tip „(Robert) Fripp-meets-(Terje) Rypdal”.
https://moonjunerecords.bandcamp.com/

- Dialeto - „Bartok's Roumanian Folk Dances n.4”:
https://www.youtube.com/watch?v=USiBw8R9QYI

...PROG:
* The Body & Full of Hell - Ascending a Mountain of Heavy Light (2017)
* The Body - I Have Fought Against It But I Can't Any Longer (2018)
* La Dottrina Degli Opposti (Italy) - Arrivederci Sogni (2018)
* Gazpacho (Norway) - Soyuz (2018)
* Eela Craig (Austria) - Virgin Oiland (Ariola, 1980 / GoD/Garden of Delights, 2017)
...Luându-le pe rând: primele 2 prea metalice pentru gustul meu, italienii și norvegienii OK, surpriza venind de la pepita veche austriacă reeditată de prog-rock simfonic al unui sextet din Linz care trecuse până la data înregistrării albumului „Insula virgină” -al 5-lea- prin multe frământări. Parcă pe pagina „Vinylmania” de pe Facebook girată de „Dion Yonesko”, dacă nu greșesc, am văzut coperta LP-ului și descrierea. Muzică prea interesantă ca să nu fi tentat să intri în detalii: de ex., componența l-a inclus anterior acestui album pe organistul vocalist Hubert Bognermayr (1948-1999) având un stil componistic similar lui Anton Bruckner, clasicul romantic din sec. XIX de anvergura lui Gustav Mahler. Interpretativ, Bognermayr și colegii, incluzându-l pe chitaristul Fritz Riedelberger, sunt asociați unor nume celebre ale domeniului Prog precum Emerson, Lake & Palmer, Colosseum, King Crimson, Gentle Giant...la care eu i-aș adăuga, în încercarea de plasare pe un palier ceva mai adecvat ierarhic (să-i zic „eșalonul 2”?) și pe germanii Triumvirat. „Eela Craig” (S/T) (1971), „One Niter” (1976), „Hats of Glass” (1977), precum și conceptualul cu texte religioase „Missa Universalis” (1978) sunt albumele cu Bognermayr la „pupitru” care m-au dus în multe momente cu gândul la Triumvirat. Numele trupei „Eela Craig”, contrar primei impresii, nu vine de la ceva/cineva feminin anume, neînsemnând nimic altceva.

...POP, ROCK, FOLK, etc:
* Loreena McKennitt – Lost Souls (2018)
* Joan Armatrading – Not Too Far Away (2018)
....ambele cantautoare din „mainstream” în lumea largă (nu și în Ro unde neavând „piață”, nu-s prea cunoscute), la standardele obișnuite.
* Samara Lubelski - Flickers at the Station (2018)...."indie-folk, psychedelic rock"
* Beatrice Deer - My All To You (2018)...."indie-folk-rock, world"
* Aidan Moffat & RM Hubbert – Here Lies the Body (2018)...."alternative folk"
* Wrekmeister Harmonies (J.R. Robinson & Esther Shaw) – The Alone Rush (2018)...."gothic pop-rock"
* Rodion G.A. (Ro) - Rozalia -LP- (rec. 1978-2010, rel. Inversions, 2018)
Album relativ dezamăgitor comparativ cu Rodion G.A.(Rodion Ladislau Roșca/Cluj/Ro) - The Lost Tapes (2013), mult mai inovativ...dar parțial explicabil datorită fragmentării întinse temporal a materialului și a ponderii mult mărite aici a muzicii de grup cu metehne tipic românești la care nu vreau să intru aici în detalii...
- „Ages Past, Ages Hence” - Loreena McKennitt - (with Lyrics):
https://www.youtube.com/watch?v=lFjD6HT2vEI

- Joan Armatrading - „Not Too Far Away” (Official Audio):
https://www.youtube.com/watch?v=sst4xgxS87A

- Marcia Bassett & Samara Lubelski at Wonders of Nature 3/30/3018:
https://www.youtube.com/watch?v=bGHaYbJ1fh4

....with STRINGS:
* Nigel Kennedy - Kennedy Meets Gershwin (2018)
* Kronos Quartet - Michael Gordon: Clouded Yellow (2018)
* Peggy Lee (cello, Canada) - Echo Painting (Songlines Recordings, 2018)
* Duotone (Barney Morse-Brown, voc & cello) - A Life Reappearing (2018)...."acoustic, alternative folk"
- Duotone "Martha Acoustic" (live):
https://www.youtube.com/watch?v=6tz0mEMIuQg
* LEYA (Adam Markiewicz, vln (from The Dreebs) & Marilu Donovan, harp) – The Fool (2018)...."classical, experimental"
...2 confirmări și 3 plăcute surprize inițiatice (deși cello-ista Peggy Lee din Vancouver apare și în trupa Waxwing despre care am scris cândva ocazionat de albumul „A Bowl of Sixty Taxidermist” (Songlines Recordings, 2015)
- LEYA "Sister" [Official Music Video]:
https://www.youtube.com/watch?v=q6zBynPTqxs

                                                                  LEYA: The Fool
                                                                 

...with BLUES:
* Mike Zito - First Class Life (2018)...."blues-rock"
* Marcia Ball – Shine Bright (2018)...."blues"
* Walter 'Wolfman' Washington (voc, gtr) - My Future Is My Past (2018)
Recomandabile fanilor genului, altfel nimic deosebit de semnalat.
                        -va urma-

Mega flux de apariții sau recuperări discografice: câte puțin despre circa 80 (aprilie 2018)

* (Ruban Nielson’s) Unknown Mortal Orchestra (New Zealand) – Sex & Food (Jagjaguwar, 2018)....„funk, indie-pop, psychedelic rock” à la Prince, Frank Zappa”.
...Acesta fusese titlul de la finalul ultimei postări de pe blogul paralel VicTim of Jazz, mai pretabil stilistic aici, asta apropo și de ultimul material tocmai lansat cu regretatul Prince. Voi evidenția cu majuscule ceea ce mi-a plăcut mai mult. Găsiți la majoritatea albumelor grupate în 3 mari domenii stilistice scurte descrieri/încadrări de stil, plus numele liderului, țara de origine/rezidență, trupa sa de bază sau instrumentele principale. Link-uri către YouTube sau alte platforme similare nu o să pun de data asta cu artiștii, dar găsiți ușor multe cu majoritatea, dacă vreți.

Blues-Rock:

* Ben Harper and Charlie Musselwhite – No Mercy in This Land (2018)
* Big Shoes – Step On It! (2017)
* Beth Hart – Front and Center: Live from New York (2018)
* Zoe Schwarz – The Blues and I Should Have a Party (2018)
* James Harman (h-ca) - Fineprint (2018)

World:

* Group Doueh & Cheveu – Dakhla: Sahara Session (2017)
* Sidi Touré - Toubalbero (2018)
* Sonido Gallo Negro – Mambo Cósmico (2018)
* A Hawk and A Hacksaw - Forest Bathing (2018)...."folk, world"
* Toubab Krewe (US) - Stylo (2018)....„Mali styles & southern rock”
„That Damn Squash” - (Official Video):
https://www.youtube.com/watch?time_continue=2&v=QUshju9WmI0

Rock, Prog-Rock, Folk, Indie-Pop, Psychedelic, Electronic, Experimental, Miscelaneous, etc:

* Great Peacock - Gran Pavo Real (2018)...."Meat Loaf or The Eagles plays "americana"

* Great Peacock - Making Ghosts (2015)
* Black Stone Cherry - Family Tree (2018)...."southern rock"

* 6 String Drag - Top of the World  (2018)....„Rock'n'Roll, americana”
* Blackberry Smoke – Find a Light (2018)...."southern/country rock"
* Black Rainbows - Pandaemonium (2018)...."hard rock/heavy metal, psychedelic rock"
* Lincoln Durham - And Into Heaven Came The Night (2018)....„alternative rock, southern gothic, revival punk, psycho blues, americana singer, songwriter and one-man-band musician”

* Eagle Twin – The Thundering Heard (Songs of Hoof and Horn) (2018)...."hard rock/heavy metal, psychedelic rock"
* Melvins – Pinkus Abortion Technician (2018)...."alternative rock, hard rock/heavy metal"
* The Flaming Lips - Scratching the Door: The First Recordings of the Flaming Lips (2018)...."alternative rock, psychedelic rock, remastered". Formula originară TFL pe care apare la voce și fratele liderului Wayne Coyne, Mark.

* Dead Rider – Crew Licks (2017)...."Chicago avant rock experimental trio"

* Keith Christmas (UK) - Stimulus (1969)....."folk rock"
* Keith Christmas - Fable Of The Wings (1970)
* Keith Christmas - Pigmy (1971)
* Keith Christmas - Brighter Day (1974)
* Keith Christmas - Stories From The Human Zoo (1976)
* Keith Christmas - Acoustica (2003)
* Esperanto (Rock Orchestra) (with Keith Christmas) - Danse Macabre (1974)...produced by Pete(r) Sinfield (King Crimson, EL&P & Premiata Forneria Marconi)
* Esperanto Rock Orchestra (UK/Belgium) - S/T (1973)
* Esperanto (Rock Orchestra) - Last Tango (1975)
Am regăsit la cantautorul britanic Keith Christmas (focalizat/recomandat de un colecționar pe pagina „Vinylmania” de pe Facebook) multe din atributele muzicii mai cunoscuților clasici Nick Drake sau Tim Buckley, mai ales pe primele albume...plus, odată cu respectivul, descoperirea unui excelent grup progresiv anglo-belgian de „pseudo-hippies” (conform Melody Maker)!
http://www.esperanto-rock-orchestra.com/

* C. Diab (bowed gtr & tr/Canada) – Exit Rumination (Injazzero, 2018)...."ambient, classical, experimental"
* C. Diab - No Perfect Wave (Injazzero, 2016)
Pe site-ul „www.bandcamp.com” acest tânăr muzician britanic stabilit la Vancouver/Canada apare cu muzica lui descrisă în înșiruirea mai lungă „classical electronic experimental ambient avant-garde avantgarde bowed guitar contemporary classical United Kingdom”, atribute în general valabile și celui care urmează și cu care a colaborat:

* Ian William Craig (voc, piano, tape improvisations, etc/Canada) - Meaning Turns to Whispers (Aguirre Records/Belgium, 2016)
* Ian William Craig - Durbe (Recital, 2017)
* Ian William Craig - Zugzwang for Fostex -cassette- (Patient Sounds Intl., 2016)
* Ian William Craig - A Turn of Breath (Recital, 2014)
* Ian William Craig - Theia and the Archive -cassette- (Vague Sound, 2013)
* Ian William Craig - A Forgetting Place (2013)
* Ian William Craig - Heretic Surface (2012)
* Ian William Craig - Cloudmarks (2012)






















* Grouper (Liz Harris) - The Man Who Died in His Boat (2013)

* William Basinski - Cascade (2015)
* William Basinski - The Deluge (2015)
* William Basinski & Richard Chartier – Divertissement (2015)
* William Basinski - The Disintegration Loops I-V -5 CD- (2002-2003)
Alt ambientalist de peste ocean, deasemenea prolific și de mare calibru în acest calup, separat fără vreo legătură de I.W. Craig de un album mai vechi dar nu mai puțin apăsător/depresiv cu proiectul solo al cantautoarei Liz Harris (una dintre expresiile definitorii ale acesteia: „Mă simt incapabilă să găsesc dragostea”).

* Of Petra - So Onto Itself (2018)....4-tet britanic de „prog, fusion, funk & psychedelic”

* Christina Vantzou & John Also Bennett - Zin Taylor's Thoughts Of A Dot As It Travels A Surface (Shelter Press, 2018)
* Christina Vantzou (Belgium) - No. 4 (2018)
* Sarah Davachi - All My Circles Run (2017)....„ambient, experimental”
* Sarah Davachi - Let Night Come On Bells End The Day (2018)....„experimental ambient drone electroacoustic neo-classical Los Angeles” (conform www.bandcamp.com)
* Charlie Morrow - Toot! Too (2018)....„New York conceptualist sound artist, composer, sound poet, eventmaker”
* Charlie Morrow - Toot! -3 CD Compilation- (2011)
* Antoine Beuger (Wandelweiser) – Ockeghem Octets (2003-2005, 2017)...."classical, experimental"
* µ-Ziq (Mike Paradinas) – Challenge Me Foolish (2018)...."electronic"
* Alva Noto – Unieqav (2018)...."electronic, experimental"
* Rafiq Bhatia (from Son Lux) – Breaking English (2018)...."experimental"
* The Amazing (Christoffer Gunrup) - In Transit (2018)...."indie-pop, psychedelic rock"
* GUM (Jay Watson of Tame Impala and Pond) - The Underdog (2018)...."indie-pop, psychedelic rock"
* Paul de Jong (The Books) - You Fucken Sucker (2018)...."alternative folk, experimental"
* Cosmo Sheldrake – The Much Much How How & I (2018)...."alternative folk, indie-pop"
* Mind Over Mirrors (Jaime Fennelly) - Bellowing Sun (Paradise of Bachelors, 2018)...."alternative folk, electronic"
* Mind Over Mirrors - Undying Color -LP- (Paradise of Bachelors, 2017)

                                  Breaking English

* L.A. Salami – The City of Bootmakers (2018)...."indie-folk-rock, singer-songwriter"
* Jeffrey Lewis (& the Deposit Returners) - Works by Tuli Kupferberg (1923-2010) (2018)...."indie-folk-rock, tribute"...album-tribut adus unuia dintre fondatorii grupului de librari/muzicieni/beatnici The Fugs.

* Acid Mothers Temple & The Melting Paraiso U.F.O. (Japan) - Electric Dream Ecstasy (2018)...."psychedelic rock"
* Kemialliset Ystävät ("Chemical Friends") (Jan Anderzén/Finland) – Siipi Empii (2018)...."psychedelic folk"

                                                 Siipi Empii

* MIEN - S/T (2018)...."electronic, psychedelic rock"
* JJUUJJUU (Phil Pirrone) - Zionic Mud (2018)...."psychedelic indie-rock"
* Mouse on Mars -  Dimensional People (Thrill Jockey, 2018)
* The Dead Brothers (Alain Croubalian) - Angst (2018)....„alternative folk, blues, dark cabaret”
* Field Report (Christopher Porterfield) - Summertime Songs (2018)...."folk-rock, pop"
* Bill MacKay (gtr) - Esker (2017)...."alternative folk"

* Jenny Wilson (voc/Sweden) - Exorcism (2018)...."art pop, electronic, singer-songwriter"
* Jenny Wilson - Demand the Impossible! (2013)
* Lucy Railton (cello/UK) - Paradise 94 (2018)...."classical, experimental"
* Laura Veirs - The Lookout (2018)...."indie-pop-folk"

* Sting & Shaggy - 44/876 -Deluxe Edition- (2018)...."pop & reggae"
* Laurence Pike (dr, perc..from PVT, Triosk, etc) - Distant Early Warning (2018)...„jazz & electronic”

* Kaleidoscope (USA) – Incredible! (1969) / Bernice (1970) [Expanded Editions] (2018)...."folk/psychedelic rock"

Noi albume „blană” și un super „Anturaj”

* Shuta Hasunuma & U-zhaan - 2 Tone (2018)
       * Shuta Hasunuma - Melodies (2016) / Pop Ooga (2008) / OK Bamboo (2007) / Hooray (2007) / S/T (2006)  
De la ultimul, la primul...a fost „traseul” meu cronologic de ascultare al albumelor acestui japonez de 34 ani, în principal chitarist dar de fapt multi-instrumentist, convins fiind că acesta, traseul adicătelea, va fi unul descrescător valoric. Da și nu, până la urmă, pentru că debutul auto-intitulat „Shuta Hasunuma”, mult „împins” spre ambient experimental, mi s-a părut evident peste alte materiale ulterioare. „Glitch, Future Jazz, Minimal, Ambient” este încadrarea stilistică atribuită artistului la general pe www.discogs.com, „glitch (art)” fiind acele greșeli intenționate, digitale sau analogice, comise voit în scopuri estetice, distorsiunea în domeniul audio fiind probabil metoda cea mai cunoscută. „Acid Jazz” sau „Nu jazz/jazztronica” ar putea fi alte etichete potrivite muzicii japonezului care pe noul album „2 Tone” (de departe, cel mai inspirat) primește ajutoare de la mult mai titrații Arto Lindsay, Devendra Banhart și Ryuichi Sakamoto. Cu acesta din urmă, afinitățile, mai ales pianistice, sunt evidente, dar principalul partener pe acest album este tot japonez, Hironori Yuzawa (exclusiv la tabla), „ascuns” sub pseudonimul U-zhaan...tocmai abordarea diferită a celor doi conducând la armonizarea rezultatului, diferită în sensul că unul folosește un singur instrument iar celălalt tot restul. (îmi lipsește albumul pompos semnat Shuta Hasunuma Philharmonic Orchestra ‎– „Time Plays-And So Do We” (2014)...dar curiozitatea îmi este estompată de același site www.discogs.com care, plasându-l ca stil la „J (Japan)-pop”, îl face prin comparație cu restul, cel puțin teoretic, nu tocmai interesant).

* The Messthetics (Anthony Pirog/gtr) - The Messthetics / (S/T) (Dischord, 2018)
.....+ 2 membrii ex-Fugazi („punk legends's rhythm section”)
Miting instrumental dinamic la debut între un chitarist de jazz cu experiență în „fusion” și o secție ritmică venită din punk, Joe Lally (bas) & Brendan Canty (dr). Schimbarea de direcție a acestora din urmă e de fapt surpriza cea mai plăcută a noilor „mestetici” („mess” (eng.) = murdărie, gunoi, dezordine).

* Lolina (a.k.a. Inga Copeland/Hype Williams /UK) - The Smoke (2018)
Vocalista rusă de origine -numele real, Alina Astrova, l-a folosit la debut cu trupa Hype Williams- este stabilită în Anglia și nu trece neobservată cu acest îndrăzneț album electronic-vocal solo și de studio, susținut de câteva videoclipuri. Când am zis „îndrăzneț” am ținut cont și de vârsta/experiența tinerei artiste (ceea ce-a fost valabil și la noul album în duo al japonezului Hasunuma). Un material  anterior cu trupa ei (5-tet) „Live in Paris” din 2016 e ascultabil/vizionabil în link-ul de mai jos care explică și schimbarea numelui de la Inga Copeland, „Lolina” fiind de fapt trupa ei întreagă:
https://vimeo.com/156627557


* Entourage – Ceremony of Dreams: Studio Sessions & Outtakes, 1972-1977 -LP- (Tompkins Square, 2018)
Uneori aflăm de existența unui artist sau grup, posibil chiar unul major valoric, printr-un material teoretic secundar, cu versiuni, încercări, piese neapărute înainte sau chiar respinse inițial. Decât deloc, e bine și așa, dar nu e cazul deloc aici în „Ceremonia viselor” de rebuturi sau umpluturi -incluzând piese din coloana sonoră a baletului „Cleopatra”-, ci de un calibru comparabil cu al materialelor oficiale anterioare, respectiv albumele:
* The Entourage Music & Theatre Ensemble - S/T (Folkways, 1973)
* The Entourage Music & Theatre Ensemble - The Neptune Collection (Folkways, 1976)

Grupul cu numele lung dezvăluind și intențiile a fost format de saxofonist/keyboardist-ul Joe Clark in Baltimore, Maryland în 1970...și este considerat retrospectiv „a genuine cult band — with dancers”...„o ciudățenie americană „vintage” esențială și irezistibilă” (conform All Music Guide/AMG) datorită hibridului „fusion” de jazz, minimalism, muzică clasică, folk tradițional global și improvizații libere, mai specific, în funcție de piese anume, cu trimiteri una mai măgulitoare ca alta la perioadele de început ale trupelor Oregon („chamber jazz-meets-world folk music”), Popol Vuh și Weather Report (!)...ori la sonoritățile unor artiști selecți precum Harold Budd, Laaraji (se subînțeleg influențele indiene) sau Bert Jansch solo, post-Pentangle (pun iarăși și-aici pentru cei 3 încă un „!”). Așa că n-o mai lungesc și mă grăbesc să-i numesc și pe ceilalți artizani ai acestei muzici /sonorități foarte interesante din „Anturaj”, MAREA mea descoperire a lunii martie:
  - Rusty Clark - viola & guitar
  - Michael “Smitty” (Scott) Smith - drums & perc
  - Wall Matthews - guitar, piano & perc
  - Terry Plumeri - bass
„The Shores of God” și „Outer Tiger” rămân 2 titluri de piese neîntâlnite pe compilația nouă în varianta LP (10 tracks), dar care trebuie căutate pe versiunea extinsă 3-CD Boxset cu 30 piese, având bune referințe la critici. Și nu trec mai departe fără a mai preciza că bateristul clasic M. Smith (1946-2006) a cântat o scurtă perioadă, printre alții și cu Blood, Sweat & Tears, iar trupa s-a desființat imediat după dispariția liderului Joe Clark, în 1983. Asocierea acestei muzici, să fi fost numai cu Oregon, mie mi-ar fi fost de-ajuns ca să vreau să cunosc trupa asta remarcabilă, hai să vă „văd” fani români Oregon, voi cum o să reacționați?

Am făcut o pauză după „Anturaj” în momentul senzației că orice-aș mai putea scrie după...mi s-ar părea eclipsat, dar n-a fost să fie așa pentru că mai aveam pregătite alte 3 albume, noi apariții reascultate ca să mă conving că se ridică la standarde înalte:

* Ursula K. Le Guin & Todd Barton – Music and Poetry of the Kesh (1985, Reissue 2018)
Cum numărul posesorilor casetei din 1985 scoasă în ediție limitată era oricum infim, e lesne de presupus că abia reeditarea de acum pe LP vinil și în digital face cunoscută muzica pentru textele și versurile din romanul S.F. „Always Coming Home” al cunoscutei scriitoare americane trecută în neființă la începutul acestui an la 88 ani...Triburile anti-coloniale imaginate în detaliu de aceasta peste 500 ani întro comuniune strânsă cu natura (cu trimiteri evidente la vechii nativi indieni americani gen „pieile roșii”) aveau nevoie și de muzică, de aceea ea a apelat la un „field recording artist” avangardist, creator de instrumente, minimalist-ambientalist și autor de muzică sacră, imnuri, corale a cappella, „new age”...Cu experiența căpătată în casa părintească din nordul Californiei unde-a cunoscut ce-a lăsat în urmă ultimul membru al tribului Yahi decimat de genocid, Le Guin a imaginat un întreg nou alfabet/limbaj Kesh (oferind și dicționar pentru traducere la finalul cărții) iar T. Barton a compus și interpretat fundalul muzical. O experiență genul „poetry/narrative & music” la care cronica revistei/site-ului Pitchfork, pentru a descoperi și aprecia profunzimile albumului, ne invită să-l ascultăm indiferent dacă avem și citim cartea sau nu, sugerând chiar și locuri de pe Terra actuală și momente/conjuncturi când audiția ar fi cea mai potrivită (!):
https://pitchfork.com/reviews/albums/ursula-k-le-guin-todd-barton-music-and-poetry-of-the-kesh/

* Blaine L. Reininger (Tuxedomoon) - The Blue Sleep (2018)
     * (Steven) Brown, (Blaine L.) Reininger & (Maxime) Bodson - Clear Tears / Troubled Waters (2013)
„În zilele acelea”... (când compunea piesele)...„nu eu cântam muzică, ci invers, ea mă cânta pe mine” -zice co-fondatorul Tuxedomoon, B. L. Reininger- „Principiul unificator din spatele lui „The Blue Sleep” e metoda de compoziție folosită: am aplicat vechi tehnici aleatorii – John Cage, William Burroughs, Tristan Tzara –  filtrându-le prin instinctiva mea cunoaștere a melodiei și armoniei. Versurile au fost și ele generate algoritmic (folosesc programe care asamblează fraze sugerate conform regulilor matematice) și apoi editate de mine ca fraze scoase aleatoriu. E modus operandi-ul meu în secolul 21”.
Piesele cu voce (excelentă balada „Dry Food”!) m-au dus cu gândul la un Iggy Pop ceva mai tensionat și avangardist ori la John Cale...pe când cele strict instrumentale, cu vioara și clapele în prim-plan, la un Steve Hillage („Jacob's Ladder”, „Molecular Landscape”). Remarcabile și cele 3 teme scrise anume pentru piesa de teatru „Caligula”. „(B.L.R.) transcede genurile și depășește așteptările” cu acest nou album, zicea o cronică. „In a Manner of Speaking”...subscriu și eu acestei păreri și o extind și la albumul în trio cu muzica pentru balet din 2013 „Clear Tears / Troubled Waters” abia acum cunoscut, deși cu același gust amar că alții ne folosesc mai abil te și miri pe unde valorile culturale: acum pe dadaistul „șef” Tristan Tzara, după ce, cum scriam nu demult pe blogul VicTim of Jazz, John Zorn l-a repus în valoare pe epigramistul Urmuz...

* Mark Lotz & Alan Purves – Food Foragers (Unit Records, 2018)

Ce plăcută reîntâlnire cu acest scoțian corpolent de 65 ani stabilit la Amsterdam, Alan Purves, poreclit „Gunga”, una din surprizele majore ale ediței din 2008 „Music Unlimited” / Wels / Austria, atât în trupa High Birds cât și la matineu solo, acolo impresionând într-un recital ca o joacă serioasă cu tot soiul de intrumente „hand-made” ingenioase, obiecte de menaj din casă improvizate și o sumedenie de jucării de lemn și din plastic, arcuri, animăluțe gonflabile, etc...multe folosite deodată cu mai toate părțile corpului!
Alan Purves:
https://downtownmusic.net/high-birds-11-08-2008#image62

Pe Mark Lotz (54 ani), care seamănă izbitor de mult cu regretatul Lou Reed, nu-l știam...deci a fost cu-atât mai plăcută surpriza descoperirii unui flautist olandez foarte valoros (vezi link-urile mai jos, mai ales concertul din 2016). Cei doi crează împreună un spațiu sonor cu iz tropical, imnuri și ode ancestrale, meditații pacifiste, povești cu umor, etc...într-un conglomerat de 15 piese cu totul propriu și original. Lista lungă de instrumente folosite de „Vânătorii de mâncare” vă poate da o idee și face curioși în descoperirea unui album adresabil fanilor mai exigenți ai unor mari domenii muzicale: Jazz, World, Fusion, Neo-Classic, Experimental...:

 - Mark Alban Lotz: flutes (piccolo, concert, alto, bass, pvc contrabass flutes, prepared flute, flute head joint, Bansuri, voice, fx);
 - Alan „Gunga” Purves: percussion, toys (Toy Pigs, DaDa Bells, Balafon, Sruti Boxes, Toy Horns, Klaxon, Toy Accordion, Tin Whistle, Brim Bram, Tambourine, Wee Shakers, Clapboard, Balacone, Whirlies, Toy Carousel, Breath, Hemarimbas, Cow Bells, Shakers, Horns, Tambourine, Floor Tom, Darbuka, Wee Frying Pans, Doppler Squeaks, Frame Drum, Clock. Chimes, Tin Whistles)

* Alan Purves & Mark Lotz • „Squeaky Drohne”:

https://www.youtube.com/watch?v=ihLNF7tfgEk

* Alan Purves & Mark Lotz • „The Duck Hug”:

https://www.youtube.com/watch?v=UZ34xP9Mzzg

* Alan Purves „Hide & Squeak” solo CD teaser:

https://www.youtube.com/watch?v=VKcJ1W1hxAU

„Mark's music build a bridge between jazz and classical contemporary music – often crossing boundaries with other musics of the world”
http://www.lotzofmusic.com/lotz/mark-alban-lotz-biography/short-bio/

Mark Alban Lotz in Amsterdam (excerpts of the concert) SOLO:
https://www.youtube.com/watch?v=v9de_MnZKks

Avusesem în intenție să mă ocup și de chitaristul Randy Bachman, fost în The Guess Who și Bachman Turner Overdrive...dar în context nu mi se mai pare aici oportună abordarea, așa încât o să mă limitez doar la a le aminti:

* Randy Bachman - By George-By Bachman: Songs of George Harrison (2018)
   * Randy Bachman - Heavy Blues (2015)....with Joe Bonamassa, Peter Frampton, Robert Randolph, Neil Young, etc

Remember Delia Derbyshire (tema electronică a seriei „Doctor Who”)

* Martin Hannett & Steve Hopkins (UK) - The Invisible Girls (rec 1976 & 1980-87, rel Factory Benelux, 2015)

Martin „Zero” Hannett este un producător din Manchester faimos pentru activitatea sa cu trupe ca Joy Division, Buzzcocks, New Order, Magazine sau Happy Mondays. Aici avem o colecție de 74 minute cu piese instrumentale, cele mai multe cu partenerul Steve, incluzând întreaga coloană sonoră a unui scurt film de animație din 1976, „All Sorts of Heroes”. Comparația găsită undeva cu Durutti Column (grupul chitaristului Vini Reilly) s-a făcut și pentru că 2 piese ale compilației apar pe un flexi-disc împreună cu „The Return Of The Durutti Column” (Factory, 1980).
I-aș mai fi atribuit și epitetul măgulitor de „legendar”, așa cum l-am găsit numit pe Martin Hannett de către unii critici, dar pe acesta o să-l rezerv clasicei electroniste căreia îi este adus tribut albumul, Delia (Ann) Derbyshire, "the unsung heroine of British electronic music" și de fapt subiectul principal al întregii postări:

* Martin Hannett – Hannett’s Electronic Recordings: Homage to Delia Derbyshire (Ozit-Morpheus Records, 2017)

Tipului acesta de muzică i se atribuie, din perspectiva de azi a evoluției tehnologice și perfecționării instrumentelor, termenul de „primitivă”, dar -atenție!- nu în sens peiorativ ci asociat ideii de pionierat. Delia Derbyshire (1937-2001) exact asta a fost, unul dintre primii muzicieni care, folosind tehnici ale muzicii concrete, a compus piese, le-a interpretat sau le-a rearanjat atât de original încât, de ex., australianul Ron Grainer care a compus de unul singur în original tema principală a serialului „Doctor Who” (1963-1989, 2005–prezent), ascultând versiunea Deliei D. la lansarea filmului, a întrebat-o mirat: „asta e piesa mea?”, cooptând-o imediat ca și coautor. Se întâmpla prin 1963 când D.D. lucra deja de 3 ani ca asistent de studio la BBC și după ce-l asistase anterior o perioadă pe compozitorul Luciano Berio. Tema inițială a longevivei serii S.F. care avea să devină parte importantă a culturii britanice moderne a rezistat până prin 1980, alți compozitori apărând ulterior...dar cuplul de coautori Grainer/Derbyshire avea să fie ținut la secret de politicile BBC-ului nu mai puțin de jumătate de secol până la dezvăluirea din 2013 cu ocazia lui „Doctor Who's 50th anniversary special, „The Day of the Doctor” (!?)
Alte repere importante din cariera electronistei care folosea în studio, printre altele, Electrophonul și Kaleidophonul numite după invențiile antebelice făcute de germanul Jörg Mager, au fost:

 - The Beatles - „Carnival of Light” -interpretată de Unit Delta Plus, trio format din D.D. Brian Hodgson & Peter Zinovieff-, piesă-unicat de aprox. 14 minute interpretată o singură dată în public la festivalul din 1966 „The Million Volt Light and Sound Rave”. Paul McCartney e singurul de până azi care deține banda cu piesa aceasa încă nelansată, în ciuda unor tentative anterioare dar și cu aluzii la posibilitatea de a se întâmpla în viitorul relativ apropiat...

- White Noise (David Vorhaus) - An Electric Storm (Island, 1969)
...care acum este considerat un important și influent album în evoluția genului electronic cu care-am luat contact prin anii '70 pentru prima dată la pe unde scurte la Radio Europa Liberă, secția maghiară, întro emisiune „Délutáni randevú / Rockenciklopedia” a lui Bárdi István pe care-l ascultam cu inspitatele sale selecții din Top 200 Billboard, mai ales joia când Cornel Chiriac și apoi Radu Teodor nu aveau „Metronom”. Derbyshire & Hodgson au participat la acest prim album al formulei dar au plecat imediat după, „Zgomot alb” rămânând ulterior proiectul exclusiv solo al lui Vorhaus, însă fără albume de același calibru. De-atunci și până azi, „O furtună electrică” a rămas pentru mine, între primele dintr-un imaginar top 20 personal la albume „all styles/genres”...

https://www.youtube.com/watch?v=8k8ZeR5rkck

- D.D. a compus multă muzică pentru teatru, balet și film și a fost, pe rând sau simultan, operator radio și angajată la compania British Gas, întro galerie de artă și o faimoasă bibliotecă (în gruparea „Standard Music Library”). Succesul lui „Doctor/Dr. Who” a dus la apariția altor seriale rivale în anii '70 care i-au folosit sub pseudonim muzica, cel mai relevant fiind albumul:
* Don Harper, Li De La Russe (Delia Derbyshire), Nikki St. George (Brian Hodgson) - Electrosonic (LP 1972, CD 2008)...cu teme pentru serialele S.F. ale companiei ITV: „The Tomorrow People” și „Timeslip”.
https://www.youtube.com/watch?v=XVsqxNy8kkg


* Various Artists - Grain: A Compilation of Short 99 Tracks (2003)

Viața personală a acestei perfecționiste fără compromisuri artistice (și, nu în ultimul rând, o femeie foarte frumoasă!) a fost destul de turbulentă, mai ales în ultima parte, neînțelegerile cu partenerii și alcoolul grăbindu-i sfârșitul datorat insuficienței renale, la 64 ani. 267 benzi audio și 1000 pagini de memorii au rămas, parțial, Universității din Manchester dar cea mai mare parte a muzicii nu este accesibilă și distribuită public din motive complicate de succesiunea drepturilor de autor.
La 1 an de la dispriția sa, în 2002, a apărut piesa de teatru radiofonică: "Blue Veils and Golden Sands" (de Martyn Wade) cu Sophie Thompson ca voce a Deliei Derbyshire.
În 2013 apare "An Adventure in Space and Time", Docudramă la BBC cu frumoasa Sarah Winter în rolul electronistei.
Și în fine, abia anul trecut 2017 pe 20 noiembrie 2017, Delia Derbyshire a fost decorată post-mortem cu premiul PhD pentru contribuțile ei de pionierat la dezvoltarea muzicii eletronice.

https://en.wikipedia.org/wiki/Doctor_Who

https://en.wikipedia.org/wiki/Doctor_Who_theme_music

Din fluxul de noutăți, 40 + „and counting”...

* Jacqueline Humbert & David Rosenboom - J. Jasmine: My New Music (rec. 1978, rel. 2018)
   * Jacqueline Humbert & David Rosenboom (USA / Canada) - Daytime Viewing (1979-1980) (2013)
Folk-pop melodios cu fler retro, tentă experimentală și inflexiuni avangardiste al unui duo cu voce feminină și pian:

https://www.youtube.com/watch?v=WQVRMvjuqNA
https://www.youtube.com/watch?v=S9JOrXecRfQ

BLUES-ROCK:
* John Mayall - Three for the Road -A 2017 Live Recording- (2018)
* Seth Walker - Live at Mauch Chunk Opera House (2018)...."electric blues-rock"
* Sue Foley - The Ice Queen (2018)
* Chris Smither - Call Me Lucky (2018)
* Louis "Gearshifter" Youngblood - S/T (2018)
* Mud Morganfield – They Call Me Mud (2018)....Muddy Waters's son

* The Temperance Movement - A Deeper Cut (2018)
* The Temperance Movement - White Bear (2016)

* The Temperance Movement - S/T (2013)

WORLD, NEO-CLASSIC:
* Mônica Vasconcelos - The São Paulo Tapes: Brazilian Resistance Songs (2017)
* Femi Kuti - One People, One World (2018)
* Imarhan - Temet ("The Posse") (2018)...."Tinariwen alumni / Touareg guitar music"
* Simon Winsé (Burkina Faso / France) - Dangada ("Joy") (2018)
* Hailu Mergia (keyb & acc / Ethiopia) - Lala Belu (Awesome Tapes from Africa, 2018)

* Zaki Ibrahim - The Secret Life of Planets (2018)

* Alva Noto & Ryuichi Sakamoto - Glass (2018)

PROG, FOLK, INDIE, ELECTRONIC, MISCELLANEOUS:

* Tony Banks (with Czech National Symphony Orchestra and Choir) - Five (2018)

* Tony Banks (with The City of Prague Philharmonic) - SIX Pieces for Orchestra (2012)

* Tony Banks (with London Symphony Orchestra) - Seven: A Suite For Orchestra (2004)

* Jess and the Ancient Ones – The Horse and Other Weird Tales (2017)

* Rich Krueger – Life Ain’t That Long (2018)

* Nosaj Thing - Parallels (2017)

* Neal Morse - Life & Times (2018)

* Amy Rigby - The Old Guys (2018)

* Wei Zhongle - The Operators (2018)

* Josh Ritter - Gathering (2017)

* Onra (Arnaud Bernard/France) - Nobody Has To Know (2018)

* Moby - Everything Was Beautiful, and Nothing Hurt (2018)

* Jonathan Wilson - Rare Birds (2018)

* Suuns - Felt (2018)

* Potter Natalizia Zen - Shut Your Eyes on the Way Out (2018)

* Yo La Tengo – There’s a Riot Going On (2018)

* V.A. (Judy Dyble, Vashti Bunyan, Field Music, Villagers, etc)  – Mojo Presents: „Green Leaves” Nick Drake Covered (2018)..."tribute album"

* Otto Sidharta – Indonesian Electronic Music 1979-1992 -2 CD- (2018)...."electronic, experimental"

Setul divers care urmează ar fi încadrabil tot la „miscellaneous”...dar fiecare titlu merită cât mai bine și separat descris/definit. Fără a se înțelege că le-aș fi „disecat” prea meticulos pe toate cele anterioare (de unde-atâta timp?), albumele care urmează, alături de primele 2 cu care-am început postarea, sunt preferatele mele, sau cum s-ar putea zice altfel, „la crème de la crème” a întregii postări, cu câte un videoclip (mai ales oficial) atașat fiecăruia:

* Gleb Kolyadin (p-no / Iamthemorning) - Gleb Kolyadin (S/T) (2018)...featuring Steve Hogarth (Marillion), Gavin Harrison (King Crimson), Nick Beggs (Steven Wilson), Mick Moss (Antimatter) & Jordan Rudess (Dream Theater)
https://www.youtube.com/watch?v=Yi1uHl8uy6E

* The Olympic Symphonium - Beauty in the Tension (2018)...."indie-folk-rock"
https://www.youtube.com/watch?v=FjyRDnjGuUU

* olden yolk - Olden Yolk (S/T) (2018)...."indie-folk, psychedelic rock"
https://www.youtube.com/watch?v=wQDz8ErJvPc

* Straya – Sobereyed (2018)...."post-rock"
https://www.youtube.com/watch?v=yX_D3Ntll6w&index=5&list=PLFvJ-Ilqp-wyrrvF8OT9FasSqcughWtR5

* Dreamweapon – SOL (2018)...."post-rock, psychedelic rock"
https://www.youtube.com/watch?v=nVhM-AwQoOo

* Suba (Mitar Subotić, a.k.a. "Rex Ilusivii") - Wayang (rec 1995, rel Offen Music, 2018)...."electronic, experimental, world"
https://www.youtube.com/watch?v=_KcpLIN6KE4

* Young Echo - Young Echo (S/T) (2018)...."electronic, experimental"
https://www.youtube.com/watch?v=PWJS0eqlv4w