Lonnie "The Sandman" Holley și restul...

* Lonnie ("The Sandman") Holley – MITH -2 X LP/CD/Cassette- (Jagjaguwar, 2018)...."Experimental, Folk, Electronic, Soul, Jazz"
 - Suport:
  - Lonnie Holley – Keeping A Record Of It (Dust-to-Digital, 2013)
  - Lonnie Holley – Just Before Music (Dust-to-Digital, 2012)
Să vedem cine stă în spatele „MITULUI”, titlu scris cu majuscule în cele mai multe locuri, așa cum mi se pare cel mai potrivit, inclusiv pe știrbitura lemnului crucii simbolice de pe „back cover”:

Al 7-lea din cei 27 (!) copii dintro familie de afro-americani sudiști din Alabama, ajuns apoi el însuși tată de la 15 ani cu tot atâția plozi, acest artist acum de 68 ani a săpat la viața lui morminte, a inscripționat cavouri, a cules bumbac și a fost o vreme spălător de vase și bucătar la Disneyland. Personal, el mai afirma (conform aceleiași surse Wikipedia) și că ar fi fost vândut pentru o sticlă de whiskey pe la 4 anișori iar în tinerețe că și-a revenit după ce-a fost declarat în moarte cerebrală urmarea unui accident de mașină (!) ...Poate că a mai și exagerat „cosmetizându-și” C.V.-ul personal, mai ales la evenimente vechi greu sau imposibil de probat, dar ceea ce a realizat ca sculptor și muzician rămâne cât de poate de concret și palpabil. Îi las să se pronunțe ca experți pe doamna mea, Felicia Selejan (grafician profesionist), pe fostul nostru proprietar sculptorul Luigi Varga și pe oricine se consideră capabil să emită păreri pertinente și autorizate asupra picturilor, chipurilor sculptate în piatră și nisip foarte agreate de copii (de unde porecla „Omul nisipurilor”)...și asupra instalațiilor din obiecte găsite, resturi (reciclabile) și chiar din gunoaie...lucrări precum seria de instalații „Perspective” sau documentarul "The Sandman's Garden" făcându-l pe controversatul Lonnie Holley destul de faimos în breaslă, cu expuneri în muzee și galerii celebre, chiar și la Casa Albă. Eu nu mă rezum aici decât la muzica lui despre care spunea el însuși că l-a însoțit și preocupat dintotdeauna dar pe care și-a lansat-o concret abia spre 60 ani...o muzică plină de predici și lungi lamentații, cu instrumentație minimală (mai ales pe keyboard Casio), un catarsis liturgic de tipul „spoken word”, exorcizare a demonilor interiori plecând de la un subiect ales pe care-l „învelește” apoi cu cuvinte, voce și sunete izvorâte spontan pentru a etala un spectru larg de emoții contradictorii, de la bucurie extatică la furie „oarbă”, cu adânci rădăcini în Blues și Gospel...și care-l propulsează în opinia mea pe muzicianul Lonnie Holley, prin cele 3 albume instantaneu recomandabile, în imediata apropiere a veteranului de 85 ani Robert Northern, nu demult descoperit și el și analizat în postarea „Muzica divină” a lui Bob Northern (a.k.a. Brother Ah)”, aici:
https://victimofjazz.blogspot.com/2018/04/wow-si-vai-desprebrother-ah.html

Fără a-i știrbi originalitatea sunt de acord și cu comparațiile generoase ale altora din „reviews”-uri, cu vocea lui Gil Scott-Heron sau cu energia cosmică de tip Laraaji sau Sun Ra, site-ul All Music (Guide) considerând „MITH”-ul cel mai complex și bine realizat album „al unui artist cu-adevărat inspirațional și care merită a fi recunoscut ca o comoară națională”.
Recomandări:
* „Planet Earth and Otherwheres” și „The End of the Film Era” de pe „Just Before Music” (2012)
* “The Start of a River’s Run (One Drop)” și “From the Other Side of the Pulpit” (cu invitații Bradford Cox de la Deerhunter și Cole Alexander din Black Lips)....de pe “Keeping a Record of It“ (2013)

* Pe MITH  vi-l recomand în întregime, nu pentru alte „reviews”-uri sau pentru că-i cel mai nou, ci pentru a fi fost cel mai bine produs pentru toate cele 3 formate fizice CD/2 LP/Cassette, cel mai jazzy (cu tobe, cu suflători ca Sam Gendel, cu veteranul Laraaji însuși la pian, etc), cel mai lung (72 min)...și mai ales pentru surplusul emoțional generat de temerile și paranoia actuală de după alegerea președintelui Donald Trump în 2016, de ex. în titluri ca “I’m A Suspect (in America, but I will end up being a dust speck in Mother Universe)” sau „Down In The Ghostness Of Darkness”...sau semnalul de alarmă ecologist despre neglijarea mediului din “There Was Always Water”. Și totuși artistul, în cea mai lungă piesă de aproape 18 minute „I Snuck Off the Slave Ship”, după ce declamă metaforic „m-am furișat de pe o navă de sclavi...doar ca să mă strecor pe alta”, găsește resurse să încheie optimist acest albumul epopeic și catartic, prin gospel-ul eliberator “Sometimes I Wanna Dance/Uneori voi dansa”...

 - Lonnie Holley - Just Before Music (Full Album 2012):
https://www.youtube.com/watch?v=A-VHU-xTz9E

 - LONNIE HOLLEY - "I Threw My Head Back" (Live at A Ship in the Woods 2018)
https://www.youtube.com/watch?v=eLjoh0c6Ws0

https://www.popmatters.com/178441-lonnie-holley-keeping-a-record-of-it-2495693441.html

Fără cele circa 3 ore intense de Lonnie Holley poate aș fi fost mai minuțios și îngăduitor cu întreg setul de mai jos defalcat în 3 fracțiuni denumite după dominanta stilistică...dar așa, fără a fi puține, mă rezum doar la scurta semnalare cu câteva evidențieri ale titlurilor cu majuscule și în speranța că vor fi unii mai curioși ca mine:

BLUES
* Sue Foley – The Ice Queen -Deluxe Edition- (2018)
* Tony Joe White – Bad Mouthin’ (2018)
* Seasick Steve – Can U Cook? (2018)
* Billy F. Gibbons (Z Z Top) – The Big Bad Blues (2018)
* Scott Sharrard – Saving Grace (2018)
* Thalia Zedek (gtr, voc) Band – Fighting Season (2018)

* V.A. – Chicago Plays the Stones (2018)....Veterani ai blues-ului electric interpretând în contrapartidă hituri ale Rolling Stone-șilor.
* All Them Witches – ATW (2018)

PROG

* David Cross (vln) – Crossing the Tracks (2018)....piese existente oferite de producător la care violonistul a adăugat pasajele sale.
* Riverside (Poland) – Wasteland (2018)
* Renaissance – A Symphonic Journey -2 CD live- (2018)
* Fish – A Parley With Angels -EP- (2018)...cu 3 piese de pe ultimul -la propriu și figurat- album de retragere anunțat pentru primăvara anului viitor.
* Murder and Parliament (Tom Slatter) – S/T (2018)

MISCELANEOUS...
* Marissa Nadler – For My Crimes (2018)
* Loudon Wainwright III – Years in the Making -2 CD Compilation- (2018)
* Alejandro Escovedo with Don Antonio – The Crossing (2018)
* Mothers (Kristine Leschper) – Render Another Ugly Method -2 CD- (2018)...."alternative rock"
* Bacao Rhythm & Steel Band – The Serpent's Mouth (2018)...."funk, soul, world"
* Soweto Gospel Choir (South Africa) – Freedom (2018)...."world"
* decker. (Brandon Decker) – Born to Wake Up (2018)...."psych-folk, indie/alternative-rock"

* Orions Belte (Norway) – Mint (2018)...."indie-pop, lo-fi, psychedelic rock"
* Kikagaku Moyo (Japan) – Masana Temples (2018)...."psych-rock"
* Tim Hecker (with Tokyo Gakuso/Japan) – Konoyo (2018)...."electronic, world"

* Black Belt Eagle Scout – Mother of My Children (2018)...."alternative/indie"
* Alexander Tucker – Don't Look Away (2018)...."alternative/indie"

* The Holydrug Couple – Hyper Super Mega (2018)...."indie-pop, psychedelic rock"

* Mirah – Understanding (2018)...."chamber pop, indie-folk"

* Amnesia Scanner – Another Life (2018)...."electronic, experimental"
* Catherine Christer Hennix (Sweden) – Selected Early Keyboard Works (2018)
* Gazelle Twin – Pastoral (2018)...."electronic, experimental"
* Sandro Perri – In Another Life (Constellation, 2018)

* Liars (Angus Andrew/Australia) – Titles with the Word Fountain -TFCF Deluxe Edition- (2018)...."art rock, electronica"
 - Liars - Murdrum (Official Audio)
https://www.youtube.com/watch?v=7_lTggdxHoA

* Northern Flyway (Jenny Sturgeon & Inge Thomson) – Northern Flyway (2018)....with Sarah Hayes.
„...o producție vizuală și muzicală ambițioasă la o scară largă de 75 minute, cu peisaje sonore imersive explorând ecologia, folclorul, simbolismul și mitologia păsărilor, cântecelor lor și conexiunea dintre păsări și oameni”.
https://vimeo.com/263149005
https://vimeo.com/269592242

„Arte și meserii”, o bravă familie a PROG-ului italian

De unde mi-a venit ideea acestui pachet de albume de „familie”? De pe „Vinylmania” și „Avant Progressive”, paginile de pe Facebook mereu ofertante cu imagini de coperți de discuri LPs/CDs și cronici pentru melomani și colecționari.
Stimuli recenți am mai primit și de la domnul Hans de Vitte din Belgia, mare amator de Avant-Prog-uri, cu titluri de după anul 2000 alese dintro listă de-a sa de căutări...și din care, fără a aprofunda, după ce le-am găsit grație generosului Internet, am evidențiat la prima „vedere” din setul italian câteva dintre cele mai recente:
   * Aliante (Italy) - Forme Libere (2017)....„new instr. symphonic-prog”
   * Areknames (Italy) - In Case of Loss (2010)
   * Areknames (Italy) - Love Hate Round Trip (2006)
   * Basta! (Italy) - Elemento Antropico (2016)
   * GnuQuartet (Italy) - Karma (In Prog) (2014)
   * GnuQuartet (Italy) (feat. FiloQ) - Muse_ic: GQ Play Muse (2013)
   * Samuele Bersani (feat. GnuQuartet, etc) - La Fortuna che Abbiamo -2 CD live- (2016)
   * Taproban (Italy) - Ogni Pensiero Vola (2001)
   * Taproban (Italy) - Outside Nowhere (2004)
   * Taproban (Italy) - Per Aspera Ad Astra (2017)
   * Taproban (Italy) - Posidonian Fields (2006)
   * Taproban (Italy) - Two Epic (2010)
   * La Bocca Della Verità (Italy) - Avenoth (2016)

Puțină istorie acum pentru a înțelege cât mai bine configurația setului următor:
În anii de glorie ai prog-rock-ului de pe la mijlocul decadei 1970-80 apăruseră prin cronici referitor la trupe și artiști, termeni ca „dinozauri rock” cu „bombastic sound”, căruia li s-au dat și sensuri peiorative gen „artiști prea costisitori, plini de supra-Ego și infatuare”, speculate de artizanii punk-rock-ului simplu, direct și energic...curent tocmai nou apărut, mult mai ieftin de produs și menit, printre altele, să „curețe” piața la nivelul publicului majoritar tânăr de acești așa-numiți „uzurpatori” artistici. Fenomenul, imediat înglobat de industria muzicală, va avea efect spre finele decadei când cine nu se va plia cameleonic noului trend și „new wave”-ului incipient, risca să cadă în dizgrație și uitare...
Am rememorat acest fenomen cunoscut de altfel din istoria recentă a genului de la care Italia n-a făcut excepție, prin urmare veți sesiza intervale mari de timp între anii de „heyday”, replieri, reconfigurări și perioade ulterioare de „revival”, cele mai interesante materiale solo venind, după părerea mea, de la formulele chitaristului Gigi și vocalistei Silvana (mai puțin cele în stil „Euro disco” ce a caracterizat ca dominantă trioul feminin Le Streghe), plus de la „supergrupul” Barabba. Și desigur cum a reușit în 2010 claviaturistul Beppe Crovella să transpună personal compozițiile lui Mike Ratledge de la Soft Machine (unul dintre idolii săi organiști), adăugând și 6 piese proprii.
Am observat ce puțin este cunoscut în România în general Progrock-ul din peninsulă cu „vârful de lance” grupul cu numele unei brutării, PFM = Premiata Forneria Marconi („Brutăria premiată a lui Marconi”), de aceea am „plusat” și eu în căutări cât mai sinuoase privitor la ce s-a produs în această „famiglia” de muzicieni, majoritatea cu porecle artistice, găsind și recomandând următoarele albume cărora le-am respectat grafica oferind ca deobicei și specificații minimale ajutătoare (nume fondator(i)/lider(i), grup de proveniență și instrumentul principal, etc), cu consistent aport și de pe YouTube:

 * Arti & Mestieri – Tilt: Immagini Per Un Orecchio (Cramps Records, 1974)
* Arti + Mestieri – Giro Di Valzer Per Domani (Cramps, 1975/Akarma, 2001)
* Arti e Mestieri – Quinto Stato (Cramps, 1979/Strange Days, 2007)

 - Arti + Mestieri - Articolazioni:
https://www.youtube.com/watch?v=nCq-PmMDYXo

* (Luigi "Gigi") Venegoni (gtr, Arti & Mestieri) & Co. – Sarabanda (Cramps Records, 1979)
* Venegoni & Co. – Rumore Rosso (Cramps Records, 1977)...."Jazz-Rock, Prog Rock"
* Venegoni & Co. – Rumore Rosso Vivo (rec. 1978/79, rel. Electromantic Music, 2002)
* Venegoni & Co. – Live...Somewhere in The Seventies... (Edel, 1979)
* Venegoni & Co. – Mosaico (Electromantic Music, 2001)

- VENEGONI & CO. - RUMORE ROSSO (1977):
https://www.youtube.com/watch?v=c1oYTObtndM

- Venegoni & Co. - Sarabanda (1979) FULL ALBUM:
https://www.youtube.com/watch?v=HHjmMhhuka8

* Beppe Crovella (keybs) – What's Rattlin' on the Moon -A personal vision of the music of Mike Ratledge- (MoonJune, 2010)
BEPPE CROVELLA:
- „Mellotron, Fender Rhodes Stage 73 electric piano, Wurlitzer E200 electric piano, Hohner electric piano, Hohner Clavinet D6, Rösler Grand Piano, Hammond Organ M102, Farifsa Professional (neither analog or digital synthesizers, or other digital keyboards were used on this recording)”

* Beppe Crovella (keybs) – Soulful Traffic (Electromantic Music, 2011)

* Marcello Capra (ac-gtr) (with Beppe Crovella & Silvana Aliotta) – Fili del Tempo (Synpress, 2011)

* Circus 2000 (Marinco "Vermar" Rigaldi & Alessandro "Visir" Colombini) – Circus 2000 (S/T) (Rifi, 1970/Vinyl Magic, ????)....with Silvana Aliotta
* Circus 2000 – An Escape From A Box ("Fuga Dall' Involucro") (Rifi, 1972)....with Silvana Aliotta
 - CIRCUS 2000 - CIRCUS 2000 (1970):
https://www.youtube.com/watch?v=X131wL2ukos

 - CIRCUS 2000 - AN ESCAPE FROM A BOX (1972):
https://www.youtube.com/watch?v=lN-ajwSxLKA

* Le Streghe (ex-Circus 2000's Silvana Aliotta) – L'iniziazione (1978)
   -- Le Streghe (ex-Circus 2000's Silvana Aliotta) – Various (1978)....compilație

* Duello Madre (Franco "Dede" Lo Previte: drums) – Duello Madre (S/T) (Mellow, 1973)

* Living Life (Roberto "Johnny" Betti) – Let: From Experience to Experience (Mellow Records, 1975)
* Living Life (Johnny Betti: drums, keybs) – Mysterious Dream (Shirak, 1981/Mellow Records, 1995)
- LIVING LIFE - LET: FROM EXPERIENCE TO EXPERIENCE (1975):
https://www.youtube.com/watch?v=8kvRkl_g4DU

* Barabba (Marcello "Spooky" Quartarone: gtr) – Canti dal Vangelo secondo Barabba (LDC, 1977)
 - Barabba (vangelo secondo barabba) - Sono figlio di...non so di chi:
https://www.youtube.com/watch?v=7Pvx7GRG4mA

https://en.wikipedia.org/wiki/Category:Italian_progressive_rock_groups
http://www.italianprog.com/

Aflux de „Mainstream, Prog, World, Neo-Classic”...și înapoi la Prog

În prima parte mă ocup de titluri noi culese de prin „mainstream”, poate de luat mai în seamă dacă „dincolo” de curentul principal, pe „partea întunecată a lunii”, a lumii și a universului...cel muzical greu vizibil nu s-ar găsi muzici și mai interesante, mai creative, mai provocatoare. Le amintesc totuși pe unele și de „dincoace” înșiruite cu scurte adnotări, ca excepții pe acest blog, poate din nostalgia perioadei când îmi erau utile pentru că aveam emisiuni la radio și pentru ca să nu mă credeți total decuplat de industria muzicală, de artiștii majori, cum că aș avea cumva ceva poate contra d’alde „macca” Paul, aș zice chiar surprinzător de inspirat pe noul opus...sau a baladescului, introspectiv și bogat orchestratului nou album gen „pop simfonic” (deși cu 10 compoziții vechi mai puțin cunoscute) al „revizionistului” Paul Simon....a celor 62 min. de „drive fast” sonic rar coborât la „mid tempo” ale noului „vis trăit” de Uriah Heep sau a ”încremenitului în timp” Gilbert O’Sullivan la care doar tonul cu o idee mai coborât al vocii te face să nu zici că noul album eponim nu-i tras imediat după hituri ca „Get Down”, ”Clair” sau „Alone Again (Naturally)” din anii ’70-’73.
Ziceam doar că de-aici din prima secțiune vine grosul profitului financiar ca fenomen global pe seama acestor majori, câștig ce nu riscă să aibă vreo sincopă tocmai acum la recolta începutului de toamnă ce se-anunță mănoasă muzical, odată cu apariții precum acestea:

* The Guess Who – The Future Is What It Used To Be (2018)
Dintre fondatorii clasicului grup de rock canadian a rămas doar bateristul vocalist Garry Peterson, celălalt veteran, basistul Jim Kale (75 ani) contând acum doar ca invitat...dar alte nume sonore apar în garnitură, precum Tommy Shaw (STYX) la voce, Brent Fitz (SLASH, GENE SIMMONS) la percuție, Michael Devin (WHITESNAKE) la bas. Forțele proaspete înregimentate ca titulari în frunte cu vocalistul D# și un videoclip oficial ca cel de mai jos le vor împrospăta canadienilor cu siguranță legiunile de fani, dacă nu au făcut-o deja:
 - The Guess Who - Playin On The Radio (Official Video):
https://www.youtube.com/watch?v=yfCVd1c4XvA

* Uriah Heep – Living The Dream (2018)
* Gilbert O’Sullivan – Gilbert O’Sullivan (2018)
* Ian Gillan – Ian Gillan and the Javelins (2018)
Gillan dă încă un sens noțiunii de „retro nostalgic”: reunirea primului său grup de Rock & Roll, Soul și Skiffle al vocalistului din Deep Purple (Gordon Fairminer: lead guitar, Tony Tacon: rhythm guitar, Tony Whitfield: bass & Keith Roach: drums), cu aportul claviaturistului Don Airey.
* Paul McCartney ‎– Egypt Station (2018)
Vârfurile albumului, pentru mine: „Dominoes”, „Despite Repeated Warnings” și „Hunt You Down/Naked/C-Link”, toate cu fler Wings, anii’70.
* Paul Simon ‎– In The Blue Light (2018)
* Compton & Batteau – In California (1970, 2017)....album-raritate „out of time” și rămas singular al duoului ajutat de membrii din The Eagles, Poco și Loggins & Messina, aluziv și la sonoritatea unor majori precum Crosby, Stills, Nash (& Young), Cat Stevens sau Nick Drake.

Părăsim curentul principal al muzicii corporatiste (îl vom mai atinge tangențial mai jos la Carl Palmer și 3.2), așadar un spațiu era necesar de lăsat pentru delimitare înaintea acestor clasici ai krautrock-ului activi din nou și cu care se intră între subiectele obișnuite blogului:
* Guru Guru – Rotate! (2018)
...„rotație” marcând 50 ani de carieră! Ravagiile timpului au făcut însă ca doar bateristul vocalist Mani Neumeier să mai fie prezent dintre fondatori, dar chiar și-așa lucrurile merg bine cu noii veniți, printre ingrediente cronicarii detectând influențe din Ry Cooder, Chuck Berry, Don Van Vliet (Captain Beefheart), Can (cum e firesc) sau „space blues”...

* Jack O’ The Clock – Repetitions of the Old City – II -2 CD- (2018)
Un guru (simplu) și pe continuarea vol.1 din 2016 a lui Damon Waitkus & comp., un regal de prog-folk nord californian. E vorba de titlul „Interlude: Guru On The Road”, despărțind la mijloc cele 2 lungi suite „The Blizzard” (din 5 părți) și „Artifacts Of Love And Isolation” (6 capitole). Detalii, aici:
https://avantmusicnews.com/2018/07/01/amn-reviews-jack-o-the-clock-repetitions-of-the-old-city-ii-2018-bandcamp/

* Ekuka Moriss Sirikiti (voc/Uganda) – EKUKA (rec. 1978-2006, rel. 2018)
Tags (conform bandcamp.com):
„afrobeat electronic world afrofuturism electro-acoustic ethnography feild recording noise Kampala”

* Pandit Pran Nath (voc, India/SUA) – The Raga Cycle, Palace Theatre, Paris 1972, Volume II (2017)
La școala sa proprie din New York condusă de discipolii La Monte Young și Marian Zazeela, Centru Kirana pentru Muzica Clasică Indiană, acest muzician clasic (1918-1996) i-a avut studenți, printre alții, pe Terry Riley, Jon Hassell, Don Cherry, Lee Konitz, Jon Gibson, Rhys Chatham, Michael Harrison...

* Katia Labèque & Triple Sun – Moondog (Deutsche Grammophon, 2018)
Nu ratați încă o șansă ca muzica fascinantului personaj prolific și vizionar Moondog (a.k.a. Louis Thomas Hardin, 1916-1999), din păcate cvasi-inexistentă în cultura muzicală tocmai a celor creditați că au făcut în mass media din Ro educație muzicală ante și post-decembrie 1989, să devină mai cunoscută și pe la noi în varianta pianistei din Franța, e vorba în fond de creații ale celui găsit descris concis undeva așa: „...unul dintre geniile timpurilor moderne, artist capabil de a face prin ale sale mini-simfonii, madrigaluri, piese la pian și artificii dezaprobatoare, legături între Bach, jazz și ritmurile amerindiene...arta sa fiind o rară comoară accesibilă oricui, pe cât de unică, pe atât de universală”.

* Anna Meredith ft. Scottish Ensemble – Anno: Four Seasons by Anna Meredith & Antonio Vivaldi (2018)
* Yo-Yo Ma (cello/Japan) – Six Evolutions: Bach Cello Suites -2 CD- (2018)

Prog-Rock post-E, L & P...„and beyond”:

* 3.2 (Robert Berry & Keith Emerson) – The Rules Have Changed (Frontiers Music, 2018)
* Carl Palmer – Carl Palmer's ELP Legacy: Live (2018)
La 30 de ani de la To The Power Of Three apare Regulile s-au schimbat...nu însă și stilul cu ecouri din Asia și GTR în vogă pe-atunci, cum s-a și dorit...și cu câteva piese deja schițate pentru o continuare pe un eventual album gen „Volume 2” (între timp unele apărute pe albumul solo Robert Berry Pilgrimage To A Point (1993). Dar Carl Palmer s-a opus și nici cu boss-ul casei Geffen a cărui greșită strategie scurtase succesul primului album, înțelegerile n-au stat mai bine. Astfel că ideea a rămas doar o posibilă „afacere” între cei doi muzicieni pro, discutată de mai multe ori la telefon...și la care din octombrie 2015 s-a raliat și Serafino Perugino, boss-ul italian al casei Frontiers Music. Moartea lui Keith Emerson din 2016 a amânat finalizarea și lansarea, acesta însă înregistrase câteva pasaje, unele pe casete audio vechi pe care Robert Berry le-a recuperat, remasterizat și a continuat la clape tot timpul cu gândul „oare cum ar fi făcut/continuat Keith bucata asta, sau cealaltă?”...în ideea revigorării proiectului „3/Three” după circa 30 ani și desigur ca album adus tribut lui Keith Emerson, cu ultimele sale înregistrări. Playlist-ul final al discului include 3 piese din 1988, cele compuse împreună în timp cu părți de improvizație și câteva scrise exclusiv de Robert Berry după moartea lui Keith, dar în spiritul acestuia și păstrând viziunea lor comună: „Cred că Keith a lucrat într-un fel prin mine, îl simțeam mai ales când făceam solourile”, zice Berry. „N-aș putea spune niciodată că m-am apropiat de nivelul său, dar cred și sper că-i veți simți spiritul în sunet și-n interpretarea mea”.
 - Robert Berry / composer & arranger, performer & producer
 - Keith Emerson / composer & arranger
Robert Berry a mai cântat cu Hush, GTR, Alliance, 3, Sammy Hagar, Ambrosia, The Greg Kihn Band și continuă să producă trupe ca Tempest și numeroase proiecte solo.
 - 3.2 - "Somebody's Watching" (Official Audio):
https://www.youtube.com/watch?v=ESyXLOtWV90

* Crack The Sky – Living In Reverse (2018)
Al 20-lea album în cei în 40 ani de existență a acestui grup de rock progresiv din Virginia de Vest, cu expunerea limitată datorată rămânerii sub contract la case de discuri independente...cu puține schimbări în „sound”, cum ne asigură reviews-uri precum acesta:
https://newnoisemagazine.com/review-crack-the-sky-living-in-reverse/
 - Crack The Sky "Talk Talk" Official Lyric Video:
https://www.youtube.com/watch?v=ocEZY86Z7uo

* The Myrrors – Borderlands (2018)
Al 4-lea album al grupului progresiv psihedelic din Tucson/Arizona cu ecouri din Grateful Dead și Pink Floyd timpuriu, mai exact cu „sound”-ul parcă în continuarea coloanei sonore a filmului „Zabriskie Point” a lui Michelangelo Antonioni (mai ales prin extinsa „Note From the Underground” de aproape 20 minute). O altă asociere la îndemână pentru că e vorba de cineva tot de-acolo din zona deșertului Arizonei, am găsit-o făcută într-un review: cea cu Howe Gelb și diversele încarnări ale grupului său Giant Sand.
https://www.echoesanddust.com/2018/08/the-myrrors-borderlands/

* Circles Around the Sun – Let It Wander -2 CD- (2018)...„psychedelic space funk”
4-tetul condus de chitaristul Neal Casal de îndepărtează pe acest nou album de statutul de „Grateful Dead' s Tribute Band” sau „supporting live act”, evoluând compozițional prin cele 7 teme instrumentale întro direcție muzicală spre Little Feat, Parliament/Funkadelic sau Dr. John. La una dintre ele „One For Chuck” (vezi clipul) contribuie și Chuck D. din trupa hip-hop Public Enemy.
 - Circles Around The Sun - One For Chuck (Official Music Video):
https://www.youtube.com/watch?time_continue=11&v=GrceMvKUCP4

https://www.axs.com/let-it-wander-by-circles-around-the-sun-psychedelic-space-funk-132628

* Curse of Lono – As I Fell (2018)....„British indie-folk”
* Great Lake Swimmers – The Waves, The Wake (2018)....„Canadian alternative-folk”
* Papa M (David Pajo/Slint) – A Broke Moon Rises [Drag City, 2018]
Chitaristul David Pajo a supraviețuit unei încercări de sinucidere la începutul lui 2015 iar anul următor unui accident grav de motocicletă (!?). De atunci a mai avut albumul „Highway Songs” urmat acum de acest nou opus intimist, meditativ și tămăduitor de regăsire a inspirației și cu funcția de catarzis. Se remarcă versiunea la „Spiegel im Spiegel”, piesă extinsă a clasicului compozitor estonian Arvo Pärt.

* Mark Lanegan & Duke Garwood – With Animals (Heavenly, 2018)

* The Residents Present The Delta Nudes – Greatest Hiss (pre-Residents 1969-1971) (2013)
* The Residents – I Am A Resident! (2018)
* The Residents – Duck Stab & Buster & Glen (The pREServed Edition) -2 CD- (2018)
„Rezidenții” californieni, la fel de unici și anonimi ca întotdeauna în universul lor muzical cu-adevărat „paralel” (că tot e la modă termenul, fie că e cazul sau nu), își continuă îndelungata saga cu noi producții între care și unele reeditări timpurii.

                                   „I Am A Resident!”