3 tributuri antirăzboinice, un set de toamnă târzie de la „Wayside Music” și alte noutăți...

* Igor Stravinsky's "The Soldier's Tale" with New Narration Adapted and Performed by Roger Waters (2018)
„Cu cât veți accepta mai ușor reflectările trecutului său în prezent, cu atât veți fi mai receptivi la farmecele acestui album”, se concluziona anul trecut întro cronică din Pitchfork la albumul anterior „Is This The Life We Really Want?”, întrebarea cu răspunsul mai mult decât sugerat pentru care Roger Waters a apelat, pentru „injectarea unui sânge proaspăt”, la producătorul Nigel Godrich (Radiohead, Beck). Calitățile sale teatrale, prezente și pe dublul „Ça Ira” (2005), sunt etalate din plin pe versiunea „Poveștii soldatului” a clasicului compozitor rus Igor Stravinsky, în rolurile succesive de narator, soldat și diavol...cele muzicale de autor/compozitor însă mult mai puțin, tinzând spre zero. Pentru mine noul album are totuși un merit important, ca efect, să-i zic așa, colateral: cu-această ocazie am aflat despre întâmplarea impresionantă a găsirii abia în 2014 după 70 ani, pe o colină din nordul Italiei, a mormântului tatălui său Eric Fletcher, locotenent britanic dispărut în luptele contra germanilor din februarie 1944 pe când micuțul Roger avea doar 5 luni, cu ajutorul amintirilor și urmare a demersurilor unui ofițer veteran italian de 93 ani...și mi-am explicat astfel o dată în plus angoasa copilului care nu și-a cunoscut tatăl și prin consecință, adversitatea artistului adult de mai târziu pentru război, mai ales că și unul dintre bunicii săi dispăruse în prima conflagrație mondială...teme reflectate atât de pregnant în muzica sa și mai ales în „The Wall” și „The Final Cut”.

* Mick Harvey and Christopher Richard Barker – The Fall and Rise of Edgar Bourchier and the Horrors of War (2018)....„WW1 concept LP”
„Heavy times demand heavy listening” este o expresie ca o povață sau proverb ce sună bine în limba engleză, mai greu însă de tradus în românește acel „heavy listening” reclamat de „vremurile grele” (cum ar fi și expresia „compelling listening” a cărui sens de „forțare/constrângere” nu-mi pare adecvat) ...dar dincolo de acest detaliu ce-i care-l cunosc pe basistul „mâna dreaptă” a lui Nick Cave în Birthday Party și The Bad Seeds și totodată specialist în albume-tribut, cred că au înțeles doar citind titlul că e vorba de mesaje și lecții dure care emană din acest album lansat la 100 de ani de la Armistițiul ce punea capăt primului Război Mondial. Textul se bazează pe poezile scrise în tranșeele de pe Frontul de Vest de un soldat ucis în 1917 la 24 ani și ajuns astfel, exprimat într-un termen cinic, „Cadavrul (cu numărul) 564” (piesa de final)....Evitând falsa dramatizare și patosul exagerat, Nick, tânărul poet Christopher plus 3 invitați vocaliști combină fericit muzica și poezia care se completează și se susțin reciproc parcă făcute să fie împreună, pe un album departe de a fi depresiv și peste care plutește, muzical vorbind, umbra lui Nick Cave, mai ales în balade ca „The Eternal Black Darkness of my Death” sau „Listen In the Twilight Breeze”.
 - Mick Harvey & Christopher Richard Barker - Further Down The Line (Official Video):
https://www.youtube.com/watch?v=NZT0MiJWREY

* Zeitkratzer (Reinhold Friedl & co), Svetlana Spajić, Dragana Tomić & Obrad Milić – Serbian War Songs (2017)
Paralela cu albumul anterior e implicită având în vedere perioada identică a surselor de inspirație, eclecticul grup german multimedia specializat de 20 ani în „new music” apelând -fiind vorba aici de cântece tradiționale-, la 2 vocaliste din zona de incidență devoalată de titlu și la un specialist al lăutei care contribuie componistic și cu tema emblematic intitulată  „Assassination in Sarajevo”. O „imagine” mai de ansamblu a acestui grup vă puteți face ascultând și anteriorul set în concert:

- Zeitkratzer (Reinhold Friedl & co) + Elliott Sharp – Oneirika: Live at Berghain Berlin (Zeitkratzer Records, 2017)

...sau citind cronica ambelor albume, aci:
https://heathenharvest.org/2017/05/29/two-new-releases-zeitkratzer-serbian-war-songs-oneirika/
Inutil să găsiți ceva punând alăturat în topicul motoarelor de căutare termenii „Zeitkratzer” și „România”, nu suntem nici în acest caz pe hartă deși de ex. în 2012 pe albumul Zeitkratzer - „Neue Volksmusik” e „atinsă” și zona dansului folcloric românesc („Hora”, „Bătuta”, „Picior”) iar pe albumul pianistului Mircea Tiberian „La Margine De București” (Soft Records, 2011) apare percuționistul trupei, Maurice De Martin... 
 - zeitkratzer, Svetlana Spajic & Dragana Tomić - There Is No Spring Without Water:
https://www.youtube.com/watch?v=-rqSSf9g5q0

De pe aceeași imaginară hartă lipsește România și din expunerea care urmează cu ce-am mai completat digital din oferta de toamnă târzie cu multe reeditări a etichetei promovatoare principală a producțiilor Cuneiform, dar nu numai...:

                                       Wayside Music 
https://mailchi.mp/waysidemusic/wayside-music-new-in-stock-november-13-2018

* Bill Brovold – Childish Delusions (2000)
* Bob Drake – 13 Songs and a Thing (2003)
* Brain Donor – Love, Peace & Fuck (2001)
** David Cross & Andrew Booker – Ends Meeting (2018)
** Ruby Throat [Katie Jane Garside (QueenAdreena) & Chris Whittingham] – The Ventriloquist (2007/2018)
    - suport: QueenAdreena (Katie Jane Garside) – Drink Me (2002)
* The Blitzoids – Stealing from Helpless Children (1987, Ad Hoc/RéR Megacorp, 2006)
* The Blitzoids – Look Up (1990, Ad Hoc/RéR Megacorp, 2006)
* The Spacious Mind – The Drifter (2018)
* Thumpermonkey – Make Me Young, Etc (2018)
** BASta!² (Joris Vanvinckenroye & Jana Arns, ex-Aranis/Belgium) – Vertigo (Home Recors, 2018)

           The Ventriloquist

Set nou de albume, prea puțin sau încă neabordate, deocamdată cu minim 3 sublinieri la o primă audiție (**):

** Jean-Michel Jarre – Equinoxe Infinity (2018)....coperta e prima poză de mai jos, peisajul cu statui. Mi-a plăcut pentru că muzica nu mai face concesii „clubbing”-ului, cum s-a întâmplat de mai multe ori în perioada recentă.
* The Police – Flexible Strategies (2018)...."A collection of B-sides and rarities"
* Mark Knopfler – Down The Road Wherever (2018)
* Ashley Hutchings – Paradise and Thorns: Gloucester Docks Revisited and Other Tales of Love -2 CD- (2018)
* Jon Spencer – Spencer Sings The Hits! (2018)
** David Eugene Edwards & Alexander Hacke (USA/Germany) – Risha (2018)
** Fleet Foxes – First Collection 2006-2009 -4 (2) CD- (2018)
* Muse – Simulation Theory [Super Deluxe Edition] (2018)
* ZAZ – Effet Miroir (2018)
* Stephen Steinbrink – Utopia Teased (2018)
* Marisa Anderson (gtr) – Cloud Corner (2018)
* Meg Baird & Mary Lattimore – Ghost Forests (2018)
* Hen Ogledd (gtr) – Mogic (2018)

* Oi Va Voi – Memory Drop (2018)

* Nemanja Radulović (vln, France/Serbia) – Baïka (2018)
* Gaye Su Akyol (Turkey) – Istikrarli Hayal Hakikattir (2018)

* Deena Abdelwahed (Tunisia) – Khonnar (2018)
* Vaudou Game (Peter Solo: lead voc & gtr) (Togo/Benin) – Otodi (2018)
* Chris Connelly – Bloodhounds (2018)
* Elektro Guzzi (Austria) - Polybrass -LP- (Denovali, 2018)

* The Tangent – Proxy (2018)
* Damanek (Guy Manning, ex-The Tangent) – In Flight (2018)
* All Traps On Earth (Sweden) – A Drop of Light (2018)
* Friendship (Norway) – Ain't No Shame (2018)
* Saluki (Norway) – Amazing Games (2018)

Excelent set psihedelic „saturnian” portughez, cu mulțumiri domnului Daniel Ionescu pentru a fi focalizat recent acest nume de care nu știam pe pagina Vinylmania de pe Facebook:
** Saturnia (Luis Simões, Portugal) – Saturnia (1999)
** Saturnia (Portugal) – Hydrophonic Gardening (2003)
* Saturnia (Portugal) – The Glitter Odd (2001)
** Saturnia (Portugal) – Muzak (2006)

                                                                                                      Muzak

             









   
         The Glitter Odd







 - Saturnia - Hydrophonic Gardening (ALBUM STREAM):
https://www.youtube.com/watch?v=4J-jK5alk4g

Din pleiada de „smartists”, un studiu de (Bec)caz...sau „unde dai” (David Crosby)...„și unde crapă” (Becca Stevens)

Studiu de (Bec)caz
Am pornit plin de respect de la noul album al veteranului cantautor de 77 ani din C.S.N. (& Y) care după revenirea solo atât de reușită cu „Coz” (2014) a intrat întro ritmicitate discografică aproape...juvenilă, de circa 1 album/an. Inițial n-am dat importanță numelor și pozelor în plus ale invitaților de pe copertă (un „el” și 2 „ele”), prezențele feminine, de regulă tinere și arătoase, fiind de prea multe ori elemente cu rol de marketing...Totuși, dacă în cazul liderului de la Snarky Puppy și boss-ul casei GroundUP Music puteam să mă aștept, surpriza cea mare și plăcută, infirmându-mi temerea, a venit de la una dintre cantautoare, vocalista și chitarista Becca Stevens (34 ani)...și până la deturnarea interesului, sau mai bine zis a priorității, n-a mai fost decât un pas, fiind completă odată cu descoperirea a ceea ce-a mai realizat aceasta înainte. Așadar, după un foarte plăcut dar „previzibil” album:
* David Crosby – Here If You Listen (GroundUP, 2018)...cu Becca Stevens, Michelle Willis & Michael League...ajung din curiozitate și prin „ricoșeu” la...„regină”:
* Becca Stevens – Regina (GroundUP, 2017)

Până la titluri nobiliare titulara era inclusă undeva pe un blog în ingenios numita categorie de ”smartists”, apărând la voce și pe anterioarele 2 albume David Crosby, inclusiv ca și compozitoare a câtorva teme. Ascult albumul ei și ce descopăr? O voce matură cu inflexiuni à la Tori Amos în general sau Kate Bush în particular (în „Queen Mab”), teme inspirate, „gimmicks-uri” îndrăznețe pe alocuri à la Björk, fler tradițional apalaș cu inserturi din folk, pop și jazz (generalistul termen „americana” include cam toate astea), balans bine dozat între tempouri ca și în alternarea invitaților: Laura Mula, Jacob Collier și, la reciprocitate, tocmai sus-numitul veteran David Crosby (în „The Muse”). Prea multe calități ca să fie la un început de carieră, așa încât mai caut să citesc ce se mai putea găsi despre ea și cu un „search” dat în lista proprie realizez că mai am pe undeva albume în care-i implicată:
 - Becca Stevens Band – Perfect Animal (2015), respectiv:
 - Billy Childs & Various Artists – Map to the Treasure: Reimagining Laura Nyro (2014)
...acesta din urmă ceva mai atent însușit din curiozitatea pentru versiunile noi ale pieselor talentatei cantautoare clasice de folk tipul „buried treasure”, dar trebuie să recunosc că între atâtea voci prezente acolo n-o remarcasem tocmai pe cea a Beccăi, oricum scrisă penultima și în înșiruirea de pe copertă...Prin urmare îmi lipseau cu ea, pe moment:
 - Becca Stevens Band – Tea Bye Sea (2008), respectiv...
 - Becca Stevens Band – Weightless (2011)
Le găsesc și pe acestea via Internet, le ascult parțial și impresia mea se păstrează și se accentuează, ba aș putea spune chiar că am avut și ceva premoniție mai ales după ce găsesc confirmări valorice amintite în Wikipedia, e vorba de colaborările „as guest”, câteva greu de bănuit, dacă nu de-a dreptul măgulitoare, cu somități din jazz: Taylor Eigsti, Ambrose Akinmusire, José James...:
https://en.wikipedia.org/wiki/Becca_Stevens

Dând timpul înapoi, găsim semne că Becca Stevens, cu ambii părinți muzicieni și deja lansată prin 2008, s-a complăcut mult timp în postura de „a best-kept secret” (doar trebuie și nișa asta din industria muzicală umpută de cineva, nu-i așa?), ea formându-și un stil tot mai personal fără a ascunde niciodată influențele de la Joanna Newsome, Travis Sullivan's Björkestra, Joni Mitchell și Tori Amos, cum se relevă și în interviul din 2016 din preajma lansării „Reginei”:
https://www.huffingtonpost.co.uk/becca-stevens1/why-joni-tori-and-bjoerk-_b_10729078.html?

Marea necunoscută rămâne acum doar una:

  - Tillery – S/T (2016)....trio feminin cu Becca alături de Rebecca Martin & Gretchen Parlato, album apărut se pare numai în Japonia.
Concluzia mea, chiar și fără Tillery, o găsiți în titlul postării...iar în ceea ce-l privește pe atât de implicatul muzician-producător Michael League, făcui și aici o descoperire...paralelă, nu tot atât de spectaculoasă dar nici de neglijat, un nou grup „afro” de-al său cu o altă voce feminină nouă:
 - Bokanté (Michael League / Snarky Puppy) – Strange Circles (2017), voce: Malika Tirolien.

Categoria „The Others”...
O să se supere acum unii pe mine, fani ai artiștilor/trupelor care urmează, pentru că n-o să scriu (mai) nimic și nici n-o să las altcumva să se înțeleagă că m-ar fi impresionat noile lor producții, doar voi evidenția cu litere mai mari și scurte opinii, câteva titluri:

* Steven Wilson – Home Invasion: In Concert at the Royal Albert Hall- 2 CD- (2018)
* Steve Perry (gtr, voc/ex-Aerosmith) – Traces -Deluxe Edition- (2018)
* Greta Van Fleet – Anthem Of The Peaceful Army (2018)...„noii Led Zeppelin”, cum au fost numiți frații Kiszka (blestem și binecuvântare deopotrivă!), după 2 EP-uri acum cu primul album efectiv în care încearcă, componistic și nu numai, să fie ei înșiși. Un lung turneu de promovare inclusiv în Europa este fixat pentru perioada următoare, amicii din Germania fiind deja în alertă pentru bilete! 

* Igor Stravinsky's "The Soldier's Tale" with New Narration Adapted and Performed by Roger Waters (2018)
....la acest album o să revin, nu pentru că Naratorul, Soldatul și Diavolul sunt interpretați ca la „Teatru Radiofonic” de unul și același celebru Roger Waters, ci ca să „leg” acest album de altul similar tematic dar oferind material muzical original:
* Mick Harvey and Christopher Richard Barker – The Fall and Rise of Edgar Bourchier and the Horrors of War (2018)

* Linda Thompson presents.... My Mother Doesn't Know I'm On the Stage -live- (2018)
...neașteptată colecție de 14 piese din era de aur a „music hall”-ului britanic.
* Eric Bibb – Global Griot -2 CD- (2018)
* Robben Ford – Purple House (2018)
* Barry Adamson – Memento Mori: Anthology 1978-2018 (2018)
* Dead Can Dance – Dionysus (2018)....reușit album-concept de revenire a duoului, o odă în 2 acte adusă zeului vinului și teatrului la vechii greci.
* Marianne Faithfull – Negative Capability (2018)
* The Monkees – Christmas Party (2018)
* Angelo Badalamenti & David Lynch – Thought Gang (Sacred Bones, 2018)
....se intră bine pe teren experimental și improvizatoric pe acest album care nu e coloană sonoră de film, îl mutăm eventual pe „VicTim of Jazz”.
* The Residents – Intruders (2018)....Hardy Fox (numele de scenă: Charles "Chuck" Bobuck), co-fondator și principalul compozitor al anonimilor californieni, ne-a părăsit la 73 ani pe 30 octombrie, prin urmare albumul conține foarte probabil ultimele lui compoziții...
* Current 93 (David Tibet) – The Light Is Leaving Us All (2018)
Tot universul obișnuit mistic și dramatic este prezent în noul opus al poetului și vocalistului britanic (malaezian de origine) de 58 ani, din 1982 aflat constant la cârma trupei dar acum fără vocaliști invitați ca altădată...însă cu același talent în a transpune fie și cele mai oculte subiecte în frumoase și melodioase balade „post-industrial apocaliptic folk psihedelic experimentale” (conform Wikipedia), punctate de repertitive declamații. Este vorba de universul post-Aleister Crowley al unei scene muzicale cu epicentrul în UK pentru care România nu este pe nicio hartă datorită ignorării complete în mass media ultimelor 3-4 decade de la noi, scenă din care mai fac parte și Coil, Death In June, Psychic TV, 23 Skidoo, Nurse With Wound...

                       The Light of Leaving Us






                        Dyonisus

* Haken – Vector (2018)
* Cavern of Anti-Matter (Tim Gane, ex-Stereolab) – Hormone Lemonade (2018)
* Paul Kelly (Australia) – Nature (2018)
* Jerusalem in My Heart (Radwan Ghazi Moumneh) – Daqa'iq Tudaiq (2018)
* Eric Lindell – Revolution In Your Heart (2018)
* Julia Holter – Aviary -2 CD- (2018)
* Jessica Moss – Entanglement (2018)
* Annie Dressner – Broken into Pieces (2018)
* Hekla (Magnúsdóttir) (Island/Germany) – Á (2018)
* Puce Mary – The Drought (2018)
* Yair Etziony – As Above So Below (2018)

* Micah P. Hinson and the Musicians of the Apocalypse – When I Shoot at You with Arrows, I Will Shoot to Destroy You (2018)....„recorded live in the forests with 24 musicians in 24 hours”
   * Micah P. Hinson – Presents...The Holy Strangers (2017)
....foarte interesant și cu o voce cu totul aparte acest enigmatic cantautor texan de „indie-folk”, artist pentru care ideea de apocalipsă (vezi numele trupei ultimului album) nu-i tocmai exagerată: el și-a recâștigat controlul brațelor prin fiziotrapie intensivă după un grav accident rutier la coloană și o lungă luptă cu durerile de spate și claustrofobia. Mai inspirat și închegat e albumul anterior, „Străinii sfinți”.

             When I Shoot at You....

* Handsome Jack – Everything's Gonna Be Alright (2018)
* Joe Louis Walker, Bruce Katz, Giles Robson – Journeys To The Heart Of The Blues (2018)
* Yatin Srivastava Project – Chaos // Despair (2018)

* Polyphia – New Levels New Devils (2018)

* Sun Kil Moon (Mark Kozelek) – This Is My Dinner -2 CD- (2018)

* Moonface (Wolf Parade‘s Spencer Krug) – This One’s for the Dancer & This One’s for the Dancer’s Bouquet -2 CD- (2018).....„art rock, indie-rock” 
....am regăsit la acest Spencer Krug ceva din grandoarea dramatică de la mai cunoscuții Scott Walker sau Mark Kozelek/Sun Kil Moon. Folosirea saxofonului „jazzy” în prima parte și apoi a vocoderului și marimbei particularizează acest album care-i de fapt format din 2 părți literar distincte precum în titlu, muzical mai puțin pentru că sesiunile se mai și întrepătrund...ca să rezulte la final 83 de minute destul de imprevizibile, incluzând tema Minotaurului din mitologia greacă dezvoltată în 6 părți. Un „proiect idiosincratic, între avant-rock, krautrock și calypso futuristic” au deliberat măgulitor recenziile la un album depășind evident toate producțiile sale anterioare (le-am parcurs parțial prin sondaj dar în ciuda cărții de vizită a finlandezilor, primele 2 fără ei mi se par mai reușite):
 * Moonface ‎– Organ Music Not Vibraphone Like I'd Hoped (2011)
 * Moonface – Julia with Blue Jeans On (2013)
 * Moonface with Siinai ‎– Heartbreaking Bravery (2012)
 * Moonface & Siinai ‎– My Best Human Face (2016)
Siinai = „Finnish trip-rock band who stylised their music on the Krautrock "motorik" grooves of Neu! and La Düssldorf”

Artistul a anunțat că e ultima aparție sub acest monitor „față lunară”, revenind în viitor la numele său real...așa încât e un motiv în plus ca pe acest This One...X 2, cel mai experimental și de bun-rămas album la final de ciclu, să ni-l adăugăm la colecție! 

* CEREMONY East Coast – Darling (2018)

* Ian William Craig – Thresholder (2018)

* Orchestra of Spheres – Mirror (2018)

* Colin Self – Siblings (2018)

Grație semnalărilor „Vinymaniei”, iată niște adăugiri și completări consistent numerice la colecție:

* Sheila Chandra (x 8)....cu ce mai aveam plus acestea 8 am acoperit cam tot ce-a scos vocalista britanică de 53 ani cu origini indiene, recunosc influențat și de știrea tristă a bolii de care suferă de mulți ani și o pune în imposibilitatea de a mai cânta, sindromul nevindecabil „burning mouth”...

* John Greaves (x 5)....Basistul ex-Henry Cow, National Health, Soft Heap, etc...se află în preajma lansării unui nou album.

* Floh de Cologne (x 4).....grup german, genul "krautrock, political"

* Happy The Man (x 3).....rock progresiv american de mare calibru.

* Here & Now (x 2)....„UK stoner, psychedelic rock” 

* Cassiber (x 5)....„avant-rock (punk, free-jazz & classical)” german.

 * Embryo (x 12)...Cea mai consistentă completare cu scurte descrieri/recomandări, în general preluate de pe site-ul specializat „www.progarchives.com”, ca să vedeți diversitatea stilistică a acestui grup cu nucleu german semnalat și apreciat „live” ca o adevărată experiență de amicul arhitect Szeles Attila din München, anul trecut:

* Embryo – Opal (1970)...."...their psychedelic masterpiece"
* Embryo – Embryo's Rache (1971)...."heavy, Jethro Tull inspired..."
* Embryo – Father, Son and Holy Ghost (1972)...."...with lots of ethnic influences"
* Embryo feat. Jimmy Jackson – Steig Aus (1973)...."...some warmer, jazzy prog"
* Embryo – Rocksession (1973)....with Mal Waldron (p-no), Jimmy Jackson (organ, melotron)
* Embryo – La Blama Sparozzi -2 CD- (1982)
* Embryo – Zack Glück (1984)...."...is pleasantly quirky and more focussed than the rest of their repertoire"
* Embryo – Africa (1987)
* Embryo – Ni Hau (1996)...."music from China and Mongolia"
* Embryo – Tour 98: Istanbul-Casablanca -2 CD- (1999)
* Embryo ‎– Message from Era Ora (rec 1976, rel 2013)....with Massimo Urbani (sax)
* Embryo (Christian & Marja Burchard) – It Do (2016)

„Variantele 1-5” ale lui Richard Barbieri și multe alte unicate...(oct. 2018)

* Thomas Dybdahl (Norway) – All These Things (2018)....prod. by Larry Klein, "(a voice) between David Crosby and Tim Buckley"
     - Thomas Dybdahl (Norway) – What's Left Is Forever (2013)
     - Thomas Dybdahl (Norway) – Songs (2011)
Timbrul interesant al vocii, albumele precedente și un producător de calibru la fel ca și echipa de acompaniatori americani, „toate aceste lucruri” îl recomandă pe cantautorul norvegian în plus aflat și într-un evident crescendo componistic.
 -Thomas Dybdahl - All These Things (Official Video):
https://www.youtube.com/watch?v=5eJSF8kpfc0

* John Grant – Love Is Magic (2018)....cu Benge (Ben Edwards) din Wrangler Trio.
* Creep Show (John Grant & Wrangler Trio) – Mr Dynamite (2018)
„Fiecare disc pe care-l lansez este un tot mai mare amalgam a ceea ce sunt. Cu cât fac asta mai mult, cu-atât încrederea mea crește și sunt tot mai aproape de ceea ce-mi imaginez”, zicea despre noul și cel mai electronic album al său americanul cu figura de wiking John Grant (ex-The Czars) stabilit în Islanda și care s-a luptat în trecut cu dependența droguri și alcool, demoni ai trecutului, „Pale Green Ghosts” -ca să mă folosesc chiar de un titlu anterior de-al său-, vicii depășite însă de ceva și mai grav, o severă anxietate. Dar acum muzicianul poet a ajuns în faza când, în ciuda „breaking news”-urilor zilnic șocante și a întrebărilor fără răspuns, „cu mult efort și stăruință, dragostea este încă magică”, explicarea titlului și totodată concluzia autorului după cele 10 piese și tot atâtea mini-povești de trăiri și interpretări personale pendulând între absurd și sublim. Din aceste motive și nu numai, îl putem considera pe John Grant ca demn continuator al veteranului Scott Walker/Engel, ținând cont și de contribuția sa la „Songs Of Scott Walker” (1967-70) BBC Prom din 2017.
Dinamic, așa cum sugerează și titlul „Domnul Dinamită”, este și albumul recent care l-a precedat pe „Love Is Magic”,, unul ceva mai comercial semnat Creep Show (a nu se confunda cu grupul canadian Creepshow!), de data asta colaborarea lui John Grant fiind cu întregul trioul „electro dance” Wrangler: Stephen Mallinder, Phil Winter & Benge.
  -Creep Show - Modern Parenting (Official Video):
https://www.youtube.com/watch?v=nwaC5B-bcbo

* Martin Barre (gtr) – Roads Less Travelled (2018)

     - Martin Barre (gtr) – Back To Steel (2015)
„Drumuri mai puțin bătătorite” sună provocator dar nu ne miră asta la fostul chitarist din Jethro Tull pentru că fiecare album solo anterior avusese ceva specific. Acesta nou, orientat spre rock și mai discret chitaristic (o excepție: instrumentala „Trinity”), aduce ca odinioară pe The Meeting (1996), două vocaliste invitate în câteva piese -Becca Langsford și Alex Hart- în locul titularului de la microfon, Dan Crisp, unic la voce pe anteriorul și deloc neglijabilul Back To Steel.
Un fan al lui Barre făcea o bună observație, aceea că prin astfel de albume dominate de piese personale chitaristul și-a creat o identitate proprie prin care a ieșit din umbra personalității puternice a fostului boss Ian Anderson...pentru că într-adevăr, nu sunt asemănări cu Jethro Tull.
 -Martin Barre Band - Blues Garage - 29.04.2018:
https://www.youtube.com/watch?v=qHPufL1fX4U

* Rick Wakeman – Piano Odyssey (Sony Classical Records, 2018)
....R.W.: Steinway Model D grand piano, with Orion Orchestra and the English Chamber Choir & Brian May (guest on „Bohemian Rhapsody”)
Fără compoziții noi originale, rămân de admirat la acest album cu teme proprii, piese din repertoriul Yes și evergreens-uri, interpretarea la pian, aranjamentele și acompaniamentul instrumental și coral clasic (prezente odinioară și pe câteva albume-concept, de ex. No Earthly Connection din 1976).

* John Hackett (fl, voc) & Nick Fletcher (gtr) – Beyond the Stars (2018)
   - John Hackett Band – We Are Not Alone -Deluxe Edition 2 CD- (2017)
Peste așteptări ceea ce ne oferă fratele lui Steve Hackett, în primul rând ca vocalist și secundar ca flautist, în parteneriat componistic pe ambele albume cu virtuosul chitarist Nick Fletcher, discul cel nou fiind atât de inspirat și divers încât mi-e greu să cred că ar fi putut ieși ceva superior dacă ar fi fost făcut de John împreună cu fratele Steve, destul de activ și el în cariera proprie sau colaborările de genul celei cu maghiarii de la Djabe.
 -John Hackett Band - Dreamtown:
https://www.youtube.com/watch?v=biVKxMRrUuc

* Donny McCaslin (t-sax) – Blow. (2018)...."art/indie/prog-rock"
Pe la jumătatea albumului celui care l-a acompaniat pe regretatul David Bowie pe albumul ultimativ al acestuia Black Star, potrivit intitulata „Exactlyfourminutesofimprovisedmusic” e singura piesă de jazz, în rest producătorul Steve Wall a condus „sound”-ul spre alte direcții ale unui rock aventuros, grupul fiind expandat cu 4 vocaliși prezenți pe 8 dintre cele 11 piese, între care Mark Kozelek/Sun Kil Moon și Gayle Ann Dorsey (aceeași de pe Black Star), saxofonul liderului semnatar amintind de Dana Colley din Morphine, grupul anilor '90 al regretatului Mark Sandman. De remarcat și claviaturistul Jason Lindner din 4-tetul lui Donny McCastlin, el fiind în actualitate separat cu un nou album pe care va trebui cel puțin să-l amintesc pe blogul VicTim of Jazz:  Now Vs Now (Jason Lindner) – The Buffering Cocoon -2 X LP/CD- {Jazzland Recordings, 2018})
 -Donny McCaslin - What About the Body [Audio] #BlowAlbum:
https://www.youtube.com/watch?v=S1KtkygVGbk

* Sundays & Cybele (Japan) – On the Grass (2018)...."homage to Pink Floyd's "The Dark Side of the Moon". Duoul japonez menține doar vibe-ul lui „The Dark...” pe al lor album structural aproape identic, cu muzica și titlurile totuși schimbate, chiar dacă al albumului este extras din versurile „Brain Damage”-ului pinkfloydian. Este interesant de urmărit piesă-cu-piesă cum se manifestă influența, pentru că la unele identificarea e facilă dar la altele se îndepărtează ieșind din context, japonezii dorind prin schimbări de tempouri și atmosferă, parcă alte variante, replici sau continuări, lucruri demne de apreciat dacă ținem cont și de faptul că totul s-a realizat cu un buget mic și cu echipament tehnic mult mai modest decât al celebrilor britanici...
 -Sundays & Cybele - Young Soul:
https://www.youtube.com/watch?v=h0l_OUqZE-o

* Richard Barbieri – Variants.1 -EP-(2017)
* Richard Barbieri – Variants.2/3/4/5 -4 X EPs-(2018)

Cu această serie de EPuri -de fapt mini-albume de 35-40 min. fiecare, cu piese vechi și noi, de studio sau „live” inserate aparent fără a urmări un „fir roșu”- muzicianul britanic ex-Japan îl concurează serios, dacă nu chiar îl depășește (cantitativ în orice caz) pe fratele său mai cunoscut David Sylvian, cel puțin prin ceea ce au realizat în ultimii lor circa 2-3 ani de carieră. N-am parcurs toate piesele noi din cele circa 3 ore de muzică dar despre cele ascultate pot să spun că nu-s cu nimic mai prejos decât, de ex., materialul de pe anteriorul „Planets + Persona”.
 -Richard Barbieri (opening for & later playing with Tangerine Dream) - Ghosts - Union Chapel, 24/4/18:
https://www.youtube.com/watch?v=-HH1TJz5Rzo

* Moontribe – Moontribe (S/T) (2018)...."world, space ritual"
* Alba Griot Ensemble (Scotland/Belgium/Mali) (with Tony Allen & Toumani Diabate) – The Darkness Between the Leaves (2018)
* Bixiga 70 (São Paulo/Brazil) – Quebra Cabeça (“Puzzle/Mindblowing”) (Glitterbeat, 2018)
* Le Trio Joubran (Palestina) – The Long March (Cooking Vinyl, 2018)

Cele 4 albume de mai sus având în comun sintagma generică „World” merită fiecare în parte toată atenția, autointitulatul Moontribe fiind ca un ritual voodoo în care misteriosul artist/grup joacă rolul șamanului. Nu se știe exact cine anume pentru că nu sunt numiți cei deloc puțini din spatele muzicii acesteia tribale afro-arabe, totodată psihedelică și futuristică. Lipsesc și alte detalii, ce se știe cert e că e vorba de un disc înregistrat și scos la casa Fortuna Records din Tel Aviv, recomandabil și fanilor acelui atât de specific „desert blues” al tuaregilor Tinariwen, Terakaft sau Tamikrest.
 -Moontribe - Moontribe (Fortuna Records | FTNLP004):
https://www.youtube.com/watch?v=MYqP_R0Yx44

Alba Griot Ensemble este produsul a 2 chitariști scoțieni și un basist belgian atrași de tradițiile și ritmurile muzicale africane, din Mali mai exact, pentru a le fuziona inspirat cu celtic folk, blues, jazz și ambient. Cei 2 celebrii invitați și un producător câștigător de Grammy adaugă plusvaloare unui disc cu descrieri măgulitoare în presă:
    - '...ca un Pentangle cu inflexiuni din Bambara' (regiune africană) / Financial Times
    - 'Admirabil' / PopMatters
    - '...un set „fusion” încântător de blues-istic și proaspăt' / The Guardian
 -"North Wind" Alba Griot Ensemble "The Darkness Between the Leaves" Riverboat Records-release 28/9/18:
https://www.youtube.com/watch?v=3wFl9CMH3dU

Africa de Vest este prezentă ca zonă etnică de influență și în „Urban Afro-Brazilian grooves”-urile 10-tetului brazilian Bixiga 70, mai complex acum dar cu aceleași ritmuri dansante împănate cu jazz, reggae și dub, la 8 ani de la primul lor show „live”.
https://www.forcedexposure.com/Catalog/bixiga-70-quebra-cabeca-cd/GB.063CD.html

Trioul fraților palestinieni aduce oud-ul în prim-plan întro muzică meditativă cu poezii ale clasicului poet Mahmoud Darwish. „Carry the Earth” este pe jumătate recitată de nimeni altul decât celebrul Roger Waters (!) din Pink Floyd, alt element definitoriu pentru album fiind producătorul Renaud Letang care a lucrat, printre alții, cu Manu Chao și Björk.
https://www.theguardian.com/music/2018/oct/05/le-trio-joubran-the-long-march-cd-review-palestinian-oud-trio-break-out
Un concert integral foarte recent de promovare:

 -Le Trio Joubran ~ The Long March, concert au Grand Sud, le 18 octobre 2018:
https://www.youtube.com/watch?v=wPRs_OJIEhA

           Quebra Cabeça





Alte noutăți, telegrafic:

* Elvis Costello & The Imposters – Look Now -Deluxe Edition- (2018)
* Eric Clapton – Happy Xmas (2018)

* Nazareth – Tattooed On My Brain (2018)

* St. Vincent (Anne Erin Clark) – MassEducation (2018)

* Doyle Bramhall II (voc, gtr) – Shades (2018)...."blues rock"
* The Marcus King Band – Carolina Confessions (2018)...."blues rock"
    - The Marcus King Band – Soul Insight (2014)
* Matt Costa – Santa Rosa Fangs: Novella Edition (2018)...."'60s folk, the British Invasion, '70s AM pop & '80s college rock"
* Domenique Dumont – Miniatures de Auto Rhythm (2018)...."abstract synth-pop, dub"

* Nathan Bowles (banjo & voc) – Plainly Mistaken (2018)...."folk, world"

* Marie Davidson – Working Class Woman (2018)...."synth-pop, techno"

* Rabit (Eric Burton) – Life After Death (2018)...."DJ Screw meets Hiroshi Yoshimura meets Alejandro Jodorowsky" in a Coil and Skinny Puppy's style"
* Peel Dream Magazine (Joe Stevens) – Modern Meta Physic (2018)...."psych/post-punk/experimental trio"

* Mythic Sunship (Denmark) – Another Shape of Psychedelic Music -2 X LP- (2018)...."cosmic krautrock, stoner, doom, heavy psych, afrobeat, modal jazz"

* Datashock (Germany) – Kräuter der Provinz -2 LP/CD- (2018)...."Neo-Hippie-Spook-Folk", "free-folk-informed update on Amon Düül"

* Death Valley Girls – Darkness Rains (2018)...."garage rock"
* Black Peaks – All That Divides (2018)...."UK alternative rock"
* Trrmà (Giovanni Todisco: perc & Giuseppe Candiano: synths) – Trrmà (S/T) (2018)...."math rock, electronic, experimental, industrial"

* We Are the City (Canada) – At Night (2018)...."prog rock"
* 3RDegree – Ones & Zeros, Vol.0 (2018)...."prog rock"
  ....continuarea lui 3RDegree – Ones & Zeros, Vol.1 (2015)

* Eli Keszler – Stadium (2018)....."electronic"
* Foodman (Takahide Higuchi) – Aru Otoko No Densetsu (2018)....."electronic"
* Laraaji • Arji OceAnanda • Dallas Acid – Arrive Without Leaving (2018)....."ambient, electronic, prog-rock"

* Unicorn – Laughing Up Your Sleeve (rec 1973-74, rel 2018)...."folk-rock"