16) Manfred Mann's Chapter Three (vol. 1 & 2), cel mai elaborat ”capitol” M.M.

Manfred Mann (născut Manfred Sepse Lubowitz) cântase ca pianist de jazz în câteva cluburi din orașul său natal Johannesburg, dar pentru că se opune cu putere sistemului apartheid din Africa de Sud  în 1961 la doar 21 de ani se mută în Anglia unde începe să scrie pentru "Jazz News" sub pseudonimul Manfred Manne (după bateristul american de jazz Shelly Manne), care avea să fie curând scurtat la Manfred Mann. Etapele sale cu trupele ”Manfred Mann” (1962-1969, cu faza incipientă ”The Mann-Hugg Blues Brothers”), ”Manfred Mann's Earth Band” (după 1971) plus cele 2 albume solo din lunga sa carieră de claviaturist și lider de grup, constituie perioade cunoscute și tratate -mai mult sau mai puțin și în Ro- de mass media tipărită și virtuală.
”Chapter Three” este însă un capitol aparte mai puțin cunoscut, meteoric la scara întregii sale cariere...iar dacă s-ar fi numit ”Mike Hugg's Chapter Threee” ar fi fost cel puțin la fel de potrivit, având în vedere contribuția la proiect a co-liderului și deja partenerului său din prima etapă, Mike...Iar numărul este ”3” și nu ”2” pentru că Manfred Mann a contabilizat probabil și debutul său în grupul The Vikings (1959-1961) împreună cu prietenul din copilărie Saul Ozynski, cu 2 albume realizate de cel care contează acum -după cum ne spun enciclopediile- ca ”primul grup de rock 'n' roll sud-african” (!).
Dar cum aminteam deja, ”hugs”/îmbrățișări merită în aceeași măsură și...Mike (Michael John) Hugg, muzician complex cu atribuții variate în The Mann-Hugg Blues Brothers și ”Manfred Mann” (tobe, vibrafon, voce, claviaturi, compoziție), Manfred Mann's Chapter Threee (pian electric și lider vocals, principal compozitor)...și cu câteva realizări personale pe care le veți găsi la finalul postării.
Stilistic față de anii '60 ”Capitolul III” vine ca o surpriză contrastând flagrant cu pop-ul săltăreț al hiturilor Manfred Mann ”Do Wah Diddy Diddy”, ”Sha La La”, ”Pretty Flamingo” sau ”Mighty Quinn”...
Un ”experimental jazz rock band” -așa cum grupul a fost etichetat- cu piese elaborate ce mustesc de învățăturile lui John Coltrane și Miles Davis, ritmuri funky, secție de suflători de tip big-band, solouri free-jazz ca la maeștrii Ornette Coleman și Albert Ayler...lirica și atmosfera apăsătoare ”voodoo” împrumutând de la Dr. John (aka Mac Rebennak). Desigur că la acel moment atonalități și pachete de suflători în arealul jazz-rockului american expuneau deja trupe ca The Mothers of Invention, Blood, Sweat & Tears sau Chicago (Transit Authority)...dar se pot face conexiuni interesante și cu scena muzicală de dincoace de ocean de unde cuplul creativ Mann/Hugg se putea inspira: de exemplu de la ași ai blues-ului și rhythm & bluesului britanic precum  John Mayall, Cyril Davies, Alexis Korner sau mai ales -având în vedere crescuta pondere improvizatorică- de la cel considerat părintele subevaluat al R' n' B-ului britanic, organistul clasic Graham Bond (1937 – 1974)...Acolo unde în formula sa Organisation s-au rodat celebrități ca John McLaughlin, Jack Bruce, Ginger Baker și Dick Heckstall-Smith. Dacă focalizați exclusiv pe vocea lui Mike Hugg, găsim ușor similitudini declamativ-teatrale cu Graham Bond, întâlnite apoi și la Arthur Brown și Alice Cooper...Cu precizarea-excepție că ”The Crazy World of Arthur Brown” -trupa și totodată albumul de debut al lui A.B, un amalgam de rock & soul psihedelic și progresiv- apăruse anterior în vara lui 1968, ceea ce ar fi putut constitui o altă sursă de inspirație din țara de adopție.
Steve York (electric & acoustic bass) din formula de bază este și el un muzician cu experiență (apare pe multe albume Marianne Faithfull, Elkie Brooks, Joan Armatrading, Vinegar Joe, Dr. John "Sun, Moon & Herbs" (1971), East of Eden, Arthur Brown, etc...iar Bernie Living (alto saxophone) venea la rândul său  dintrun grup ”greu” din U.K., The Mike Westbrook Concert Band.
Craig Collinge este la tobe, Brian John Hugg (fratele lui Mike), doar invitat pe vol.1 va apare deja ca membru titular pe vol. 2 cu intervenții la chitară și voce, iar suflătorii invitați sunt de data aceasta mai numeroși:
Dave Brooks – tenor saxophone
Clive Stevens – soprano saxophone, tenor saxophone
Senny Corbet – trumpet
David Coxhill – baritone saxophone
Piesa lui Hugg "Happy Being Me", practic o suită care ocupă aproape în întregime fața B a LP-ului vol. 2, mi se pare cea mai reușită lucrare a ambelor volume, chintesența muzicală a ”Capitolului 3”.

Volume 1:
Side one:
"Travelling Lady" (Manfred Mann, Mike Hugg) – 5:48
"Snakeskin Garter" (Hugg) – 5:48
"Konekuf" (Mann) – 5:47
"Sometimes" (Hugg) – 2:37
"Devil Woman" (Hugg) – 5:24
Side two:
"Time" (Hugg) – 7:25
"One Way Glass" (Mann, Pete Thomas) – 3:33
"Mister, You're a Better Man Than I" (Mann, Hugg) – 5:10
"Ain't It Sad" (Hugg) – 1:57
"A Study in Inaccuracy" (Mann) – 4:05
"Where Am I Going" (Hugg) – 2:36

Volume Two:
Side one:
"Lady Ace" (Mike Hugg) – 7:58
"I Ain't Laughing" (M. Hugg) – 2:36
"Poor Sad Sue" (M. Hugg) – 5:54
"Jump Before You Think " (M. Hugg) – 4:52
"It's Good To Be Alive" (Manfred Mann) – 3:31
Side two:
"Happy Being Me" (M. Hugg) – 15:54
"Virginia" (Mann) – 4:52

     

(coperta vol. 1, versiunea americană)

Versiunile editate ulterior adaugă variante mono și alternative la câteva piese, totuși cel mai interesant material adițional este albumul nr.1 bine ascuns în box-setul de 4 CDuri Manfred Mann's Earth Band: ”Odds & Sods: Mis-takes & Out-takes” (2005), intitulat ”In The Beginning”, cu o variantă prescurtată la ”Happy Being Me”, dar și cu versiuni și 5 piese ”previously unreleased” (1969-1971) compuse pentru un ipotetic Chapter Three: ”Volume 3” care n-a mai fost să fie vreodată lansat...Ultimele 3 piese fac trecerea spre capitolul major al lui Manfred Mann numit ”Earth Band/ Grupul Pământului”.

CD 1  ”In The Beginning”

 1. Happy Being Me (1970)
 2. Travelling Lady (1969)
 3. Messin' Up The Land (previously unreleased version) (1970)
 4. Fish (previously unreleased) (1970)
 5. Turn You Away From My Door (previously unreleased) (1970)
 6. Ashes To The Wind (previously unreleased version) (1971)
 7. Ned Kelly (previously unreleased) (1971)
 8. Please Mrs Henry (previously unreleased version) (1971)
 9. Jump Sturdy (previously unreleased version) (1971)
10. Holly Holy (previously unreleased) (1971)
11. Tribute (1971)
12. Ain't No Crime (previously unreleased) (1971)
13. In The Beginning (1973)
14. Joybringer (1973)
15. Be Not Too Hard (1974)

Aștept cu mare curiozitate păreri de la eventuali cunoscători despre faza de debut a lui Manfred Mann pe care n-o cunosc, cea cu The Vikings (1959-1961)...și despre albumul PDB ”Behind the Smile”.
Recomandări și referințe:
Mike Hugg:
* Albume solo: ”Somewhere” (1972)/ ”Stress & Strain” (1973)/ ”Neon Dreams” (as ”Hug”) (1975)
* The Manfreds (Earth Band fără Manfred)
* PBD (Jazz Trio): ”Behind the Smile” (2005)...cu un extras video ”Paradigm Shift”, aici:
http://www.pbdtrio.com/thevideo.htm

Graham Bond Organisation: ”There's a Bond Between Us” (1965)
Graham Bond: ”Holy Magick” (1970)

 Harry Shapiro's biography of Graham Bond "The Mighty Shadow" & British music scene of the 60's & 70's)