”Aș fi pariat și ultimul bănuț că Christine McVie nu se va întoarce în trupă”, zice surprinsă și Stevie Nicks. Și totuși...Christine pare să fi uitat că ”never say never” e o expresie de origine anglo-saxonă get-beget și pentru prima dată după 16 ani a făcut ca Fleetwood Mac să fie în aceeași garnitură ca pe legendarul ”multi-million seller” ”Rumours” (peste 45 milioane de copii, al 4-lea cel-mai-bine-vândut din toate timpurile)....iar hituri majore precum ”Don't Stop” și ”Never Going Back Again” să capete acum noi sensuri. Christine părăsise trupa în 1998, dar sporadic se alăturase vechilor colegi, anul trecut chiar pe durata întreagă a ultimelor 2 spectacole de pe London O2 Arena din turneul ”Fleetwood Mac Live”. “Our songbird has returned” sunt acum cuvintele aceluiași lider, aluzie la ”Songbird”, una dintre baladele compusă de și cântată de Christine.
Lindsey Buckingham - lead guitar, rhythm guitar, vocals
Stevie Nicks - vocals, tambourine
Christine McVie - vocals, keyboards
John McVie - bass guitar
Mick Fleetwood - drums, percussion
Turneul actual din intervalul octombrie-decembrie are loc doar în Canada și Statele Unite în circumstanțele cu bune și cu rele ale pregătirii unui nou album de studio și, pe de altă parte, urmând diagnosticării cu cancer a basistului John, din cauza tratamentului căruia au fost anulate toamna trecută turneele din Australia și Noua Zeelandă. Tot la capitolul ”rele” ar fi cele 3 decese relativ recente: basistul formulei originare din 1967, Bob Brunning (la 68 ani, pe 18 oct. 2011), fostul chitarist Bob Weston (64 ani, pe 3 ian. 2012) și fostul vocalist & chitarist Bob Welsh (66 ani, pe 7 iunie 2012), ultimul foarte important în acea fază tranzitorie (1971–74) între Fleetwood Mac-ul blues-istic marca Peter Green și cea a formulei/fazei a 3-a ”mainstream-pop” de după 1974. Chiar dacă mai puțin agreat de puriștii fazei 1, ”noul” Mac în care principalul compozitor devenea chitaristul Lindsey Buckingham este cel care a dobândit un succes ale cărui reverberații se aud până azi. Și când ne gândim că a fost...o pură întâmplare faptul că Lindsey se afla în aceeași zi acolo lucrând la niste ”demos” în Sound City Studios din L.A. unde cuplul Buckingham (&) Nicks pregătea sub tutela ”părintelui fondator” Mick, albumul lor eponim de debut din 1973...Lui Mick i-a plăcut ce a auzit de la Lindsey și pentru că la capitolul chitariști avusese mereu probleme cu plecări și veniri și iar dezertări -un ”du-te/vino” aproape continuu-, îi propune un post de titular pe care Lindsey îl acceptă dar îl condiționează cu includerea și a partenerei și perechii sale Stephanie "Stevie" Nicks. ”Agreed” zice Mick, așa încât premizele albumului ”Fleetwood Mac” (Reprise, 1975) erau îndeplinite...Adică preambulul fulminantului LP ”Rumours” al căriu succes s-a clădit -oare câtă lume știe despre asta?- exact pe inspirația din experiențele personale și emoțiile negative ale despărțirilor: divorțul cuplului John și Christine McVie, respectiv cel al lui Mick Fleetwood de prima sa soție Jenny...și sfârșitul perioade romantice în cazul idilei Buckingham-Nicks....cu tot arsenalul însoțitor, alcoolul și drogurile aferente consumate de ”participanți”, tipice în mediul artistic al perioadei acestor ”turnmoils” emoționale, plus presiunea din partea anturajului avid de bani de a realiza cît mai rapid un ”follow-up” cel puțin pe măsura anteriorului album (neaoșul proverb ”a bate fierul cât e cald” a fost mereu un ”oblige” în industria muzicală, mai ales la casele majore!). Superba ”Chain” care deschidea fața B a LPului, remarcată și de Radu Teodor la ”Metronomul” Europei Libere, sintetiza minunat ca întrun adevărat imn rock, toate alianțele și despărțirile, reverberând în conștiințele unor milioane de cupluri...Atât de multe exemplare din ”Rumours” s-au vândut în U.S., încât se zice că LPul/CDul sau caseta cu albumul erau tot atât de întâlnite în casele americanilor precum produsele casnice ale cunoscutei firme General Electric (!).
Am plătit cred eu tribut suficient acestui ”smash hit album” în anii de radio din FM-ul timișorean la Europa Nova, Radio Analog, Radio Vest/West City Radio și Radio Campus, încercînd să echilibrez ”balanța” cu ex-colegii și prin extrase din Fleetwood Mac ”faza” 1 și 2, iar din cea atât de ”radio friendly” care a urmat, prin piese și de pe celelalte albume dinainte și de după ”Zvonuri”. Îmi amintesc cu câtă meticulozitate urmărea și prezenta după-amiaza Ofelia Semenescu la Radio Analog ceea ce se întâmpla prin 2002-2003 la împlinirea a 25 de ani de la lansarea lui ”Rumours”, cu reunirea F.M., turneul și tot ”tacâmul” aferent, plus despre proiectele solo...iar eu seara ”punctam” mai mult de pe ”Tusk”, 2 LPul din 1979 care este întâmplător sau nu și albumul favorit al fondatorului....Și cum postările acestui blog focalizează în general pe câte un album, considerați-l pe acesta drept titular. S-a vorbit mult despre ”experimentalismul” introdus de Buckingham (nu stilistic muzical, doar prin tehnicile de producție influențate de ”punk”-ul și ”new-wave”-ul britanic la mare modă în 1979 chiar și peste ocean), de costurile excesive -peste 1 milion de dolari, cel mai scump ca producție de până atunci !- sau că albumul ar fi inegal pe durata de aproape 75 minute. Cu toată severitatea unei selecții între piese și cotări, eliminând teoretic -să zicem- circa jumătate din material, dorit prea asemănător cu piesele-hituri de pe ”Rumours”...tot ne rămâne destul pentru un album simplu LP bun sau foarte bun. În plus a fost și nedreptățit de boșii de la Warner Bros. care l-au considerat un recul, dacă nu chiar aproape un eșec, comparativ cu vânzările de la ”Rumours”.
Apare la "additional personnel" necreditat la chitară în piesa "Brown Eyes" și Peter Green, iar versiunea remasterizată din 2004 include un CD 2 bonus de 78 minute cu "various demos, outtakes and alternate versions" printre care balada "Sara" cu o durată acum de aproape 9 min.
Despre concertul ”On with the Show” ne-a relatat telefonic impresiile ”la cald” azi dimineață direct din Chicago fidela ascultătoare Ada la ”Casa soarelui răsare”, emisiunea interactivă de weekend a lui Stelian Grigorescu de la West City Radio pe frecvența 88,8 MHz. Printre altele, respectiva remarca prestațiile celor 2 doamne, forma bună arătată la 71 de ani la voce și la clape de revenita veterană Christine și solourile remarcabile ale lui Lindsey, chitarist inclus de unele poll-uri în Top 100 (mai multe albume Fleetwood Mac au fost în fază incipientă -zice Wikipedia- de fapt proiecte solo ale sale).
O cronică a concertului găsiți și aici:
”http://www.theguardian.com/music/2014/oct/01/fleetwood-mac-christine-mcvie-back-stevie-nicks-tour-review”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu