Spectaculoasa trupă americană J. Geils Band, în elită rockului mai ales în ceea ce privește prestațiile ”live”, este un caz interesant în istoria genului: deși poartă numele chitaristului J. (John) Geils, ponderea corzilor în ”economia” sunetului trupei e depășită de cel puțin alte 3 instrumente...așa încât n-ar fi fost deloc impropriu dacă acest ”party band” format în 1967 - cu denumirile inițiale ”Snoopy and the Sopwith Camels” și ”J. Geils Blues Band”- s-ar fi numit Peter Wolf Band, Seth Justman Band sau Magic Dick Band, după numele vocalistului principal, al claviaturistului, respectiv al muzicuțistului Richard Salwitz poreclit ”Magic Dick”. Cu-atât mai mult cu cât primii 2 au fost principalii compozitori ai pieselor din intervalul de existență neintreruptă 1967-1985...iar cel de-al 3-lea a constituit elementul insolit care a atras cel mai mult atenția prin felul cum a impus muzicuța ca instrument principal, Magic Dick fiind considerat de-atunci "un pionier în sunet și stil pentru muzicuță în rock”. Startul a fost destul de bun, din moment ce prin 1971 cu doar 2 albume de studio la activ era preferata dintre trupele ”locale” a celor din The Allman Brothers Band cu care au cântat ”live” la celebra sală Fillmore East/New York. Sigur că putem să facem și alte analogii, de ex. cu Climax Blues Band asemănători stilistic și care deasemenea au prescurtat denumirea renunțând la ”Chicago”-ul inserat inițial...dar n-o să mai insist pentru că infos-uri despre trupă găsiți în multe surse, Wikipedia de exemplu aducând cronologia până recent la disputa juridică între fondatorul chitarist și ”conspirația” foștilor colegi contra sa în dreptul de folosire al numelui ”J. Geils Band”: ”same old (sad) story”...
Dincolo de sporadicele reuniri și proiecte solo și colaborări rămâne perioada aceea compactă de circa 18 ani de Blues Rock cu influențe Rhythm & Blues și boogie-woogie, cu o tușă ponderată de New Wave în anii '80...Între care stiluri se înscrie și acest al 10-lea album al trupei rezidente în Boston dar cu o a 2-a casă în Detroit unde au avut atât de mare succes și impact încât acolo sunt înregistrate albumele lor ”live” principale.
"I Could Hurt You" deschide foarte tipic...”rolling stones-que” albumul (și celebrii rockeri britanici nu se resimt doar aici), asupra căruia și-a pus o amprentă aparte producătorul nou apărut Joe Wissert (Earth, Wind & Fire, Boz Scaggs, etc) care, odată cu această resetare contractuală prin trecerea trupei de la Atlantic la EMI Records a dorit o cristalizare a atacului orgă/muzicuță, o flexibilizate a compoziției și o simplificare a aranjamentelor. La jumătatea albumului ne întâmpină prima baladă, superba ”Teresa”, iar cealaltă apare spre final, ”I Don't Hang Around Much Anymore”. Câteva piese ("One Last Kiss”, "Just Can't Stop Me", chiar piesa-titlu) anticipează ”drive”-ul perioadei 1980-81 a lui ”Freeze Frame”, cel mai mare succes comercial al trupei.
Track listing:
"I Could Hurt You" – 3:53
"One Last Kiss" – 4:19
"Take It Back" – 3:18
"Sanctuary" – 3:50
"Teresa" – 3:46
"Wild Man" – 5:22
"I Can't Believe You" – 4:11
"I Don't Hang Around Much Anymore" – 4:37
"Jus' Can't Stop Me" – 3:36
- All songs written by Seth Justman and Peter Wolf-
Bonus Tracks (taken from the 1982 live album ”Showtime!”):
"I Do" (Live) (Melvin Mason, Johnny Paden, Frank Paden, Jesse Smith, Willie Stephenson) - 3:22
"Land of a Thousand Dances" (Live) (Chris Kenner) - 3:27
Personnel:
Stephen Bladd - drums, vocals
J. Geils - guitar
Seth Justman - keyboard, vocals
Danny Klein - bass
Magic Dick - harmonica, trumpet
Peter Wolf - vocals
Additional personnel:
Arno Hecht - horn
Producers: Seth Justman, Joseph Wissert
Recorded Longview Farms, North Brookfield, Massachusetts
Record Plant Studios, New York City
Released November 1978
Cele câteva casete audio cu albume J. Geils Band le aveam ani de zile puse în vecinătatea unor muzici cu Supertramp, Blue Oyster Cult și Climax Blues Band, nu prea îmi dau bine seama de ce...ceva sau cineva m-a condus la asta, poate doar și simplul fapt că-s trupe americane descoperite în aceeași perioadă.
La ”Recomandări” aș pune:
* "Live" Full House (live) (1972)
* ”Bloodshot” (1973)
* ”Love Stinks” (1980)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu