Nume de cod: Michael Quartermain

"Crossing The Line / Trecând linia"

”Când ești la strâmtoare, există încă o șansă
Privește atent și totul poate reîncepe
Viața ta se poate restarta
Dacă treci linia prin poartă...ce-ar fi de spus?
Demonul îți taie respirația
Dar ascultă-ți inima, nu-ți fie frică
Trecând înapoi prin timp...

Întoarce-te pe scara șerpuită
Dincolo de ușa ce nu mai există
Ai ajuns nu știi unde
Trecând înapoi prin timp
Ai mers pe-un drum îngust
Pe care năluca a abandonat
Poți prinde firul timpului
Dacă treci linia...

Împlinește-ți un vis
Posibilităţi care nu sunt ce par a fi
Respinge-le...și orice altă alegere te va elibera
Dacă treci linia...”

Nu vi se pare că ”The Line/Linia” acestei poezii are încărcătura plină de sensuri a metaforei lui ”The Doors/Ușile” inconfundabilului Jim Morrison & comp? Mie așa mi s-a părut și pentru că și muzica acestei balade a rămas fixată din 1976 ca una dintre preferatele mele în ceea ce-l privește pe Steve Winwood, am pornit pe urmele descifrării apariției ei. Numele Michael Quartermain nu-mi spunea inițial nimic. L-am descoperit recent ca factor comun al următoarelor albume în ordine cronologică:
* Stomu Yamash'ta: ”Go” (1976)
* Stomu Yamash'ta, Steve Winwood, Michael Shrieve, Klaus Schultze, Al Di Meola: ”Go: Live from Paris” -2 LP- (1976)
* Stomu Yamash'ta: ”Go Too” (1977)
* Ange: ”Par les Fils de Mandrin” (1977)
* Bernard Szajner / Zed: ”Some Deaths Take Forever” (1980, Remaster 2009)

Cum albumele percuționistului japonez sunt cel mai bine apreciate din toată discografia sa iar al 5-lea album al francezilor Ange (”Înger”) are și el referințe de la moderate spre foarte bune cam peste tot în recenziile din media muzicală, mi-am zis: ”ia pune-te tu Victore pe reascultat trilogia lui Stomu Yamash'ta (scris frecvent mai simplu și ”Yamashta”) și albumul Ange pentru că merită, mai completează pe la discografii lor cu ce nu cunoști, cercetează apoi cine-i respectivul M.Q. și ce-a făcut el pe-acolo și caută și albumul electronistului francez Bernard Szajner de care nu știi pe moment nimic”.
Care va-să-zică omul nostru ar fi fost semnatar de ”lyrics” cu japonezul, după informațiile de pe coperți, ba chiar ”composer” alături de titular cum ne zice site-ul AllMusic (Guide) la majoritatea pieselor, contribuție consistentă repetată și pentru albumul Ange, M.Q. apărând în dreptul tuturor titlurilor ca și (co)”writer” -e drept, doar pe reeditarea casei Musea din 2003, acolo unde e omis însă în lista de la ”Credits” (?!) - iar la ultimele 2 piese apare în plus creditat și cu ”vocals” (07- ”Atlantis les Geants de la 3e Lune” și, respectiv 08- ”Hymne a la Vie”).
”http://www.discogs.com/Ange-By-The-Sons-Of-Mandrin/release/2485809”

Trecând la francezul Bernard Szajner & Zed, îi mai putem auzi vocea, mai exact -”chant, sur ressurector, textes”- și în cea mai lungă piesă B1.”Ressurector”, iar la 2 dintre cele 3 piese la care mai contribuie pe același album electronic experimental ”Some Deaths Take Forever”, prima și ultima încadrând albumul, respectiv pe 01.”Welcome To Death Row” și pe 07.”A Kind Of Freedom”, Michael Quartermain e autor al textelor celor 2 piese reproduse pe ”back cover” ca suport al dedicării albumului de către toată echipa Zed condusă de puțin cunoscutul Bernard Szajner organizației Amnesty International” (vocea în aceste piese e însă a lui Klaus Blasquiz, invitat din trupa Magma). La ambii contributori vocali când spun ”vocals/voce”, așteptați-vă de fapt mai mult la vocalize, la acel gen de pasaje cu intervenții ca la Gong sau Magma tipice muzicii recent dispărutului Daevid Allen, respectiv albumelor stil ”Prog-Rock/Zeuhl/R.I.O”.
Cum din alte surse (www.rateyourmusic.com, www.progsor.com, etc) nu numai că n-am mai aflat prea multe detalii ajutătoare dar am întâlnit chiar și informații contradictorii, să dăm credit celor de la Discogs care l-au mai detectat pe Michael Quartermain ca autor de versuri la 2 piese de pe ”Kathak” -albumul lui Trilok Gurtu/The Glimpse (1998)- și contribuind cu ”instruments & performance” pentru trupa Pinkwind la albumul ”Festival Of The Sun” (1995) pe care nu l-am găsit nicicum, deci nu-l cunosc.
Mai mult intuitiv decât bazat pe surse certe credibile, sunt de părere că acest poet-muzician a înglobat în ”writing & arrangement”-ul celor 5 albume din startul postării, fără a fi titular, și o parte componistică efectiv muzicală.
P.S.: Al Di Meola e în actualitate cu un nou album -”Elysium” (inakustik Label Group, 2015- motiv în plus și o încântare să-i reascult și mai atent pasajele consistente, solourile chitaristice cu care a participat la cele 3 albume ale lui Stomu Yamash'ta studio & live în cea mai prolifică și inspirată fază a carierei sale post-Return To Forever.