Metaforic, e vorba de un „zbor” artistic prolific a unui artist prea puțin cunoscut care a traversat decadele anilor '60, '70 și '80 printre pionierii Beat (faza „British Boom Invasion”), trecând prin mai toate subgenurile în „trend” ale perioadei: Glam Rock, Psychedelic Pop, Melodic Soft, Hard și Prog Rock, cu scurte stagii în Ska și New Wave. O descoperire recentă de-a mea datorată amicului Horațiu Cădariu din Satu Mare, mai atent ca mine la ce se ascundea de fapt în spatele debutului lui Patrick Moraz/Mainhorse. Oricum, mai nimic din ceea ce veți afla mai jos despre albumului principal al postării și chiar despre artizanul său nu era cunoscut înainte de anii 2006-2007 (!)
E vorba de un muzician cu originile familiei ex-yugoslave așa cum îl trădează și numele și care s-a făcut cunoscut la mijlocul anilor '60 la Birmingham/UK, după o scurtă apariție la orgă în Johnny Kidd & The Pirates și cu cea mai valoroasă contribuție muzicală a sa devenită cunoscută, cum spuneam, abia la 37-38 de ani (!) de la înregistrările originale din Elveția în anii 1969-1970 unde respectivul ajungea surmenat după eforturile de circa 4 ani, cu cântări de 5 ore pe noapte 7 zile din 7 la clape în trupa Pieces Of Mind în Germania, respectiv în U.K. la Birmingham ca organist cu The World of Oz -„Oz” fiind porecla liderului vocalist/chitarist Christopher Robin Evans (numele real: Trevor Beacham). În „țara cantoanelor” îl regăsim ca nou ales al claviaturistului Patrick Moraz la voce pentru formula sa elvețiană, pe sus-numitul David Kubinec -poreclit la rândul său „Kubie” mai mult ca sigur pentru o pronunție mai ușoară și care să evite totodată greșeala lui [„kubinek”] în loc de corectul conform regulilor slavone [„kubineț”], mai ales după succesul „million seller” pe single al piesei sale „The Muffin Man” cu Oz. Planurile erau frumoase, doar că, în condițiile de supraefort amintite înainte la un moment dat omul face un infarct și se trezește, fără să știe cum a ajuns acolo (?!) întrun spital din Geneva. Mai târziu se află că atacul de inimă a avut loc la vila unde era găzduit de milionarul olandez Sam Miesegaes, cel care după un repaus de 2 săptămâni al convalescentului eliberat cu mari interdicții din partea medicilor, îi plătește acestuia aflat în imposibilitatea de a-și relua locul în trupă și finaliza discul, avionul până în Anglia. E vorba de același olandez bogat care ulterior va finanța consistent perioada de început a carierei trupei Supertramp...iar legat de întoarcerea în Anglia a lui David, probabil e vorba (și) de zborul fortuit sugerat de avionul pictat de pe coperta albumului care mi-a inspirat și titlul postării.
Episodul în sine al recrutării lui David după un anunț dat de Moraz în revista Melody Maker, după ce a închiriat pentru 2 zile un studio, e unul de poveste: la tobe e ales simplu în prima zi Bryson Graham (17 ani), dar a 2-a zi, pentru postul de vocalist, dintre mai mulți pretendenți, rămân în finală 2, omul nostru și J.W. Hodkinson, viitorul vocalist din grupul de jazz-rock IF („band” britanic de mare calibru și originalitate de care m-am ocupat într-una dintre primele postări de pe acest blog). Cum nu-i putea diferenția nicicum, Moraz le dă partitura de la piesa „Pale Sky” compusă deja și le cere să scrie fiecare versurile în max.10 minute. „Kubie” o face mai bine și foarte repede în mai puțin de 180 secunde (!) și astfel, este alesul. Tot el are ideea rebotezăriii trupei ca „Mainhorse Airline”, cu acceptul finanțatorului olandez, după ce inițial Patrick Moraz o numise Integral Aim. Dar în noua situație survenită cu unul dintre principalii factori plecat, înregistrările de studio rămân neprelucrate tehnic, fiind făcute pe un singur magnetofon Revox și folosindu-se un mixer fără mai multe intrări de microfoane, cu acea senzație rezultată de „live” care îl nemulțumește pe Moraz...Iar prin plecarea și a chitaristului francez Auguste De Antoni, liderul elvețian îi înlocuiește pe cei 2 cu unicul Peter Lockett (gtr & voc) schimbarea devenind și mai mare: inovativul proiect de Free Jazz, Rock Psihedelic și Fusion clasic, inițial gândit ca o punte-surpriză între Underground și Rock Progresiv al trupei care concertase deja în deschidere pentru Free, Humble Pie, Canned Heat sau Supertramp...se poate presupune, privind retrospectiv, că ar fi avut un alt impact cu un album de studio lansat cum se dorea inițial. Acesta va întârzia peste 1 an și când se întâmplă până la urmă, devene mult schimbat, rezultând în 1971 oficialul (Patrick Moraz's) „Mainhorse”, cu Moraz singur la „timonă” și cu contribuțiile lui „Kubie” -foarte consistente pe „Airline”- mult diminuate...„Calul principal” ajunge așadar întro formă contractată „neaeriană” , dar, fără a fi un material discografic de neglijat, apare fără o voce marcantă, versurile și informațiile sunt laconice, promovarea nu cea mai inspirată...în plus, lipsindu-i și o poveste consistentă în spate (booklet cu mai multe infos, poze, etc), n-are succes comercial și va rămâne în anale (și) ca album solo de debut Patrick Moraz cu recenzii mai degrabă modeste și moderate. Iar ca efect trupa se desființează nu mult timp după lansarea LP-ului, Moraz ajunge cum se cunoaște la Refugee, are albume solo superbe (mai ales primele 2) și vreo 15 ani va cânta apoi la clape în The Moody Blues.
David „Kubie" Kubinec se reface, pendulează între UK, Olanda, Germania și Yugoslavia și scoate albume în stilul Glam Pop-Rock cu The Rats (sau Kubie and The Rats) apoi în 1978 primul material solo cu un Hard Rock simplu și direct care nu „sparge gura târgului” deși se bucură de prezența unor Chris Spedding (chitară) și John Cale din Velvet Underground (producător). Dar îl gâștigă și mai mult ca fan pe Rick Davies din Supertramp, oricum impresionat „à la long” mai ales de compozitorul „Kubie" până într-atât încât în 1997 albumul Supertramp va avea un titlul identic cu cel de debut solo a lui D („K”) K: „Some Things Never Change”...
Site-ul american AllMusic (Guide) pare singura sursă care indică existența și a unui al 2-lea album solo, „Emotional Iron”, cu informații suspect de puține:
http://www.allmusic.com/album/release/emotional-iron-mr0003212070
Kubinec prin 1979 vine undeva în fosta Yugoslavie la fata sa Emily (unde mai fusese și prin 1971 ca D.J.), are prin 1981-82 o colaborare cu trupa Stijene (aport vizibil pe una dintre coperțile interioare la „The Geneva Tapes”...dar nespecificat de site-ul „www.discogs.com” la albumul din „Recomandări”) și rămâne mai mulți ani în zonă până la războiul fratricid sârbo-croat când se zvonește chiar că ar fi căzut victima unui schimb de focuri între beligeranți (!). Zvonul n-a fost vreodată confirmat, a mai fost încă unul cum că ar fi grav bolnav, cum scrie și pe „back cover”-ul de la „Geneva Tapes...:„ Cancer: All stop. 1992” (asta după capitolul „înregistrări în anii '80, fără management și fără noroc”). Fără nicio altă apariție de-a sa în public sau vreo lansare muzicală cu ceva nou înregistrat de atunci încoace, nici infirmarea acestor zvonuri nu s-a putut susține...Ceea ce este cert e însă că popularitatea sa a crescut progresiv, mai ales în Anglia și Germania unde se poate vorbi de o adevărată atracție de cult, odată cu reeditările albumelor pe CDs/LPs pe unde-a cântat, unele păstrate pe benzile sale personale (vezi mai jos recomadările). Pus la punct tehnic datorită noilor tehnologii în 2007 apare și „The Geneva Tapes 1969-1970”, cu contribuția echilibrată și complementară a ambilor creatori Kubinec și Moraz, fiind considerat nu doar net superior lui Patrick Moraz/„Mainhorse” ci chiar de nivelul unor mari albume ale stilului progresiv timpuriu, pe care pe multe le-a și precedat. Criticii au făcut asocieri de la piesă la piesă cu Small Faces, cu perioadele timpurii Deep Purple și Procol Harum...sau cu la fel de meteoricii americani Kaleidoscope, The Electric Prunes, The Amboy Dukes sau The Blues Magoos, posibil trupe cunoscute de David și furnizoare de inspirație cu ce aveau acestea deja lansat. Motive pentru care albumul a fost reeditat și ca LP pe format vinil odată cu „revival”-ul formatului analogic, de casa franceză Verne Records, anul trecut în 2014.
Un alt site americano-canadian, cel care scria de boala lui Kubinec, dă speranțe că s-ar putea să mai apară în curând și alte materiale recondiționate din ce-ar fi păstrat pe benzi artistul retras probabil din motive de sănătate:
http://www.gonzomultimedia.com/artists/6444/David%20Kubinec%20and%20Rats
În 2009 artistul dă un interviu reporterului de la Voiceprint via YouTube, ceea ce infirmă zvonurile pesimiste în legătură cu el, cel puțin până în acel moment:
https://www.youtube.com/watch?v=_kjFQlkxskg
Sunt lesne de sesizat diferențele de piese, variantele titlurilor comune și duratele diferite -dincolo de componențe- de pe cele 2 albume de comparat, mult mai detaliate la „noul”:
David Kubinec's „Mainhorse Airline”: „The Geneva Tapes 1969-1970” (CD Ork Records/UK, 2007)
1. Overture and Beginners 3:36
2. Blunt Needles 6:28
3. The Passing Years 3:28
4. Make It the Way You Are 5:01
5. Pale Sky 6:54
6. What the Government Can Do for You 4:26
7. The Daybreak of Eternity 4:11
8. Directions for Use 4:18
9. A Very Small Child 4:29
10. God Can Fix Anything 11:27
- Bass – Jean Ristori
- Drums – Bryson Graham
- Guitar – Auguste De Antoni
- Keyboards – Patrick Moraz
- Lead Vocals – David Kubinec
1. Introduction (5:04)
2. Passing Years (3:51)
3. Such A Beautiful Day (4:39)
4. Pale Sky (9:09)
5. Basia (5:27)
6. More Tea Vicar (10:11)
7. God (0:17)
- Patrick Moraz (keyboards)
- David Kubinec (vocals)
- Bryson Graham (drums)
- Jean Ristori (bass, cello)
- Auguste De Antoni (guitar)
Recomandări:
* The World of Oz (Christopher Robin Evans/real name: Trevor Beacham) - Self Titled (1969, Remastered 2006)....include "Muffin Man" (David Kubinec)
* Kubie and The Rats (Olanda/Germania) - Day of the Madman (1973)
* The Rats (UK) - First Long Player Record (1974)
* The Rats (UK) - Second Long Player Record (1974)
* David Kubinec - Some Things Never Change (1978)
* Stijene (Yugoslavia) - Jedanaest I Petnaest (1982)
* Patrick Moraz - The Story of ”I” (1976)
* Patrick Moraz - Out in the Sun (1977)
