„A Beautiful Vision In Science Forgotten” (O minunată viziune în știința uitată) e doar unul dintre titlurile emblematice pentru stil și mesaj, 6 pe LP + încă 4 bonusuri pe CD pentru cele peste 77 minute ale „Odiseei spațiale” rock +...care prin prezența și implicarea unor somități ca bateristul Billy Cobham devine parcă de la sine și una „Fusion”. Sunt toate premizele, cum citim deja în cronici, ca acest album mai eclectic stilistic să depășească impactul atins de anterioara sa „capodoperă intergalactică”, cum numea un jurnalist albumul „Space Gypsy” (Cleopatra, 2013).
Îl adăugăm la colecție lângă recenta colaborare Space Invaders & Nik Turner Playing „The.Sonic.Noise.Opera” (Nasoni Records, 2014) și alături de mai vechile sale albume solo „Sphynx” (Cleopatra, 1993) și „Prophets Of Time” (Cleopatra, 1994)...și nu-l punem departe nici de albume ca ritualisticul The Crazy World of Arthur Brown: „Zim Zam Zim” (2014) sau de materiale cu regretatul Daevid „Divided” Allen. „Frontman”-ul „guru” din Gong ne-a părăsit relativ recent pe 13 martie și deși extinsa sa „familie” multi-ramificată va depăși momentul greu și îi va continua opera, ceva nu va mai fi la fel...Cu-atât mai mult așadar, să ne bucurăm de astfel de muzici ale celor încă în viață și activi precum acest nou opus a lui Nik Turner & comp,, ocazie nimerită să revizuim și alte albume, dintre cele numite deja sau din perioada de vârf cu Hawkwind, originale sau reeditate, epicele și clasicele „Space Ritual” (1973), „Hall of the Mountain Grill” (1974) sau „Quark, Strangeness and Charm” (1977).
P.S.:
Nik Turner's Fantastic Allstars: „Kubanno Kickasso” (2003) de care am dat recent este ceva cu totul neașteptat dar de fapt exact ce sugerează titlul, o evadare totală față de „space rock”-ul său psihedelic...aproape 75 minute de muzică bogat orchestrată în arealul latino-afro-cubanez, una foarte „jazzy”, cu ska/reggae, rhythm & blues, funk și tot ceea ce-i mai trebuie unui album ritmic alert și dansat. Tratament de care nu scapă nici standarde cunoscute de „fusion” sau bop, excepție făcând „Cantaloupe Island” și „Watermelon Man”, apriori adaptabile noului context, cel mai „citat” autor fiind -ați ghicit!- Herbie Hancock. Foarte puține referințe la acest disc, dar căutările m-au condus spre un amplu interviu acordat când albumul era de actualitate de N.T. unui jurnalist finlandez, în luna ianuarie 2000, unde „capricornul” Nik face practic o istorie autobiografică cât și a grupului Hawkwind, cu toate interferențele muzicale asociate, sfatul său final către fani fiind acesta (ușor de înțeles în engleză):
„Yeah, buy my records! Hahahaha! Learn to play a musical instrument, get a band together, spread the spiritual, healing force of music”. Interviul în întregime, aici:
http://www.aural-innovations.com/issues/issue12/nik01.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu