Pornesc postarea asta cu intenții, să le numesc...reparatorii, de la titlul unuia dintre albumele solo ale vocalistului chitarist britanic asociat acum stilistic și prin calitățile vocale unor nume de calibru ca Paul Rodgers, Chris Farlowe sau Georgie Fame, toți 3 veterani și adevărate legende vii pentru inovațiile petrecute în rhythm & blues-ul. rockul și jazzul anilor '60-'70 din UK și nu numai....dar un muzician despre care cu o lună în urmă nici nu auzisem (!?), chiar dacă-i citisem poate numele pe undeva prin listele de personal ale unor albume de la casa Island Records, probabil poate chiar pe CDul „The Alan Bown Set” existent odată în arhiva fostului Radio Analog (1999-2005). Și mă refer la un nume activ pe scena muzicală de exact 50 de ani, deci din 1966, Roden fiind născut în 1947 întrun orășel din comitatul Worchestershire prin centrul Angliei.
Debutul său a avut loc în grupul trompetistului Alan Bown deja amintit unde îi auzim vocea pe primele 2 albume de studio și pe unul „live”, compilația „Emergency 999” sintetizând întreaga perioadă cât a activat în această trupă și care se va sfârși odată cu înlocuirea sa cu cunoscutul și regretatul rocker Robert Palmer (1949-2003) care va reînregistra părțile vocale inițial făcute cu Roden pentru albumul „The Alan Bown” (Deram, 1969) (ironia va face că și lui Palmer nu peste mult timp i se aplică același „tratament” de către succesorul la microfonul pentru voce, Gordon Neville, cel care va fi folosit oficial pentru albumele ulterioare „Listen” și „Streching Out”....)
Jess era prin 1970 deja ocupat cu Bronco, grup mai tradiționalist orientat spre country-rock cu 2 albume principale de studio, dar pleacă și de acolo după un accident de motocicletă în care sunt răniți câțiva din membrii trupei (nu și cel mai cunoscut, chitaristul Robbie Blunt, ulterior în Robert Plant Band) după care urmează faza cu Butts Band în care, după audiții la care au mai concurat Howard Werth (din interesantul grup Audience) și chiar Kevin Coyne (din Siren), el e preferat și unde va face echipă cu cunoscuții John Densmore și Robbie Krieger din The Doors....dar numai pentru auto-intitulatul album de debut din 1974 cu o formulă mixtă US/UK, pentru că la cel de-al 2-lea cei 2 fondatori ex-The Doors se întorc de la Londra în California și recrutează un grup exclusiv american (Butts Band, mai trebuie spus în subsidiar, urma cronologic celor 2 albume, altfel foarte consistente muzical, scoase de The Doors după dispariția carismaticului frontman Jim Morrison...dar fanii și mai ales „fanele” erau încă prea afectate emoțional de absența idolului lor și n-au prea cumpărat cele 2 LPuri, „Other Voices” și „Full Circle”).
Și ajungem în fine la propriile sale formule și albume, cel mai bine ascunse în analele rockului din lipsa succesului comercial, LPuri cu un tiraj mic ale unui artist rămas în umbra unui anturaj select în care s-a aflat sporadic pe lângă membrii din Free, Traffic, The Who, Mott the Hoople, Keef Hartley Band, muzicieni de studio americani ai scenei din New Orleans, etc....La fel de valabilă a fost și reciproca, apropos de cine era lângă cine...dar asta a fost cruda soartă și în alte cazuri de așa-numiți „muzicieni ai muzicienilor” fără norocul și conjunctura „alinierii planetelor”, metaforic vorbind, care să le dea șansele unor audiențe mai largi. Că aceste albume meritau o soartă mai bună o dovedește și lista colaborărilor lui J.R. -uneori cu apariții nu doar pe câte-o piesă ci pe câte un album întreg!- din care au făcut parte pe lângă cei amintiți și Carol Grimes, Stomu Yamashta, Sandy Denny, Grace Jones, Peter Green...
(vezi „Selected Discography” și mai ales secțiunea „Other Collabotations” din biografia sa, aici: https://en.wikipedia.org/wiki/Jess_Roden)
Site-ul său personal punctează și perioadele incipiente cu The Shakes/The Shakedown Sound și oferă.printre altele, detalii despre anturajul muzicienilor grupați în jurul studioului Basing Street din Londra și despre colaborarea sa cu producătorul american Doc Pomus.
http://www.jessroden.com/who-s-who.html
M-am limitat aici la anii '60 și '70, cele câteva încercări din decadele ulterioare de ieșire la suprafață cu The Rivits, Seven Windows (cu americanii Eliott Randall, Mark Egan), The Humans (botezată așa de Jim Capaldi), rarele concerte cu SAS Band -incluzându-i pe Roy Wood, Brian May, Roger Taylor și Paul Young (!)- compilațiile sau palidele reformări de garnituri neschimbând fondul problemei unui vocalist pe nedrept ascuns sau subevaluat și care la un moment dat s-a convertit 'volens nolens' în artist vizual grafician...Excepția ar fi venit poate de la o recentă și amplă compilație de 6 CDuri „The Jess Roden Anthology” (Hidden Masters, 2013 ) spicuind 94 din cele peste 800 de piese în total înregistrate în cariera sa, cu mai mult de jumătate neauzite înainte și cu majoritatea digitalizate pentru prima dată. Am însă îndoieli în privința reușitei, odată pentru marea întârziere care găsește o piață muzicală dominată pe de cu totul alte gusturi la tinerele generații...iar pe de altă parte aceeași Wikipedia ne specifică faptul că tirajul primei ediții a fost de numai 950 copii, ceea ce pentru globalizata industrie muzicală pan-continentală este un număr infim....
* Alan Bown Set (!) - ”Emergency 999” (2002)
* Bronco - ”Country Home / Ace of Sunlight” (1971)...2 LPs on 1 CD
* Bronco - ”Smoking Mixture” (1973) (compilație)
* Butts Band (ex-The Doors + Jess Roden) - ”The Butts Band” (1974)
* Butts Band (ex-The Doors) - ”Hear and Now” (1975)....fără Jess Roden.
* Jess Roden - ”Jess Roden” (1974)
* Jess Roden - ”The Player Not the Game” (1977)
* Jess Roden Band - ”Keep Your Hat On” (1976)...aluzie opozită la cunoscută ”You Can Leave Your Hat On”, cover-ul după Joe Cocker care deschide albumul.
* Jess Roden Band - ”Play It Dirty, Play It Class” (1976)
* Jess Roden Band - ”Stonechaser” (1980)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu