”Zero pop” dominant elvețian, la propriu și la figurat, servit cu ”Gălușca”, ”Sărutul meduzei” și ”Reginele viitoare”

În general nu continui postări anterioare, dar de data asta, pentru că m-am oprit săptămâna trecută la nedreptățitul și ghinionistul grup internațional Il Gran Teatro Amaro, trebuie s-o fac. Mă obligă 2 dintre membri care și-au continuat carierele solo dar și câteva CDuri din colecția mea cumpărate la primele ediții la care-am fost martor al sărbătorii muzicilor ingenioase și liber-improvizate de la ”Alter Schl8hof : Unlimited Music Festival”/Wels, Austria (care în noiembrie 2016 ajunge la ediția nr. 30!)...unde recunoșteam la standurile de albume, înainte sau în pauzele dintre concerte, nume și titluri până atunci tabu sau prezente selectiv doar pe casete audio primite uneori cu peripeții de la amicii emigrați în Germania în anii '80.

http://www.schlachthofwels.at/unlimited-29/

Sigur că RecRec Music -cu varianta ”ReCDec”- era prin 2004-2005 o etichetă de ”label” familiară mie ca fan de-o viață a lui Fred Frith/Henry Cow, dar catalogul casei independente elvețiene care a existat în intervalul 1979-2008 conținea printre cele peste 150 titluri încă multe delicii acustice de descoperit.
Am revizuit și completat la ceea ce cunoșteam cu câteva trupe inedite, plecând uneori în alegeri fie și numai de la numele comice ale unora, precum (auto) ironicul grup Zero Pop (1985-1994), cu sensul bineînțeles de ”zero comercial”. Principalii membri au fost inovatorul saxofonist francez Bruno Meillier, -fost în Etron Fou Leloublan (1981-1983), ulterior în Mécanium, Siphono, etc-, respectiv chitaristul american Mark Howell. Cei doi adaugă pasaje vocale, de chitare, clape și percuții în compoziții scurte și variate pe cele 2 albume care au apărut și separat și însumate pe 1 CD.
Muzica reclamă din partea audienței ceva instruire și o anumită așteptare potrivită ”climatului” avant-rock/R.I.O.:
* Zero Pop: ”Glows in the Dark” (RecRec, 1990)
* Zero Pop: ”All the Big Mystics” (RecRec, 1988)





* Die Knödel: ”Verkochte Tiroler” (RecRec, 1993)
* Die Knödel: ”Panorama” (RecRec, 1995)

În octetul ”Gălușca” toți membrii cântau în 1995 -conform https://www.discogs.com/Die-Kn%C3%B6del-Panorama/release/1743533- la...sticla de bere (în glumă) iar 5 dintre ei (de data asta la modul serios) și la vechiul dulcimer, prelucrând academic polka tradițională din munții Tirolezi/Alpi, cu un arsenal din care mai fac parte bassoon, dublu-bas, clarinet, trompetă, vioară și violă, chitară, harpă și voci. 

Un grup pentru care cred că instruirea prealabilă nu-i atât de necesară ca la Zero Pop, prin comparație, adică altfel spus, îți gâdilă plăcut auzul de la primele note auzite și nici nu te plictisește apoi.




















Dar trupele și mai accesibil-atractive, deși făcând o muzică deloc facilă, abia acum urmează, ”Sărutul meduzei” (elvețienii, nu britanicii omonimi de ”indie/alternative rock” din Leeds!) și ”Reginele viitoare”. În cazul ambelor, a cântat la chitară și le-a produs albumele unul și același Max Lässer, mult timp colaborator pentru maestrul harpei electrice Andreas Vollenweider (& Friends) și autorul câtorva albume instrumentale ”new age” cu formula sa Ark (vezi recomandările din final).
”Meduza” elvețiană alunecă frumos și ”sărutul” ei seduce: muzica te ”unge la suflet”, mai ales dacă-i mai descifrezi și mesajul versurilor. Mult folosit e acordeonul (Gaudenz Jehli), dublat de muzicuță (Valentin Kessler), tuba (Shirley Anne Hofmann), vioară (Matthias Constanzer), mai multe tipuri de bas (Anna-Maria Meier), plus percuțiile unui invitat britanic (Steve Argüelles, fost printre altele și în grupul Loose Tubes ca și fratele lui și mai cunoscut, saxofonistul Julian). Totul e subordonat vocii lui Andrea Caprez în cântece simple, scurte (sub 4 minute) și directe, ușor fredonabile cu fler retro de chanson, cabaret, vals, polka, country, balade folk...chiar cîntece marinărești și de petreceri câmpenești, unele instant chiar dansabile (o cvasi-raritate în spectrul de la Recommended Records!): ”Ménage A Trois”, ”Häns! Dänce!”, ”Luna Hotel”, ”Love My Knee”, ”Miss Edna II”...pentru a finaliza -mă refer la albumul LP/CD/Cassette ”Luna Hotel”- cu splendida baladă ”Pielea ta și a mea”, lamentul-dilemă al unui fost cuplu de îndrăgostiți în căutarea explicației conflictelor dintre ei până la nivel...epidermic: ”What it is/ How to define/ Those frontiers between/ Your Skin and Mine/ It's war...”

 * The Jellyfish Kiss (Switzerland): ”Luna Hotel” (RecRec, 1993)

Atenție, a nu se confunda: căutările pe Internet trimit la o altă baladă frumoasă cu același titlu a trupei Sad Lovers and Giants!:
https://www.youtube.com/watch?v=FfL9pWcdliE
...plus că mai există -pe lângă britanicii care apar de regulă fără articolul ”The” în denumire- și trupa americană ”power pop” Jellyfish cu 2 albume, mult tributară unor majori precum Queen (vezi de ex. albumul ”Spilt Milk”, 1993), Squeeze sau Supertramp și oricum mult mai cunoscută, în pofida nemulțumirii fanilor lor care le consideră nedreptățite. Curios că toate aceste 3 trupe au existat și activat cam în aceeași perioadă din jurul anului 1990, până ceva mai târziu elvețienii. Sunt însă și câteva clipuri postate pe YouTube din fericire și cu cei mai modești și cel mai puțin supuși unor rețete și canoane profitabile, de ex. la piesele ”Cold Rain”, ”Luna Hotel”, ”Love My Knee” sau ”Ménage A Trois” (ultima, postată de un hispanic în 2013 are și o scurtă descriere a trupei, aparent extrasă din arhiva grupului Kraftwerk!):

https://www.youtube.com/watch?v=C_zKuEeL1As
https://www.youtube.com/watch?v=N1hffMtqv1c
https://www.youtube.com/watch?v=mjidqgf5yzM
https://www.youtube.com/watch?v=y6car-8ah8Q

Mai găsim videoclipul la ”Marie, Marie”, piesă ce apare doar pe EP-ul ”Sounds Session 5” (1990)
https://www.youtube.com/watch?v=WxMmgVcycIc

The Jellyfish Kiss (Switzerland): ”Lingo Lounge” (1998)
Cu al 3-lea și cel din urmă album, mă ”lupt” chiar acum și la a 2-a audiție nu-i găsesc minusuri față de anteriorul, ”Caleidoscopul” (titlul piesei nr. 5) stilistic și multi-lingvistic fiind și de data asta asigurat, inclusiv în tema-titlu de deschidere cu trimitere la J.J. Cale sau Mark Knopfler, distractiva ”Polka Fernandel” -tribut adus actorului francez-, meditativa Queen Of Wattwil” sau versiunea la ”A Song About Nothing” a americanilor evrei The Fugs, pare-se singura piesă ”cover” din întreg catalogul de 3 albume și 6 EPs și singles (e a 2-a de fapt, prima era ”The Fat Lady Of Limburg” a lui Brian Eno ce apare pe debutul ”Too Stupid For Business, Too Ugly For Love” (BOY/Because Of You, 1991)
Priviți și ce coperți artistice și original-provocatoare au CDs/EPs/singles-urile elvețienilor!

 

Iar acum, e rândul ”Reginelor”...trecute, prezente și mai ales, ”viitoare”!

”Meduza” pupăcioasă e un potrivit, dacă nu chiar idealul preambul la spectacolul gospodinelor din Basel care și-au creat începând din 1987 -când s-au numit ”Reginele cuțitelor” (!)- un micro univers propriu dincolo și dincoace de muzică, un adevărat ”regat” în care atât probleme zilnice, amintiri personale sau fantezii au loc alături de moravurile altora și sunt puse toate pe muzică poetic, cu umor și (auto)ironie în cântece minimalist radicale deseori ”impregnate” cu mesaje socio-politice și dileme existențial-filozofice. Cum paleta instrumentală de la The Jellyfish Kiss se potrivește și ”Reginelor” -cu diferența că toate componentele participă și vocal și-și mai schimbă de multe ori și instrumentele între ele, chiar și în aceeași piesă (!)-, n-o să prea insist și o să vă recomand întreg "regalul" lor de albume pe care le cunosc de ”Tango, Cabaret, Balkan, Mariachi, Piano Lounge, Klezmer, Chanson, Brecht/Weil, etc” și care, odată cu turneele ”live”, au penetrat și au ”făcut valuri” mai ales în cercuri feministe nu doar din spațiul germanic european ci și în cel francofon, inclusiv canadian.          

Teresa Alonso și Regina Florida Schmid din formula inițială au plecat, Michèle Fuchs, Fränzi Madörin, Muda Mathis & Sus Zwick fiind mai nou cele 4 anti-dive pop care au transformat orice ”Performance” într-un ”Party”, ajutate de Fränzi Madörin și Pipilotti Rist. ”Folosirea muzicii ca medium e tot așa de importantă pentru noi precum ”performance”-ul însuși și mediul înconjurător vizual. Mixtura aceasta ne oferă libertatea de a traversa bariere culturale și categorii ale diverselor alte arte în ceea ce am putea să denumim generic ”diletantism profesional”.
Nu întâmplător, în lista cu link-uri de pe site-ul trupei am dat de adresa www.erikastucky.ch, asemănările gospodinelor artiste cu estetica ”yodler-jazzului” Erikăi fiind evidente...și ne amintim cu drag de concertul cu Erika Stucky și Jimi Hendrix Project de la Gărâna!

* Les Reines Prochaines: ”Blut” (Un-Records, 2013)
* Les Reines Prochaines: ”Starke Kränze” -CD, Mini-Album- (RecRec Music, 2005)
* Les Reines Prochaines: ”Alberta” (Make Up, 1999)
* Les Reines Prochaines: ”Jawohl, Sie Kann's. Sie Hat's Geschafft” [BOY (Because Of You), 1990]

* Les Reines Prochaines: ”Lob Ehre Ruhm Dank” [BOY (Because Of You) CD, 1993]
* Les Reines Prochaines: ”Le Coeur En Beurre (Doublegras)” (RecRec CD, 1995)
* Les Reines Prochaines: ”Protest Und Vasen” (Make Up CD, 2002)

reinesprochaines.ch

După coperțile majorității albumelor puteți viziona mai jos via YouTube un extras din show-ul ”Siropul vieții” introdus de un scurt rezumat al carierei grupului.

”Ecouri” la The Jellyfish Kiss, albume solo ale unor invitații de pe ”Luna Hotel”, inclusiv instrumentalele ambientale cu Ark și incursiunea ”afro” în duo a chitaristului Max Lässer. plus cele mai importante 2 albume ale multi-instrumentistei S.A. Hoffmann:

* Madala (Kunene) & Max Lässer: ”Madamax” (1998)
* Max Lässer's Ark: ”A Different Kind Of Blue” (1992)
* Max Lässer's Ark: ”Timejump” (1990)
* Max Lässer's Ark: ”Earthwalk” + bonuses (1988)
      * Syd Kitchen & Madala Kunene: ”Bafo Bafo ("What Kind!?")” (2005)

* Shirley Anne Hofmann's Euphoria: ”From The Depths” (1995)
* Shirley Anne Hofmann (trombone, tuba, etc): ”Alp Traum” (2000)