* Mickey Hart (dr, perc/ex-Grateful Dead) - RAMU (2017)
„Pentru acest album...(intitulat cu acronimul lui Random Access Musical Universe, stația de lucru computerizată cu o vastă bază de date mereu îmbogățită și de mult timp utilizată de autor)...am știut ce vreau: să creez o nouă rețetă pentru a face muzică”, anunța pe Facebook cel considerat a fi cel mai inovativ și prolific component din legendarul grup Grateful Dead. L-a mai influențat și președintele Donald Trump („Who Do You Think You Are?”), în ideea transpunerii în muzică a iluminării, înțelegerii vieții din America de azi și a revoltei sale față de „această oribilă ființă umană care ne conduce țara”(!). S-au folosit înregistrări de arhivă ale regretaților Babatunde Olatunji (bateristul nigerian al lui Jerry Garcia) și Alan Lomax (faimosul arhivar și etnomuzicolog) pentru poliritmuri deja marcă proprie și melodii care formează o tapiserie sonică inspirată la care au mai participat, printre alții, muzicieni invitați importanți și diverși: Charles Lloyd, Avey Tare (Animal Collective), Jason Hann (String Cheese Incident), Zakir Hussain, „talking drum”-erul nigerian Sikiru Adepoju, portoricanul Giovanni Hidalgo (ultimii 3, prezenți pe proiectele mai vechi ale lui Mickey Hart „Supralingua”, „Planet Drum”, „Mystery Box” și „Global Drum Project”).
Un album atât de inspirat și fără momente trenante obligă la rememorarea altor realizări din trecut. Am amintit câteva, iată un alt mini-set recomandabil curioșilor, ales pe criterii de diversitate și distanțare în timp:
* Mickey Hart - Rolling Thunder (1972)....primul album solo și cel mai apropiat spiritului muzicii grupului-mamă Grateful Dead pe care Hart nu l-a părăsit niciodată oficial.
* Mickey Hart / Taro Hart – Music To Be Born By (1989)....album unic prin idee și scop în istoria rockului, unul ciclic intenționat a însoți nașterea băiatului său Taro și în care autorul a fost inspirat de pulsațiile intrauterine ale inimii fătului înregistrate în perioada prenatală (!). L-am ascultat prima dată în FM la radio Novi Sad în 1989 în excelentele emisiuni „Randevu S Muzikom” ale lui Vitomir Simurdić.
* Mickey Hart - Mickey Hart's Mystery Box (1996)....l-am amintit deja, este cel mai „world-pop” și comercial album al său pe care-l cunosc.
* Nona Hendryx & Gary Lucas - The World of Captain Beefheart (2017)
Abordarea muzicii unui „one of modern music's true innovators” (conform Wikipedia), deci a unui artist atât de original, chiar dacă unul demult dispărut din actualitate -a murit în 2010, dar s-a retras din muzică în 1982- este în sine un act de curaj dar și aproape o garanție de reușită. Duoul activa deja de câțiva ani iar chitaristul Gary Lucas a făcut parte, după cum se știe, din ultima reîncarnare Magic Band. Am revizuit cu această ocazie:
* Peter Hammill / Gary Lucas - Other World (Esoteric Antenna, 2014)
* Gary Lucas & Jann Klose - Stereopticon (2016)
...și sunt plin de speranțe în căutarea trioului 66 % maghiar cu omonimul:
- Pearly Clouds (Gary Lucas, Enikö Szabó & Tóni Dezsö) - Pearly Clouds (Acrobat/UK, 2016)
* Nadah El Shazly (voc, Egipt/Canada) - Ahwar (Nawa Recordings, 2017)....„Experimental, World”
O extrem de interesantă vocalistă din Cairo aflată la debut solo după stagiul într-un grup punk de „covers” după Misfits, cu un album eclectic „arabic, neo-pop, dub & jazz” care sparge bariere muzicale, geografice și culturale, cu contribuția a doi dintre membrii din The Dwarfs of East Agouza între care și Sam Shalabi care a adus cu el crema scenei clasic-contemporane și a muzicii liber improvizate din Montreal, cei mai mulți fiind muzicieni componenți în grupul său Land of Kush (Ensemble). „Un fel de muzică concretă a sec. XXI pe care una ca de ex. diva pop lituaniancă Mia ar visa s-o facă...sau imaginați-vă o voce gen Nico, Björk sau Annette Peacock cântând întro limbă arabă, trecută prin armonii acustice de avant-jazz și reconstruind cu stilul modern arabic al palestiniencei Kamilya Jubran”. Am citat din:
„Nadah El Shazly: Ahwar – album review | Cairo musician captures home city in wonk brilliance” la albumul cu o copertă semnată de Marwan El-Gamal în cel mai pur stil Salvador Dali:
http://louderthanwar.com/239639-2/
https://www.youtube.com/watch?v=cmHq3gZncHQ
* Roger Eno - This Floating World (2017)
Revenire a fratelui lui Brian Eno după aproape o decadă cu un album cinematic „cald și ornamental” invocând muzicieni/compozitori britanici ca Benjamin Britten, Gavin Bryars sau The Caretaker (James Leyland Kirby).
* Sun Ra & His Arkestra - Discipline 27-II -4 X File- (Saturn, 1973/ Remastered Strut, 2017)
Remasterizare îmbunătățită, mai ales la suita-titlu de bază, a unui set provenit din aceleași sesiuni din care a rezultat albumul „Space Is the Place” (1972), cu cel mai numeros grup Arkestra adus vrodată în studio.
* Buffy Sainte-Marie - Medicine Songs (2017)
Cantautoarea folk și veterana activistă a indigenilor americani revine cu o voce foarte bună la 76 ani, plină de forță și claritate, pe o colecție cu 2 cântece noi, 11 reluări și 7 „covers”-uri ale căror producție și aranjamente sunt actualizate cu elemente de hip-hop și indie-rock potrivit dozate, temele versurilor rămânând deasemenea de actualitate, după cum explică autoarea în booklet: „necazurile și problemele oamenilor de azi sunt aceleași ca și în urmă cu 30-40-50 ani: război, opresiune, inechitate, violență, rasism de toate felurile, sistemul ierarhic colonial, hărțuirea și lăcomia sistemică”.
* Bruford - Seems Like a Lifetime Ago 1977-1980 -6 CD Box-Set- (Winterfold/UK, 2017)
Excelent set exhaustiv al grupului bateristului Bill Bruford, cu destul material nou (CD-urile 5 și 6), dar de bază ca inovație și inspirație componistică rămân tot albumele de studio, mai ales primele 2: „Feels Good To Me” (1978) și „One Of A Kind” (1979). Remarcabile sunt remix-urile lui Jakko M. Jakszyk (chitarist/vocalist în actualul King Crimson) care pun mai bine în valoare și aduc „la vedere” chiar sunete/pasaje/instrumente neauzite pe albumele originale, întro manieră diferită de a expertului Steven Wilson în asemenea „translatări” în „5.1 surround and new stereo”, după cum detaliat explică în booklet criticul Sid Smith care face și o istorie a existenței scurte de 3-4 ani a trupei cu tot „backround”-ul formulei de bază Bruford, Holdsworth, Stewart & Berlin, al invitaților, schimbările și conexiunile. Și-mi face cea mai mare plăcere s-o reamintesc, după ce-a apărut și în pasajul citat din cronica albumului egiptencei Nadah El Shazly, pe aceeași unică vocalistă Annette Peacock (vezi poza) care dă savoare la 3 dintre compozițiile primului album: “Back to the Beginning”, “Seems Like a Lifetime Ago—Part One,” și “Adios a la Pasada (Goodbye to the Past)”, inclusiv într-un concert apărut pe DVD-ul din 2006.
.
https://www.youtube.com/watch?v=neAOgatpueA
Dezamăgiri, din varii motive, am avut la...(rubrică „în ton” cu...și la ideea amicului Adrian Sinescu din Deva):
* Avishai Cohen (bass, voc) – 1970 (Sony Classical, 2017)
* PFM (Premiata Forneria Marconi) - Emotional Tattoos -Special Edition 2 CD- (2017)
* Ellen Andrea Wang (voc, d-bass/Pixel, Norway) - Blank Out (Jazzland Recordings, 2017)
* Steve Walsh (ex-Kansas) - Black Butterfly (2017)
* Jing Chi (Jimmy Haslip, Robben Ford & Vinie Colaiuta) - Supremo (In Akustik/Tone Center, 2017)
* Shane Theriot (gtrs) - Still Motion (Self Produced, 2017)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu