ALBUME INEDITE DIN COLECTII ANONIME: Hélène & Elliott (2017), à la Jane & Serge (1969)

* Hélène Breschand & Elliott Sharp – Chansons du Crépuscule (Public Eyesore, 2017)

Pe chitaristul american îl inseram în plină eră „noise-jazz” cu vreo 25 ani în urmă la „Pop Matineu” când apăream ca invitat al lui Bogdan Puriș pe unde medii (AM) la Radio Timișoara, printre sonoritățile considerate de cei mai mulți ciudate de la „Joia Colecționarului”, apoi treptat până prin 2010-2011 în serile emisiunilor cu jazz ale fosturilor posturi locale din FM.
Artistul acesta inovator de 66 ani n-a ajuns să cânte „live” în România niciodată de-atunci, îngroșând o listă și-așa foarte mare de artiști/trupe dinafara sferei de interes a promotorilor autohtoni și deci fără „piață de desfacere” și audiență în Ro....Mentori/profesori i-au fost Robert Moog, Roswell Rudd și Morton Feldman până în anii '80 când a ajuns printre principalii exponenți ai fenomenului numit „Downtown/East Village/New York experimental music scene”, alături de John Zorn, Wayne Horvitz, Bobby Previte, Arto Lindsay, Butch Morris...Semantics, Carbon, Aggregat, Tectonics, Terraplane sau Octal sunt formule cu „geometrie variabilă” fondate sau prin care E. Sharp care s-a perindat până la acest album surprinzător „Chansons du Crépuscule / Songs of Dusk” în genul de soundtrack pentru seria „Twilight Zone” sau „Dosarele X”, realizat în duo și înregistrat la Paris cu o harfistă franțuzoaică de 51 ani, perechea fiind influențată de Jane Birkin & Serge Gainsbourg cu al lor des cenzurat în epocă dar inubliabil imn erotic „Je t’aime…moi non plus” din 1969. În oglindă apare acum cu un erotism ceva mai puțin explicit, ecoul „oblic” „Je t’aime tant” cu vocea „dadaistă” a Hélènei și distorsul mereu altfel la chitarist...doar că vechiul hit de pop psihedelic al generației hippy e abia sugerat pentru că-i vorba nicidecum de covers-uri ci exclusiv de 11 compoziții originale ale cuplului, foarte diverse și cu registrele schimbate imprevizibil. Ambii protagoniști, un chitarist și o harfistă, își dau de fapt un serios examen la cel de-al 2-lea lor „instrument” aici, adică vocea: baritonală cât e nevoie -de ex în „The Cuckoo” -la american, sensibilă și caldă ori disonant-delirantă -după cum o cere mesajul- la partenera sa. Nu se întâmplă pentru prima dată în carierele lor separate, dar cu totul original în context. Iar dacă cineva ar fi tentat a priori să considere acest material unul mai lejer, mai pop, mai comercial...îl asigur că se înșeală, cum dovedesc chiar primele acorduri ale deschiderii „Extase” în care parcă o auzim pe Diamanda Galás...nu de pe orice album ci de pe unul anume, tot în duo, cu basistul din Led Zeppelin: Diamanda Galás with John Paul Jones ‎– The Sporting Life (1994)!
https://www.youtube.com/watch?time_continue=7&v=f0AIjnQ8t30

https://www.youtube.com/watch?v=Ix-rr8esJSo

Pentru că n-o știam dinainte pe franțuzoaică, fiica unor pictori -sau n-o remarcasem ca invitată- am mai căutat alte materiale cu ea și iată ce-am găsit și vă recomand:
Cu Ensemble Laborintus:
* Luc Ferrari / Ensemble Laborintus / eRikm ‎– Et Tournent Les Sons (Césaré, 2006)
* Nicole Mitchell's Black Earth Ensemble, Ensemble Laborintus - Moments of Fatherhood (Rogueart, 2016)
* Bruno Coulais & Hélène Breschand - Coraline -O.S.T.- (2009)...coloana sonoră a unui film de animație la care mai contribuie Children’s Choir of Nice, Hungrarian Symphony Orchestra Budapest & Laurent Petitgirard, etc
* Hélène Breschand (harp), Michel Doneda (s-sax), Gérald Zbinden (el-gtr) - L'Intense (For 4 Ears/Switzerland, 2000)

* Hélène Breschand (harpe), Sylvain Kassap (clarinettes) & Garth Knox (violon alto, viole d'amour): "A l'improviste"/ France Musique, 10 February 2002, Radio France, Studio 106.

...plus un concert video integral, aici:
https://www.youtube.com/watch?v=lyl8VlhtvV8
* Hélène Breschand, harpe et Kerwin Rolland, diffusion sonore, extrait du concert de l'émission en public "A l'Improviste" enregistré 12 septembre 2016 à 19h, studio 106 de la Maison de la radio. Diffusion sur France Musique, le 29 septembre à 23h : http://urlz.fr/49mv

Cu chitaristul american am rememorat sau descoperit și următoarele, 9 albume diverse ca și tot atâtea (!) case de discuri unde-au apărut în ultimele circa 3 decade:
* Elliott Sharp - Port Bou (Infrequent Seams, 2017)...."chamber opera/melodrama"
"the last minutes in the life of philosopher Walter Benjamin at Port-Bou (a town in Catalonia, Spain), a man preparing to commit suicide..."
* Elliott Sharp (with Mary Halvorson & Marc Ribot) - Err Guitar (Intakt, 2017)
* Elliott Sharp - Tranzience (New World Record, 2016)
* Elliott Sharp / Octal: Book Three (Clean Feed, 2015)
* Semantics (Ned Rothenberg, Elliott Sharp, Samm Bennett) - S/T (Review Records, 1986)
* Semantics (Ned Rothenberg, Elliott Sharp, Samm Bennett) - Bone of Contention (SST, 1987)
* Bootstrappers (George Hurley, Elliott Sharp & Mike Watt) - S/T (New Alliance Records, 1989)
* Elliott Sharp – ARC 3 Cyberpunk and the Virtual Stance 1984-88 (Atavistic, 1998)
* Elliott Sharp / Carbon – Datacide (Enemy Records, 1990)

Cel puțin Bone of Contention și Datacide mi-au parvenit din Germania imediat după apariție de la același meloman căutător și descoperitor de noi orizonturi și trenduri muzicale, amicul Marius Kraxner căruia-i datorez și multe alte postări de pe blogul paralel VicTimofJazz. Apropo, n-am mai postat de multișor timp pe-acolo și-ar cam trebui pentru că au apărut muuuuulte albume care merită măcar câteva vorbe și-n „mult e dulce și frumoasă limba” poeziei interbelice a lui Gheorghe Sion...