* Laurie Anderson & Kronos Quartet - Landfall (Nonesuch, 2018)
Așa cum Laurie Anderson înseamnă de vreo 50 de ani încoace multe pentru mulți oameni: vizionar, aventurier sonic, compozitor, vocalist enigmatic, violonist/claviaturist, povestitor șarmant și pilduitor, actor de stand-up comedy, scenarist/regizor de film și altele...tot așa și numele feminin „Sandy” trimite pe fiecare în diverse direcții, de la cântecul „retro” din musical-ul „Grease”,1978...:
https://www.youtube.com/watch?v=_ZfmXzIbHI8
...sau, din contră, întro relativă reactivare a numelor feminine după o perioadă când taifunurile, ciclonurile și uraganele se mai numiseră și „Stan”, „Felix„ sau „Gustav”, aceeași Sandy duce cu gândul la uraganul devastator pentru coasta de est americană din toamna anului 2012:
https://www.youtube.com/watch?v=MC59sZCmbdo
Întro perioadă relativ scurtă de timp, lui L.A. i-au murit mama, cățelușa terrier Lolabelle și soțul Lou Reed, drame reflectate în documentarul artistic „Heart of a Dog” (2015) imaginat, scris și regizat de artistă însăși pentru prima dată după „Home of the Brave” (1986)...și acum, iată că o altă dramă a autoarei este generatoarea unui act artistic valoros, albumul „Debarcarea” (*) inspirat de uraganul care la modul cel mai concret și cinic i-a inundat unul din apartamentele din Lower Manhattan de la subsol, distrugându-i o sumedenie de amintiri vechi și obiecte dragi adunate în cele circa 5 decade de cartieră: cărți, albume, aparatură tehnică, echipamente de scenă...Proiectul-colaborare cu Kronos Quartet -altă instituție artistică americană respectabilă cu vechime de jumătate de veac- a demarat în 2013 dar albumului clasic-ambiental de studio compus pentru cuartet de corzi și instrumente și efecte electronice i-au mai trebuit câțiva ani de lucru și cizelare până la apariție. O mare parte din evenimente, așa cum le-a trăit la uragan, sunt reflectate în mozaicul de 30 de titluri relevante (vezi o bună parte mai jos, cu traducerile mele în românește) majoritatea motive muzicale scurte, viniete/miniaturi de sub 2-3 minute. În singura piesă extinsă „Nothing Left but Their Names”, Laurie Anderson activează prin folosirea vocoderului alter-ego-ul ei masculin povestitor pe nume „Fenway Bergamot”, „personaj” folosit mult și pe anteriorul album „Homeland”:
- CNN Predicts a Monster Storm / „CNN prezice o furtună-monstru”
- Wind Whistles Through the Dark City / „Vântul șuieră prin orașul întunecat”
- The Water Rises / „Apele se umflă”
- Our Street Is a Black River / „Strada noastră a ajuns un râu negru”
- The Electricity Goes out and We Move to a Hotel / „Electricitatea s-a întrerupt și ne-am mutat la un hotel”
- The Wind Lifted the Boats and Left Them on the Highway / „Vântul a ridicat ambarcațiunile și le-a aruncat pe autostradă”
- It Twisted the Street Signs / „Indicatoarele rutiere sunt răsucite”
- Nothing Left but Their Names / „N-a mai rămas nimic, doar numele”
- All the Extinct Animals / „Toate animalele moarte”
- We Blame Each Other for Losing the Way / „Ne acuzăm unii pe alții că ne-am rătăcit”
- Riding Bicycles Through the Muddy Streets / „Cu bicicletele pe străzile noroioase”
- Everything Is Floating / „Totul plutește”
- Never What You Think It Will Be / „Nu va fi niciodată așa cum crezi”
...Și totuși L.A. găsește timp în toată oroarea și apocalipticul dramei să mai și viseze („Dreams”, „Dreams Translated”), să glumească picant despre un pian dezmembrat sau de cea mai rămas dintr-un bar olandez de karaoke, sau să privească și cerul („Galaxies I & II”, „The Nineteen Stars of Heaven”), pentru a crea până la final, pendulând flexibil cu imaginația ei unică printre genuri, stiluri, timpuri și contexte, acel tip de dramă muzicală marca proprie...ca o coloană sonoră nu pentru un film existent, ci de data asta rezultatul unei realități trăite, o muzică pe cât de bântuitoare și de o frumusețe stranie, pe cât a fost fenomenul care a generat-o de distrugător. „...ca rezultat, „Landfall” se plasează printre cele mai eclectice și emoționale lucrări din opera sa” -concluzionează și cronica din AllAboutJazz-, cronicarul întrebându-se cum de așa două importante entități artistice și cu atâtea elemente estetice comune -Laurie Anderson & Kronos Quartet- n-au mai colaborat înainte de uraganul Sandy? Așa încât nu vă lăsați duși în eroare de coperta „murdară” precum „Muddy Streets”, pentru că dincolo de ea stă muzica...pardon, MUZICA!
* Jen Shyu - Song of Silver Geese (Pi Recordings, 2017)
Viteza noilor apariții face imposibilă limitarea nr. albumelor per postare! Și asta se întâmplă tocmai când îmi propusesem, pentru că-mi dau seama de discomfortul receptării prea multor titluri/informații deodată, doar 2 albume de data asta, sau maxim 3...însă nici nu m-am apucat încă de scris despre „Cântecul Gâștelor de Argint” și iat-o deja pe aceeași artistă din Bronx Jen Shyu prezentă ca invitată la voce (la unison cu Fabian Rucker, alto saxophone) chiar în deschiderea „Casting Off” a noului album Bobby Previte – Rhapsody (RareNoise, 2018)...așa că n-o mai amân și grăbesc finalizarea postării, ca să nu mă trezesc că poate și vre-unul dintre ceilalți muzicieni: Nels Cline la chitare acustice, Zeena Parkins la harpă sau John Medeski la pian au și ei separat ceva nou apărut și demn de semnalat/comentat.
„Korean Gayageum”
Jen Shyu, vocalistă și multi-instrumentistă cunoscută pentru desele ei apariții pe producții new-yorkeze la casa Pi Recordings și totodată dansatoare și artist poliglot, a făcut o selecție dintr-un set mai amplu de scenă pentru al ei nou album de studio, respectiv drama rituală/suita camerală formată din „9 uși/porți” numerotate, deschise pe rând pentru a face loc variatelor culturi indigene cu inserturi cântate în engleză, indoneziană, javaneză, taiwaneză, mandarină, coreană și în dialectul tetum wehali. „Intens personală, muzica se plasează în zona blurată dintre „folk song” și „art song”, tradiție și avangardă, Vest și Est, conștiință și vis...cercetare și experiență, absorbită și reimaginată...Privind spre viitor în timp ce-și extrage seva inspirației din trecutul adânc înrădăcinat, J.S. a creat o lucrare de artă sui generis care e pasională, ecstatică și în cele din urmă, transformativă” (scria The Wall Street Journal). Dispariția recentă a doi dintre mentorii ei spirituali asiatici conferă un fler de recviem discului, fără însă a lipsi și momente febrile pline de viață, de ex. în „Poarta 5” și „8” pe care apar membrii din grupul ei Jade Tongue și The Mivos String Quartet. Iată componența și instrumentația completă, inclusiv acel instrument tradițional corean de pe copertă:
Credits:
- Bass – Thomas Morgan
- Cello – Mariel Roberts
- Composed By, Vocals, Piano, Gayageum [Korean Gayageum], Lute [Taiwanese Moon Lute], Producer – Jen Shyu
- Drums – Dan Weiss
- Flute – Anna Webber
- Percussion – Satoshi Takeishi
- Vibraphone – Chris Dingman
- Viola – Mat Maneri, Victor Lowrie
- Violin – Erica Dicker, Jennifer Choi
Jen Shyu's Nine Doors (Doors 2 & 3):
https://www.youtube.com/watch?v=FIHAQMOtYJU
Pe 28 martie Jen Shyu va împlini 40 ani, schimbare de prefix care o surprinde implicată deja în viitorul proiect, „Songs of the World Now (SOWN)" în colaborare din nou cu cunoscutul regizor indonezian Garin Nugroho. Anteriorul material, ca să realizați în ce bună perioadă a carierei se află artista de câțiva ani, apare între primele plasate în poll-ul anual "Top 10 Best Albums of 2015" la New York Times și The Nation:
* Jen Shyu & Jade Tongue – Sounds and Cries of the World (Pi Recordings, 2015), în distribuția „Jen Shyu: voice, piano, lute, zither gong, idiophone; Ambrose Akinmusire: trumpet; Dan Weiss: drums; Mat Maneri: viola; Thomas Morgan: bass”.
Nu-i prima dată când numele acesta apare prin blogurile mele dar și dacă mă repet nu-i nicio problemă, realizând cât a rămas de străină Jen Shyu melomanului român cu pretenții, ca ultim argument legat de un minimal interes și curiozitate de tip „cine-o mai fi și asta?” (dar de fapt primul, cronologic vorbind), fiind acela că artista i-a luat locul cândva la microfon Cassandrei Wilson în M-Base și Five Elements-urile saxofonistului Steve Coleman.
Steve Coleman and Five Elements - Viersen, Germany, 2010-09-25 (full concert):
https://www.youtube.com/watch?v=4EbRKUTv4k0&list=RD4EbRKUTv4k0&t=5
Jen Shyu - 'Sounds & Cries of the World' - Pi Recordings CD Release @ Rubin Museum, NYC:
https://www.youtube.com/watch?v=UG0jZ0jk8PE
P.S.: „Landfall” are mai multe sensuri, „debarcare” (în sensul atingerii țărmului de către un uragan venit dinspre ocean) mi se pare cea mai adecvată traducere în limba română.
